Consiliul Județean se piaptănă în timp ce oamenii nu au apă potabilă de săptămâni. Proiect de promovare a unui pelerinaj pedestru în zona mănăstirilor din Neamț

Consiliul Județean Neamț anunță cu entuziasm specific deschiderea oficială a pelerinajului pedestru „Via Mariae”, un proiect desfășurat în parteneriat cu Consiliul Județean Suceava, între 31 august și 3 septembrie, pe traseul Mănăstirea Văratec – Mănăstirea Voroneț.

Pelerinajul pornește dintr-o zonă cu o importantă încărcătură spirituală și turistică, trece prin localitățile și obiectivele monahale Văratec, Agapia, Sihla, Sihăstria, Secu și Neamț, Mănăstirea Neamț, traversează Parcul Natural Vânători-Neamț și continuă spre Voroneț.

Toate bune și frumoase. Mai puțin un detaliu esențial: o bună parte din traseul nemțean se suprapune exact peste zona în care oamenii suportă, de săptămâni întregi, lipsa apei potabile sau furnizarea ei cu porția.

Pelerinaj pe uscat, administrație cu capul în nori

În timp ce administrațiile județene promovează frumusețea locurilor, credința și întâlnirea dintre oameni, localnicii din Văratec, Agapia, Târgu-Neamț și localitățile din zonă se confruntă cu o problemă cât se poate de concretă: nu au apă la robinet și nici în fântâni.

Nu este vorba despre o avarie de câteva ore, ci despre o situație care durează de ani, la nivel general, multe săptămâni în acest an, și care a afectat inclusiv Spitalul Orășenesc „Sf. Dimitrie” din Târgu-Neamț. În ultimele zile, autoritățile au vorbit și despre cazuri de îmbolnăviri asociate consumului de apă nepotabilă.

În acest context, mesajul festiv al Consiliului Județean pare desprins cumva dintr-o altă realitate. Ni se vorbește despre „credință, istorie și frumusețea naturii”, în timp ce oamenii din zona traversată de pelerini se întreabă dacă vor mai avea apă pentru băut, gătit și igienă.

Vor fi incluse și robinetele uscate în traseul turistic?

Pelerinajul este prezentat drept un proiect care pune în valoare mănăstirile și natura județului. Rămâne de văzut dacă, pe lângă obiectivele turistice, participanții vor avea ocazia să vadă și infrastructura de apă care nu funcționează, fântânile secate și cum reușesc proprietarii de pensiuni să se descurce cu situația în care trebuie să asigure apă pentru grupurile social cu posibilități proprii.

Poate că organizatorii ar trebui să includă în program și câteva opriri tematice:

-la cișmele fără apă din localitățile afectate;

– în zona conductelor de aducțiune avariate;

– la rezervoarele rămase fără apă;

– la sediile instituțiilor care anunță soluții, dar nu oferă un termen clar pentru rezolvarea problemei.

Ar fi o experiență autentică despre Neamțul real: mănăstiri, păduri, spiritualitate și apă distribuită după program.

Câteva întrebări pentru autorități

În aceste condiții, este legitim să adresăm câteva întrebări celor care se ocupă de proiect

-Vor exista rugăciuni speciale la mănăstiri pentru finanțarea și repararea conductei de aducțiune?

-Vor fi serviți oficialii doar cu mâncare și vin, în lipsa apei potabile?

-Cine răspunde pentru faptul că un traseu turistic promovat oficial traversează o zonă în care localnicii nu beneficiază de un serviciu public esențial?

-Au fost anunțați pelerinii de rang înalt că trebuie să își aducă rezerve de apă?

-Ce măsuri concrete au luat Consiliul Județean și administrațiile locale pentru protejarea sănătății participanților?

-A fost verificată calitatea apei folosite în unitățile de cazare și de alimentație publică din zonă?

-Cât costă promovarea și organizarea pelerinajului și cât ar costa, în comparație, o intervenție urgentă pentru alimentarea localităților cu apă?

„Drum bun” pentru pelerini, răbdare pentru localnici

În postarea Consiliului Județean Neamț li se urează pelerinilor „drum bun, putere și să se întoarcă acasă cu bucuria întâlnirilor și a locurilor pe care le vor descoperi pe Via Mariae”. Urările sunt frumoase. Dar pentru oamenii care locuiesc în zonă, problema nu este dacă au putere să parcurgă traseul, ci dacă au apă să își spele mâinile, să își pregătească masa sau să își îngrijească familia.

Într-o zonă în care apa lipsește de săptămâni, administrația vorbește entuziast despre proiecte turistice și încărcătură spirituală. Poate că, înainte de a transforma traseul într-o destinație internațională, ar fi util să se asigure că localnicii și pelerinii au acces la minimul necesar.

Deocamdată, „Via Mariae” pare să fie un pelerinaj pe două trasee: unul oficial, între mănăstiri, și unul real, printre robinete uscate, promisiuni administrative și răbdarea tot mai încercată a oamenilor.

Valentin Bălănescu