Începuturile învățământului public în Piatra-Neamț

La 22 decembrie 1831, odată cu aplicarea Regulamentului Organic, Isprăvnicia de Neamţ, de la Epitropia Învăţăturilor Publice de pe lângă Divanul Moldovei a emis o „Ţirculară către Dregătorii de Neamţ. Pentru găsirea caselor pentru şcoale pe la ţinuturi”, cu nr. 131/1831 și ca urmare la 24 februarie 1832, se încheia un jurnal de închiriere a unor case în ograda bisericii Sf. Ioan, „din casele bisericii unde şede preotul Tofănică”. Despre aceste lucruri scria Leon Mrejeriu, în cartea sa cu titlul ”ERI și AZI”. Contribuții la istoricul învățământului din județul Neamț, învățător născut la 10 februarie 1879 în comuna Broșteni, județul Neamț, a fost institutor la Școla primară nr. 1 de băieți din Piatra-Neamț, decorat cu ordinul românesc „Coroana României” și ordinul rusesc „Sf. Ana”, a luptat în nordul Transilvaniei, pe Valea Prahovei, la Nămoloasa, Cosmești și Mărășești. A fost deputat din partea PNL, a deținut funcția de vicepreședinte al Adunării Deputaților, în anul 1924 a deținut funcția de inspector școlar în Ministerul Instrucțiunii Publice, pentru învățământul primar din Transilvania și Bucovina, a fost președinte al Asociației Învățătorilor din Județul Neamț, membru în Comitetul Central al Învățătorilor din România, prefect al județului Neamț (1933-1937) și autor de manuale școlare, semnând manualele școlare împreună cu Simion Mehedinți și Mihail Sadoveanu.

CRONICA EDUCAȚIEI NEMȚENE / Școala Primară nr. 1 de Băieți din Piatra-Neamț — Curtea Domnească

Înființarea și organizarea școlii

Școala Primară nr. 1 de Băieți din Piatra-Neamț este cea mai veche școală publică din județul Neamț, care s-a înființat în 1840, conform unei alte surse oferite de Ion Negre, prin cuvântarea sa publică din 27 aprilie 1881 când s-a așezat temelia localului Școlii de Băieți nr. 2 din Piatra-Neamț. Această instituție funcționa încă din anul 1933 ca școală particulară sub conducerea institutorului D. Nanu. În 1836 școala avea 15 elevi, iar în 1839 avea 58 de elevi. Înainte de 1833, în comuna urbană Piatra exista o școală de catiheți în chilia din Turnul Catedralei, formă de organizare pe care s-a suprapus școala primară publică de băieți. Arhiva Școlii Primare nr. 1 de Băieți din Piatra-Neamț se păstrează începând cu 1844, când era învățător la această școală era D. Nanu și școala avea doar 13 elevi. Din 1848 a fost numit institutor și director Nicolae Vicol, școala funcționa cu două clase, al doilea institutor fiind Ion Homiceanu. În 1854 s-a înființat și clasa a III-a, sub coordonarea institutorului Emanoil Halunga, absolvent a patru clase gimnaziale.

Până în 1842 cursurile s-au ținut în chilia din Turnul lui Ștefan cel Mare, lângă Biserica Sf. Ioan, un loc memorabil, cu profunde conotații istorice, dar total impropriu pentru a fi sală de clasă, iar din acel an, la inițiativa lui Lascăr Catargiu, ispravnicul județului Neamț la acea dată, s-a pus temelia unui local propriu, compus din trei săli de clasă, finalizat în 1850. Deși localul a fost mărit cu încă o sală de clasă și o cancelarie, era neîncăpător pentru numărul de elevi și prin străduința lui G. Măcărescu, în data de 1 mai 1930, școala s-a mutat într-o clădire impunătoare, după un proiect al arhitectului Bolomey, amenajat și înzestrat conform cerințelor pedagogice ale vremii. Valoarea localului, cu patru săli mari de clasă și o sală festivă, cu parchet, calorifer și baie, era de 4.000.000 lei. Director al școlii era Alexandru Ionescu, cel care a reușit să doteze școala cu o bibliotecă cu peste 400 de volume și să sprijine înscrierea a 178 de elevi, în anul școlar 1931-1932. Școala avea construită și o locuință pentru director. Astăzi, în acest local este amenajat Muzeul de Arte din Piatra-Neamț. Pe lângă această școală a funcționat, începând cu anul școlar 1924-1925, clasa a V-a complementară, iar în anii școlari următori, 1925-1926 și 1926-1927, a funcționat o școală pentru adulți, cu două secții: analfabeți și puțin știutori de carte.

Rețeaua școlară și corpul didactic în perioada interbelică

În urma unor rapoarte ale Revizoratului Școlar Neamț, în anul școlar 1934-1935, constatăm că existau în comuna urbană Piatra-Neamț șase școli de băieți, șase școli de fete, o școală mixtă israelito-română, cinci școli mixte, care funcționau în cinci anexe, și cinci școli de copii mici (grădini de copii). Până în 1935 au lucrat la această școală peste 50 de institutori, dascăli cu o pregătire profesională serioasă, care au pus bazele modernizării învățământului în județul Neamț: diaconul Gheorghe Robu, absolvent de Seminar teologic (1858-1887), preot D. Vicol (1859-1889), Ștefan Zamvel, fost seminarist (1891-1915), director pentru o perioadă de timp, Gheorghe Simionescu, fost inspector școlar, Eugenia Istrate, absolventă a Școlii Centrale, Alexandru Gheorghiu (1900-1916), soții Eugenia și Leon Mrejeru, transferați de la Târgu-Neamț (1916-1922) Alexandru Ionescu, fost director după 1918, Profira Groholschi (1922-1927), Gheorghe Tablan (1922-1932), Ioan Radu, Ioan Tomulescu, Ioan Niculescu ș.a.

Prof. dr. Elena Preda