Era odată imaginea liderului care aduce pacea: coboară din avion, dă mâna cu dușmanul de ieri, semnează o hârtie groasă și pleacă spre aplauze. Astăzi avem doi astfel de eroi ai păcii, fiecare cu războiul lui de fundal. Unul vorbește despre pace de la Moscova, în timp ce harta Ucrainei se rupe sub „zone de securitate” nenegociabile, iar războiul face ravagii. Celălalt vorbește despre pace de la Washington, după ce a invadat militar Venezuela, i-a răpit președintele, apoi a atacat Iranul și, în vreme de război, își numără premiile Nobel pe care, zice el, nu i le dă nimeni. Vladimir Putin și Donald Trump: unul, reprezentantul unui regim autocrat, celălalt, al unei democrații cu o față din ce în ce mai autoritară.
Amândoi par să fie frați gemeni în comportament. Dacă, în urma unei convorbiri prietenești, cineva ar scrie din greșeală că au discutat Vladimir Tutin și Donalt Prump, nimeni n-ar avea nimic de comentat, atât de asemănători sunt în comportament.
Tutin și Prump. Râdem o clipă, apoi ne trece râsul. Amândoi tratează violent presa care întreabă prea mult, rivalii care trebuie umiliți și țările străine care trebuie „liniștite”. Cum spuneam, unul vine dintr-o autocrație, celălalt dintr-o democrație obosită, dar metoda e aceeași: pacea ca spectacol, războiul ca metodă de lucru. Și, inevitabil, interesul personal sau de grup primează.
În timp ce ei vorbesc despre pace, armatele, nonșalante, își fac treaba. Pe 3 ianuarie 2026, Statele Unite au intrat militar în Venezuela și l-au capturat pe Nicolás Maduro. Apoi au atacat Iranul, după presiunile grotești exercitate asupra Uniunii Europene pentru controlul asupra Groenlandei. Rusia își continuă războiul din Ucraina. Fiecare își botează intervenția cum îi convine: luptă cu nazismul, cu narco-statul, cu agresiunea celuilalt. Denumirea diferă, nonșalanța e aceeași.
Și atunci, firește, apare întrebarea care bântuie cancelariile: nu cumva comerțul, energia și armistițiile pe felii – precum ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei în domeniul exportului de motorină – pregătesc sau sunt urmarea unei înțelegeri mai mari, care înseamnă o nouă împărțeală a lumii? Unii analiști o spun pe față: ar fi o înțelegere între două puteri, încheiată peste capul celor mici, și avertizează că ne întoarcem la logica sferelor de influență.
Par să fi revenit vremurile în care Stalin și Hitler împărțeau zone de influență înainte de al Doilea Război Mondial sau în care același Stalin, de data aceasta alături de democrații Churchill și Roosevelt, împărțea lumea după război. Acum, ca și atunci, forța și interesul sunt mai presus de orice. Pentru noi, românii, este important să nu uităm că, pe un colț de hârtie, fostul dictator sovietic și Churchill au stabilit că rușii vor avea 90% influență în România, iar occidentalii doar 10%.
Apoi a venit comunismul pe tancurile sovietice și mulți români au luptat împotriva lui în munți, așteptându-i pe americani și pe aliații lor. Cum s-ar spune, eram și atunci pro-occidentali naivi.
Valentin BĂLĂNESCU
Mesagerul Bacău Prefectul de Bacău, Andreea Negru, așteaptă hotărârea de guvern 
ZCH Iași. Grav accident la Miroslava – două persoane și-au pierdut viața 
NewsEdge Italia înăsprește măsurile împotriva violențelor de stradă. Giorgia Meloni: „Nu există nimic revoluționar în a distruge și a fura” 
BusinessEdge MK Kredit obține primul rating Fitch după 10 ani pe piața românească. Agenția acordă calificativul „B-”, cu perspectivă stabilă. 
