Ștefan Teodor Cojan a reușit performanța de a finaliza gimnaziul cu media 10, și a fost admis la profilul Matematică-Informatică, la Colegiul Național “Petru Rareș” Piatra-Neamț, prima sa opțiune. Pe lângă cursurile școlare și pregătirea individuală de acasă, Ștefan se implică într-o mulțime de activități sportive, de recreere – timp liber și activități extra-școlare, iar, în noua etapă din viața sa, cea de licean, deja s-a înscris pentru activități de voluntariat. ”Îmi doresc mult și îmi place să ajut oamenii!”, afirmă cu simplitate.

Sportiv și ”mult prea serios”

Înalt, cu o alură de tenismen, sport pe care îl practică… ”doar pentru relaxare”, merge la sală pentru a se menține în formă, face ciclism, snowboarding și alte sporturi. Ștefan Cojan afișează o seriozitate care incomodează la început.

”Zâmbește rar, este, uneori, mult prea serios!”, punctează mama. Când ajungi să-l cunoști, realizezi că modul lui de a gândi depășește cei 14 ani pe care-i are. Este un copil educat, cu un anumit rafinament al gândirii, asumat și responsabil, care reușește să transmită echilibru și încredere într-o lume tarată de o goană nebună către pretutindeni și nicăieri. Dincolo de scutul seriozității maxime pe care o afișează regăsim un adolescent cu toate preocupările acestei vârste: plimbări cu prietenii, muzică, vizionări de filme cu gașca de prieteni și sportul ca o constantă, alături de studiu și dorința de afirmare.

Modelul tatălui și propriul drum

Fiu al preotului prof. dr. Dan Ovidiu Cojan, de la Parohia Sfântul Ioan Domnesc (și fost director al Seminarului Teologic Ortodox ”Sf Împărați Constantin și Elena” Piatra-Neamț), Ștefan a găsit întotdeauna în figura paternă un model de responsabilitate și respect pe care îl urmează în toate laturile vieții. Dar, cu toate că tatăl a fost și rămâne borna sa de stabilitate, în alegerea unei cariere de viitor, Ștefan nu a fost tentat să îmbrace veșmintele liturgice. Își dorește, mai degrabă, o carieră militară, iar modul său de a privi oamenii și lumea în general îl recomandă pentru o astfel de meserie. Familia l-a sprijinit întotdeauna, investind încredere în alegerile sale personale. Orice drum ar alege tânărul, ce tocmai a devenit licean, a primit deja binecuvântarea părintească.

”Noi avem încredere maximă în el, este un copil foarte echilibrat și serios! Niciodată nu a creat probleme, iar noi suntem mândri de el și de tot ceea ce face!”, spune mama, cu o strălucire în ochi, ori de câte ori îi pronunță numele.

Secretul reușitei maxime: consecvența!

Ștefan își amintește cu bucurie primii pași pe care i-a făcut în parcursul său academic, la Școala Gimnazială nr. 3 din Piatra-Neamț, în clasa întâi. Are un respect deosebit și vorbește cu entuziasm despre profesorii lui, despre dragostea pentru istorie pe care i-a insuflat-o profesoara Cristiana Șoimaru, diriginta lui.

Nu consideră că a făcut vreun efort deosebit pentru a obține 10 pe linie la finalul clasei a VIII-a: ”Da, eu am avut continuitate! Consider că faptul că am fost consecvent și am încercat mereu să-mi organizez timpul în așa fel încât să pot să fac și alte lucruri care îmi plac, dar și să învăț, au fost importante pentru rezultatele mele la școală și în dezvoltarea mea personală! Asta consider că m-a ajutat cel mai mult. M-au ajutat și părinții, pe care i-am considerat un model în viață, dar, în special eu, pentru că așa am considerat că este cel mai bine. Am știut cel mai bine cum să-mi organizez timpul și pe ce anume să mă axez!”, spune Ștefan, cu siguranță în glas.

Matematica – știința care i-a ordonat mintea!

”Cel mai mult mi-a plăcut matematica!”, spune cu simplitate. ”Mi s-a părut de la început foarte interesantă și, în ultimul an, m-am axat mai ales pe matematică și pe română, știind că urmează să dau Evaluarea Națională la aceste două materii. Dar și istoria mi-a plăcut foarte mult, deoarece și doamna mea dirigintă a fost profesoară de istorie, iar modul în care ne povestea…aici este și meritul doamnei diriginte! La matematică, doamna profesoară Alexandra Vlad a știut cum să ne predea, cu profesionalism și consider că asta a contribuit foarte mult”.

În clasa a VIII-a, pe lângă pregătirea de la școală și temele primite pentru acasă a studiat câte o oră, două în plus individual, iar studiul continuu a avut drept rezultat obținerea notei 9,70 – una dintre cele mai mari la nivel de județ, la proba scrisă de la matematică, la Evaluarea Națională

”Am vrut să fiu consecvent, adică am încercat să mă organizez în așa fel încât să nu fac totul pe ultima sută de metri”, punctează Ștefan.

La proba scrisă la matematică a trăit un moment de panică, în timpul examenului, pe care l-a depășit rugându-se în gând.

”Comparativ cu subiectele din anii trecuți, cele de anul acesta consider că au fost puțin mai complicate. Însă, dacă erai cu adevărat pregătit, nu era nimic imposibil. În timpul examenelor, la matematică, o bună bucată de timp aveam impresia că nu mai știu nimic, din cauza emoțiilor. Am încercat să mă rog și parcă mi-au venit toate ideile deodată și am terminat de rezolvat totul în numai 15 minute. Am avut un blocaj în timpul căruia pur și simplu nu mai știam să fac nimic, dar în ultimul sfert de oră… am reușit să scriu toate răspunsurile”, își amintește, încă emoționat.

Istoria – disciplina care i-a oferit o perspectivă reală a lumii!

Pe lângă tatăl său, care i-a fost încă din copilărie un model de urmat, profesoara Cristiana Șoimaru, diriginta lui de la Școala Gimnazială nr. 3 a fost pedagogul pe care l-a admirat.

”Doamna mea dirigintă ne-a susținut foarte mult, atât pe mine cât și pe colegii mei și a încercat să ne ajute mereu, știind foarte bine, că mai ales anul acesta, a fost un an foarte încărcat. A încercat să îmbine utilul cu plăcutul oferindu-ne și nouă timp să ne axăm pe materiile de la Evaluare Națională. Iar la istorie, materia în sine mi s-a părut foarte interesantă și am încercat să înțeleg cât mai bine, mai ales istoria universală care mă ajută să înțeleg modul în care funcționează lucrurile în lume”, mărturisește Ștefan Cojan.

Nerăbdarea și curiozitatea de a deveni elev de ”Rareș”

A participat la Ziua Porților Deschise de la Colegiul Național ”Petru Rareș” care i-a făcut ”o impresie plăcută. Mi-a plăcut foarte mult cum au descris elevii liceul în sine, dar și profesorii de acolo. Și pot spune că este un loc potrivit pentru mine în care eu mă regăsesc. Am așteptări foarte mari. Sunt foarte multe activități extrașcolare, multe cluburi. Încă nu m-am decis, dar vreau să particip la cât mai multe voluntariate, pentru că astfel voi câștiga experiență și voi lega prietenii noi. Deja m-am înscris la clubul de voluntariat Interact. Vreau să ajut alte persoane care, poate, nu au lucrurile necesare și să cunosc cât mai multe persoane noi”. Bucuria de a ajunge la colegiul pe care și l-a dorit este cu atât mai mare, cu cât unii dintre prietenii lui de la Școala nr. 3 vor fi și ei elevi acolo.

Istoria continuă și la ”Rareș”!

Și-a propus ca și în anii de liceu ”să rămân ca până acum, să fiu consecvent și să nu renunț. Încerc să rămân ca până acum. Pentru că eu nu am făcut asta pentru note, ci pentru a mă dezvolta pe mine, atât pe plan personal cât și academic. Am vrut să îmi depășesc limitele și să demonstrez că, prin muncă și ambiție. se pot obține rezultate foarte bune, se pot realiza multe!”. Își dorește ca școala care l-a format să rămână în amintirile lui drept ”un loc în care am legat foarte multe prietenii și am învățat foarte multe lucruri! Voi rămâne mereu legat de acest loc și recunoscător profesorilor care m-au îndrumat”.

”Noi am fost binecuvântați cu un asemenea copil!”

Mândră să îi fie mamă, doamna Cojan spune că ”90% este meritul lui pentru toate rezultatele obținute! Din clasa a V-a nu m-am mai implicat. Noi ca părinți, în ceea ce privește studiul, nu ne-am implicat absolut deloc. Este un copil hotărât, organizat, consecvent, responsabil și asumat. Este un copil foarte asumat și foarte serios. Noi am fost binecuvântați cu un asemenea copil. Noi, ca implicare, ca părinți, nu am venit decât cu suportul material, emoțional. Dar meritul este pe deplin al lui. Nu zâmbește, este foarte serios, foarte sobru, dar este serios în tot ceea ce face și asumat. Nu va urma tradiția familiei, bunicul preot, tata preot! Nu pentru că nu îl reprezintă. Și noi îl susținem în orice alegere a lui!”

Angela Croitoru