Primarul comunei Sagna, Vasilică Roca, încearcă să mențină localitatea pe linia de plutire și să ducă mai departe investițiile începute, astfel încât, în ciuda valurilor de crize economico-financiare care lovesc țara, oamenii să nu resimtă aceste lucruri la intensitate maximă. Comuna Sagna are avantajul că se află la doar 7 minute de mers cu mașina de municipiul Roman, iar localnicii și-au găsit locuri de muncă acolo.

– Sunteți, acum, fără banii din alocările din impozitul pe venit, care veneau pe finalul lunii august, de la bugetul de stat. Cum vă descurcați?

Într-adevăr, alocările din TVA ne vin, dar, periodic, se făceau acele rectificări, de trei- patru ori pe an, se mai alocau sume, în funcție de proiectele pe care le aveam, de cheltuiele ce nu puteau fi acoperite din bugetul local, mai primeam ajutor, mai primeam o gură de oxigen. Dar, din 2025, nu am mai primit niciun leu, nu s-a mai făcut nicio rectificare. Noi, când am conceput bugetul în anul 2025 pentru acest an, am ținut cont de sumele din anul precedent. Acum, e normal când îți faci calcule să ții cont și de cheltuieli maximale și de minime, conform bugetului din anul precedent. Dar nu s-au mai plătit și am cam rămas datori pe la furnizori. Am avut probleme încă de la începutul anului și cu factorile la salubritate și acum avem întârzieri, am găsit înțelegere acum. Dar, avem de plătit lucrări efectuate la proiectele pe care le-am încheiat și le-am recepționat. De exemplu, reabilitarea termică de la Școala Sagna. Acum trebuie să găsim, nu știu de unde…

Investițiile se fac, cofinanțările grevează bugetul local

– Trebuie să plătiți, practic, cheltuielile neeligibile și cofinanțarea?

Cheltuielile neeligibile și partea noastră de cofinanțare!Plus că, în momentul în care te apuci să faci un proiect, ai nevoie de niște bani să îl începi: studii de fezabilitate, care nu tot timpul sunt eligibile, până depui cererea pentru finanțare, cineva trebuie să muncească să-ți facă proiectare: studii topo-geo, măsurători. Lucrări pe care trebuie să plătim până obținem finanțare. Sunt finanțări pe anumite programe care nu le decontează și, în felul acesta suntem în postura să nu mai putem să accesăm noi proiecte sau noi finanțări, pentru că nu avem banii pentru această documentație. Din fericire, noi avem proiecte începute, proiecte importante pentru comunitate. Avem o sală de sport pentru Școala Sagna, un centru multi funcțional la Vulpășești, cu un teren de sport. Pentru satul Luțca, avem un teren de sport și un loc de joacă pentru copii. Sper, cât de repede, să terminăm documentația pentru consolidarea seismică la grădiniță și să dăm drum la licitație. Am încheiat un proiect de înființare apă și canalizare pentru satele Luțca și Vulpășești. L-am recepționat și acum suntem pe ultima sută de metri ca să-l predăm către operator, să dăm drumul la apă pentru cetățenii de acolo.

– Cu Iași-ul, compania Apa Vital, nu, dacă-i zona Romanului?

Da, cu cei de la Iași. De asemenea, suntem tot pe ultima sută de metri în finalizarea proiectului de gaz la Vulpășești. Până la sfârșitul anului, cred că o să avem gaz la cetățenii.

– Ați făcut o extindere a conductei de gaz acolo?

Da. Aveam pe Sagna, Luțca și satul Vulpășești nu a fost inclus în niciun proiect. Și atunci am accesat finanțare pe Anghel Saligny și am extins și în satul Vulpășești. Încheiem cu gazul în toată comuna, avea rețea de gaz pentru toți cetățenii.

– Cum ați făcut acest proiect?

Era prinsă apă, canalizare și gaz, toate utilitățile pentru satul Vulpășești.

– Și, ați reușit să le finalizați, până la 11 septembrie anul acesta, când s-a închis robinetul la decontări pe Programul Saligny?

Da. S-a închis și, din păcate, am rămas cu cererea pe care nu am mai depus-o, pentru câteva drumuri. Dar, probabil, că se va redeschide în decembrie și banii vor fi, cum a fost și anul trecut în februarie.

– Da, trebuie să facă realocări, oricum.

Sunt investiții asumate la nivel național.

– Spuneați că aveți datorii la proiectul de reabilitare termică a școlii Sagna, cât de mari sunt?

Avem partea noastră de cofinanțare, 300.000 de lei, de care trebuie să îi avem într-o lună de zile.

– Și, ce faceți, mergeți pe împrumut din Trezorerie?

Nu putem, din păcate, la împrumuturi, cu atât de multe proiecte, suntem pe maxim. Când am preluat conducerea primăriei, în 2024, înainte eram viceprimar, deja nu mai puteam să împrumutăm, pentru că eram la 33% din buget. Avem cam 650.000 de lei, anual, bani pe care trebuie să-i achităm din bugetul local.

– Și, atunci, sperați să vină acea rectificare bugetară?

Noi sperăm într-o gură de oxigen. Ținem legătura, vorbesc cu toți primarii, toți suntem în aceeași situație. Trebuie făcut ceva pentru că din ce în ce mai multe primării riscăm să intrăm în insolvență, din județul Neamț. De fapt mai sunt și alte primării, este aceeași situație la nivel național, nu numai în Neamț. Sper să n-ajungem acolo! Ce a depins de noi, am făcut…

– Dar pe partea de facturi proprii, pe cheltuielile proprii, ale administrației publice locale, cum stați?

Pe partea de funcționare strict pe primărie, ne-am gospodărit astfel încât să fim și acolo pe linia de plutire, adică să ne achităm energia electrică, să ne achităm telefonul, gazul, iluminatul public, să dăm salariile la toți angajații și contribuțiile electrice.

„Nu am mai fost o prioritate pentru România!„

– Probabil că tot ați mutat banii de un capitol la altul, prin rectificări de buget local repetate, ca să vă ajungă, că altfel nu văd cum, fără rectificări?

Din sumele alocate pentru Comuna Sagna, în bugetul anului 2026, le-am repartizat astfel încât prima dată să ne acoperim cheltuielile de funcționare, salariile, dar avem mult pe partea de dezvoltare. Aici e problema! Nu poți să te dezvolți ca localitate fără bani! Noi, echipa de la primărie, ne străduim. Am ținut aproape cu proiectantul, cu arhitectul, cu cei care au făcut devizele, astfel încât să nu avem parte de cofinanțare mare. De exemplu, avem acest centru multifuncțional pentru copii. Și, aici, legea spune minim 2%. Când vine factura de la constructor, prima dată noi trebuie să achităm partea noastră de 2% și abia apoi facem decontarea pentru diferența. Deci, oricum, sunt sume mari!

– La un proiect de 2 milioane de euro, 2% înseamnă 40.000 de euro, e o sumă destul de mare pentru comuna Sagna!

Sigur, este destul de mare.

Industria a murit, agricultura persistă!

– În zonă aveți companii, firme, ferme, care să plătească la bugetul local?

Industrie nu prea mai avem, cu toate că Sagna a avut industrie, a avut fabrica care s-a distrus în timp. Nu am mai fost o prioritate pentru România! S-a distrus tot ce a fost industrie, asta s-a făcut, fără cap și coadă! Am mai avut o fabrică de cărămidă, era cărămidă plină, cu tehnologia aceea de pe vremuri, se ardea cărămida pe cărbune.

– Nici cei de la Mediu nu mai acceptă și nu mai dau voie să mai utilizeze cărbunele…

Da, au închis tot ce ține de cărbune și constatăm că nu mai avem energie! Fabrica noastră de cărămidă cred că are vreo 16 ani de când nu mai funcționează. Practic, e în paragină. S-au vândut și clădirile de acolo. Nu mai avem industrie!

– Iar din partea de agricultură?

Norocul nostru sau avantajul este că suntem aproape de oraș, de Eoman și cetățenii au locuri de muncă, majoritatea merg la muncă. Și veniturile realizate se reinvestesc în construcții, în locuințe.

– Și, atunci, au nevoie de autorizații.

Se mai construiește câte ceva, comuna se dezvoltă în continuare.

– Dar ferme agricole, aveți ceva pe teritoriul comunei?

Sunt, da. Probabil că ați văzut, la noi nu sunt terenuri care să nu fie lucrate! Noi avem oameni gospodari, nu avem pârloage! Avem și ferme agricole și crescători de oi și de bovine.

– Agricultorii ce cultivă aici? Leguminoase sau merg pe porumb, grâu?

Avem și un legumicultor, care are câteva solarii. Suntem mândri de el, mergem și cumpărăm de la el și are produse bune. Sunt mulți crescători de ovine și de bovine. Și avem de toate din agricultură, cultură mare: porumb, floarea soarlui, grâu, rapiță!

– Aici sunt asociați agricultorii, aveți asociații ceva mai mari?

Cred că 99% sunt asociații mai mari. Să știți că, la noi, în comuna Sangra, cred că au fost printre puținele comune, care s-a păstrat într-un fel structura vechiului CAP pe care s-a înființat o asociație agricolă destul de mare. Se lucra în condiții foarte grele, cu eforturi foarte mari. Tot pământul din comună era practic la „Sangra”. Nu găseai părloare cum se spune. Totul era lucrat.

– Asta-i bine, înseamnă că oamenii au făcut trecerea, de la CAP-ul comunist la asociații agricole private, într-un mod inteligent.

Și în momentul în care au venit subvențiile, vă dați seama că pe lângă asociația asta mare, au fost tentați și alții să intre pe asociații. Că a fost pentru mulți o gură de oxigen subvenția pentru agricultură și au mai apărut și alți investitori care au realizat că să lucreze pământul este o bună afacere. Și acum sunt mai multe asociații agricole care își desfășoară activitatea. Dar, din punct de vedere bugetar, pentru bugetul comunei Sagna, activitatea agricolă nu asigură un venit, astfel încât să zicem că noi avem în bugetul local venituri substanțiale care ne permit să facem dezvoltare. Pentru noi proiectele pe fonduri europene, acestea sunt bază. Și nu ne scapă nimic! Cel puțin eu pe toate le urmăresc și când văd o finanțare pe care ne putem plia, o accesez. Fac tot posibilul și căutăm soluții să accesăm.

…Și reducerile de personal

– Cum o să vă descurcați până se termină blocajul ăsta guvernamental cu partea de facturi?

Speranța moare ultima. Sperăm să nu mai dureze mult, că am redus cheltuielile la maxim cât s-a putut! De când am venit la conducerea primăriei, a fost primul lucru pe care l-am făcut, am redus cheltuiele de funcționare cred că le-am redus la jumătate față de cât erau! Plus că am fost nevoiți să facem și restructurări și reduceri de personal și au fost făcute aceste reduceri, nu pe hârtie, ci au fost efectiv mutați oameni, angajați, dintr-un loc în altul, oamenii au plecat.

– Câți oameni aveați și cu câți ați rămas acum?

Păi, avem potrivit adreselor primite de la prefectură, 19 angajați. Au plecat cinci oameni.

– Și erau oameni de care aveați nevoie și a trebuit să renunțați la ei, că așa spunea legea sau care era situația?

Am renunțat la doi paznici și activitatea a fost preluată prin camerele de supraveghere, unde de fapt mai trebuie să mai montăm camerele pe anumite străzi, dar intenționăm, de anul viitor, să prevedem alocării bugetare, ca să le extindem în toată comuna. Am mai avut doi muncitori a căror activitate a fost suplinită de beneficiarii veniturilor minime de incluziune, oamenii de ajutor social. Majoritatea au probleme de sănătate, dar nu se încadrează la scutire și atunci trebuie să vină, să se descurce. Facem ce putem cu ei, în principal activități curente de curățenie în comună.

– Una peste alta v-ați gospodărit destul de eficient.

Am mai avut la căminul cultural un administrator, cea de-a cincea persoană de care vorbeam. Practic, activitatea lui nu era efectiv una culturală. El se ocupa de gospodărirea spațiului exterior și interior al căminului cultural. Între timp, biblioteca am montat-o la căminul cultural și atribuțiile de gestiune au fost preluate de către doamna bibliotecară, iar partea de curățenie, întreținere în spațiul exterior, a fost preluată de restul persoanelor rămase în cadrul primăriei, la gospodărire comunală sau în compartimentul administrativ.

– Dar ca volum de muncă, în momentul acesta, ați mai avea nevoie de oameni? Mai aveți posturi vacante care nu se ocupă cum mai sunt în alte primării?

Am desfințat posturile vacante care au fost pentru a ne încadra în recomandările primite și chiar astăzi este ultima zi de muncă a unei colege de la Taxe și Impozite. Deocamdată, nu o să angajăm pe nimeni. Încercăm să suplinim activitatea colegiei de la Taxe și Impozite, dar și la Contabilitate, erau cinci persoane, acum rămân numai patru și sper să se descurce în patru. În schimb, avem o vulnerabilitate la Compartimentul de urbanism.

– A ieșit la pensie?

Da, trebuie specialist. Doamna a ieșit la pensie în decembrie anul trecut și între timp am făcut contract cu o firmă.

– Ați externalizat?

Am externalizat, dar e complicat, nu e prea comod. Pe doamna de la acea asociație avem o singură zi pe săptămână. Îi programăm pe oamenii, îi punem să mai aștepte, dar, oamenii întotdeauna au urgențe. Dacă pleacă un post de la Taxe și Impozite, am putea să ne încadrăm, să-l transformăm și să angajăm un om la Urbanism.

Nemulțumiri pe taxa de salubrizare

– Care-i atmosfera în comună? Cum sunt oamenii, sunt mulțumiți de cum trăiesc? Își doresc mai mult? Ce semnale vă transmit?

Nu sunt altfel, decât sunt în toată țara. Oamenii sunt împărțiți în două mari: care sunt mulțumiți și veșnic nemulțumiții. A fost un an destul de dificil, pentru că la începutul anului am fost nevoiți să mărim taxele conform legii. Și atunci, de fiecare dată, în momentul în care îți ceri omului bani, atunci ai nemulțumiți. Dacă îi dai, poți să îi dai cât de mult, nu contează, niciodată nu-i de ajuns!… La noi au fost discuții mari vis-a-vis de taxa la salubrizare. În anii anteriori, noi am menținut la un nivel minim taxa de salubrizare, pentru că am subvenționat-o din bugetul local. Nu ne mai putem permite. A fost, în anii precedenți, 5 lei de persoană pe luna. Acum, ca să acoperim diferența, am făcut calculele pe număr de persoane, pe cantitatea deșeuri generate, am împărțit și au ieșit 15 lei/ lună/ persoană.

– Și atunci ce au zis, a fost o creștere triplată.

Ați triplat? De ce? Eu nu-l dau! Într-adevăr, unele nemulțumiri sunt justificate, pe alocuri. Dar, sunt și cetățeni care înțeleg că nu tot ceea ce măturăm prin curte sau tot ce avem punem în sac. Pentru că noi plătim către operator de salubrizare la cantitate. Mai sunt discuții. Încercăm să facem un fel de educație să ne încadrăm și în cerință. Până la urmă primarul ajunge să fie și educator și psiholog și de toate. Judecata omului ține și de opțiunea politică. Corect? Adică dacă e albă, zic că e neagră și invers

– Cu Consiliul Local, cum stați? Aveți susținere?

În Consiliul Local avem majoritate, da. Eu consider că avem oameni verticali. Așa vreau să zic eu, că sunt verticali! În rest, cameleonismul ăsta politic nu dispare niciodată. Nu dispare. Dar, până la urmă, omul te-a pus acolo ca să ai grijă de el. Să faci ceva pentru el, să faci administrație. Teoretic, așa stau lucrurile. În practică, mai puțin.

A consemnat Angela Croitoru

Parteneri