Proclamarea locală a canonizării Sfintei Olimpiada de la Farcașa

Sâmbătă, 4 iulie 2026, a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Olimpiada de la Farcașa, la Biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea natală a Sfintei. Pentru oamenii din sat, ziua a însemnat întâlnirea cu un nume pe care îl cunoșteau cu mult înainte ca acesta să ajungă în calendarul Bisericii. Olimpiada Tănase a rămas în amintirea comunității ca mama unei familii numeroase, ca moașa satului și ca femeia la care oricine putea găsi o vorbă bună sau un ajutor.

În curtea bisericii s-au adunat credincioși din comună și din localitățile de pe Valea Bistriței, alături de preoți, monahi și reprezentanți ai autorităților. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Au slujit și PS Ignatie, Episcopul Hușilor, PS Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, PS Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și PS Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale. La slujbă au fost prezenți și monahi de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, locul unde a viețuit Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu, fiul Olimpiadei Tănase.

La finalul Sfintei Liturghii, PS Damaschin Dorneanul a citit Tomosul Sinodal pentru proclamarea canonizării Sfintei Olimpiada de la Farcașa. Prin acest act, hotărârea luată de Sfântul Sinod în vara anului trecut a fost proclamată și în satul în care Sfânta s-a născut, a trăit și a trecut la Domnul.

„O nouă rugătoare în Ceruri”

În cuvântul rostit după citirea Tomosului Sinodal, IPS Teofan a vorbit despre viața Sfintei Olimpiada: credință puternică în Dumnezeu, milostenie, dragoste pentru slujbele bisericii, opt copii, grija de moașă a satului și ultimul cuvânt, „iartă-mă”, spus către Dumnezeu și către fiica ei. Portretul făcut la Farcașa a fost al unei vieți duse în rânduiala satului, în familie, gospodărie, biserică și alături de oamenii aflați în nevoie. Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit despre roadele Duhului Sfânt văzute în viața ei: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, înfrânarea, blândețea și curăția.

În fața credincioșilor adunați în curtea bisericii, IPS Teofan a legat cinstirea Sfintei Olimpiada de felul în care Dumnezeu ridică oameni smeriți, oameni care nu caută să fie văzuți și care lasă în urmă o lumină puternică. „Mulțumim lui Dumnezeu pentru un asemenea dar, pentru o nouă rugătoare în Ceruri”, a spus mitropolitul, vorbind despre această canonizare ca despre un dar pentru parohie, pentru această parte de țară și pentru credincioși.

Farcașa, locul care își cinstește sfânta

Părintele paroh Cătălin Coșula a vorbit despre bucuria unei comunități care își regăsește, prin Sfânta Olimpiada, o parte din istoria trăită în casele și în biserica satului. Olimpiada Tănase s-a născut aici, și-a dus aici viața de 87 de ani, a fost fiică, soție, mamă, gospodină și văduvă, rămânând aproape de biserică și de oamenii din jur. Părintele paroh a legat numele ei de cel al fiului, Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu, arătând că mama care l-a crescut în frică de Dumnezeu se întâlnește acum cu fiul ei în cinstirea Bisericii. Pentru sat, din aceeași familie au răsărit două nume așezate în calendar, iar oamenii locului sunt chemați să privească această moștenire cu răspunderea pe care o aduce o asemenea amintire.

Sfânta Olimpiada de la Farcașa s-a născut la 8 septembrie 1880, în familia unor țărani credincioși, Grigorie și Sultana Asaftei. În anul 1903 s-a căsătorit cu Ion Tănase și a întemeiat o familie cu opt copii, șase fete și doi băieți. Între aceștia s-a aflat Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu, cel care avea să ducă numele familiei Tănase până în Sfântul Munte Athos.

Viața Olimpiadei Tănase a rămas legată de rânduiala unei case țărănești în care munca, credința și grija pentru copii mergeau împreună. A fost mamă, gospodină, femeie apropiată de biserică și sprijin pentru oamenii din jur. Cei care au vorbit despre ea au evocat o credință simplă, așezată, trăită zi de zi, în rugăciune, în post și în apropierea de slujbe. Cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, învățate prin ascultare și prin participarea statornică la viața bisericii. În casa ei, credința avea forma educației date copiilor. Olimpiada Tănase i-a crescut cu iubire de Dumnezeu, cu respect față de oameni și cu deprinderea de a privi viața prin răbdare, muncă și rugăciune. În aceeași casă s-a format copilul care avea să devină Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu.

O femeie a rugăciunii și a milosteniei

Tomosul Sinodal o descrie pe Sfânta Olimpiada ca pe o femeie cu evlavie pentru slujbele bisericii, cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu și cu multă grijă față de cei aflați în suferință. Ținea posturile de peste an, făcea rugăciuni și metanii, primea cu iubire pe cei care aveau nevoie de ajutor, îi miluia pe săraci, iar bolnavilor le era sprijin și alinare. Milostenia ei a rămas în memoria comunității, într-un sat de munte, unde lipsurile erau parte din viața multor familii.

Viața ei a unit lucrurile obișnuite ale unei gospodării cu așezarea sufletească: masa copiilor, treburile casei, munca de zi cu zi, mersul la biserică, ajutorul dat săracilor, rugăciunea pentru vii și pentru morți. Canonizarea se sprijină pe o viață purtată în mijlocul satului, printre oameni, cu durerile, lipsurile și nevoile lor. Olimpiada Tănase a trăit aproape de comunitatea în care s-a născut și a lăsat în urmă imaginea unei femei care a făcut din credință o rânduială de familie, de casă și de ajutorare a aproapelui.

Canonizarea Sfintei Olimpiada a fost numită de către primarul comunității o binecuvântare pentru sat și pentru comună, o chemare de a păstra valorile care au ținut laolaltă familiile de aici: credința, munca, respectul față de cei dinainte și grija pentru copii. Într-un loc în care memoria se păstrează mai ales prin oameni și prin poveștile spuse în familie, numele Olimpiadei Tănase capătă, de acum, o așezare nouă, păstrând legătura cu viața de toate zilele din care a venit.

O viață încheiată cu rugăciune

Sfânta Olimpiada de la Farcașa a trecut la cele veșnice pe 4 iulie 1967, la 87 de ani. Tomosul Sinodal amintește că s-a pregătit pentru plecarea la Domnul prin post, spovedanie și împărtășanie, stăruind până în ultimele clipe în rugăciune și cântări bisericești. Imaginea acestei plecări păstrează aceeași liniște care i-a însoțit viața: o femeie ajunsă la capătul drumului pământesc cu lumânarea aprinsă, cu rugăciunea pe buze și cu împăcarea omului care și-a purtat crucea în credință.

La aproape șase decenii de la moartea ei, numele Olimpiadei Tănase s-a întors în sat prin rânduiala Bisericii. Proclamarea locală de la Farcașa a adus în fața comunității chipul unei mame care a trăit fără strălucire lumească, în casa ei, printre copii, bolnavi, săraci și oameni care aveau nevoie de ajutor. De acum, aceeași viață simplă este citită în calendar ca mărturie de credință, răbdare și milostenie. Racla cu Moaștele Sfintei Olimpiada de la Farcașa a rămas în Biserica „Sfântul Nicolae” din localitatea natală a Sfintei, spre închinarea credincioșilor.

Sandu Munteanu