În urmă cu 6 ani, în iunie 2020, publicam în ”Mesagerul de Neamț” un interviu cu un tânăr bioinginer din Neamț care reușise o performanță remarcabilă: câștigase Marele Premiu Euroinvent, cu o invenție destinată instruirii în tehnicile de resuscitare. Era începutul unui drum despre care Cristian Fodor vorbea atunci cu modestie, dar și cu ambiția celui care știa că o invenție nu se oprește în momentul în care primește un premiu. În spatele unei idei transformate într-un prototip urmează, de fapt, ani de cercetare, perfecționare, validare și perseverență. 6 ani mai târziu, revenim la acel moment, pentru a vedea ce s-a întâmplat între timp. Cristian Fodor a continuat parcursul academic și profesional început la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, a activat în mediul medical militar, și-a finalizat doctoratul la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și a intrat în învățământul universitar. În paralel, și-a continuat activitatea de cercetare și dezvoltare a unor dispozitive medicale, ajungând să obțină mai multe brevete de invenție și să lucreze la noi prototipuri.
În 2025, parcursul său profesional a cunoscut o nouă etapă importantă: în urma unei competiții internaționale organizate de Oficiul European de Brevete (EPO), propunerea sa a fost selectată, iar Cristian Fodor a devenit parte a unei rețele europene dedicate promovării creativității, proprietății intelectuale și spiritului inovator în rândul tinerilor. Astăzi, din postura de asistent universitar, inventator și cercetător, Cristian Fodor încearcă să ducă mai departe această experiență și către generațiile tinere. Recent, s-a întors chiar în școala în care a fost elev, la Brusturi, unde le-a vorbit despre inventică și creativitate unui număr de aproximativ 180 de copii. La 6 ani de la interviul nostru din 2020, am stat din nou de vorbă cu Cristian Fodor despre drumul parcurs, invenții, brevete, universitate, experiența EPO și, mai ales, despre nevoia de a-i învăța pe copii nu doar să folosească lucrurile care există, ci să se întrebe dacă acestea ar putea fi făcute mai bine.
– Au trecut 6 ani de la interviul nostru din 2020. Atunci erai un tânăr bioinginer, proaspăt câștigător al Marelui Premiu Euroinvent. Astăzi ești asistent universitar și ai ajuns să colaborezi cu Oficiul European de Brevete. Cum ai descrie această evoluție?
A fost o evoluție construită progresiv, cu foarte mult efort, prin acumularea mai multor experiențe profesionale și academice. După studiile la UMF Iași, am continuat activitatea în mediul medical militar, în paralel cu proiectele de cercetare și dezvoltarea unor soluții tehnice în domeniul dispozitivelor medicale. Tot în această perioadă mi-am finalizat doctoratul la Politehnica ieșeană și am început activitatea didactică universitară. Colaborarea cu Oficiul European de Brevete este o etapă care se înscrie în această continuitate a activității academice și de cercetare.
– Ce a însemnat pentru parcursul tău profesional premiul Euroinvent din 2020?
A fost un moment de validare a muncii mele, mai ales pentru că eram la început de drum și îmi dezvoltam proiectele în mod independent. Premiul mi-a confirmat că soluțiile la care lucram aveau relevanță și mi-a oferit un impuls pentru a continua activitatea de cercetare.
– Cât de mult te-a ajutat acel moment?
Foarte mult, dar nu neapărat prin premiul în sine, ci prin oportunitățile care au venit după acesta. A crescut vizibilitatea proiectelor mele și am avut acces la oameni și contexte profesionale la care probabil aș fi ajuns mult mai greu. În același timp, premiul a venit cu responsabilitatea de a demonstra că nu a fost doar un moment izolat.
– Ce s-a întâmplat între timp cu invenția pentru care ai câștigat Marele Premiu Euroinvent – manechinul inteligent destinat exersării tehnicilor de resuscitare?
Proiectul nu a rămas la stadiul unei idei premiate. Între timp, prototipul inițial al manechinului a devenit material didactic, fiind un sistem complex pe care studenții îl pot utiliza pentru a înțelege și exersa principii de funcționare ale unor mecanisme și senzori. În paralel, conceptul a evoluat semnificativ și beneficiază de noi funcționalități care pot permite instruirea salvatorilor în efectuarea corectă a compresiunilor toracice externe. Detaliile tehnice nu pot fi dezvăluite în acest moment, deoarece o nouă cerere de brevet de invenție este în evaluare la OSIM. Pot spune însă că acel proiect a fost unul dintre punctele de plecare pentru mai multe direcții de cercetare în domeniul resuscitării și dispozitivelor medicale. Am continuat să dezvolt soluții pentru monitorizarea și îmbunătățirea calității resuscitării, iar aceste cercetări au condus până acum la obținerea mai multor brevete de invenție și la realizarea unor prototipuri experimentale.
– Cum ai ajuns să fii selectat de Oficiul European de Brevete și ce presupune, concret, activitatea ta în cadrul acestei instituții?
Relația mea cu Oficiul European de Brevete a început în 2019, când am participat la o masă rotundă dedicată procedurilor de brevetabilitate în domeniul tehnologiilor medicale. Aceasta a fost organizată de European Patent Academy a EPO, la sediul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din București. A fost primul context în care am avut ocazia să cunosc experți și avocați specializați în brevete și să discut cu aceștia despre activitatea mea. Am păstrat legătura, iar în anii care au urmat, reprezentanții EPO au urmărit evoluția activității mele, inclusiv brevetele obținute ca inventator independent și proiectele conexe. În 2025, am avut oportunitatea de a participa, cu o propunere proprie, la o competiție internațională organizată de acest for european. Propunerea mea a fost selectată, iar unul dintre aspectele importante ale proiectului a fost dorința de a mă adresa în special tinerilor din regiunea de Nord-Est a României, una dintre regiunile cu un nivel de dezvoltare economică mai redus din țară, așa cum o arată datele Eurostat. Calitatea de membru al rețelei EPO presupune, în esență, implicarea în activități prin care sunt promovate creativitatea, proprietatea intelectuală și spiritul inovator în rândul tinerelor generații. Este unul dintre obiectivele EPO, iar membrii rețelei, printre care și eu, contribuie la promovarea acestei culturi a inovării în statele membre ale Uniunii Europene.
– În 2020 vorbeai despre dificultatea de a transforma o invenție într-un produs care să ajungă efectiv pe piață. După 6 ani, consideri că România a făcut progrese în acest domeniu?
Da, cred că există progrese, dar transformarea unei invenții într-un produs care să ajungă efectiv pe piață rămâne o provocare. România are încă un nivel redus al activității de brevetare și al transferului tehnologic comparativ cu statele UE, iar performanța în materie de inovare rămâne foarte modestă la nivel european. Problema este că între un prototip și un produs există un drum lung, care presupune finanțare, infrastructură, validare, protejarea proprietății intelectuale, colaborarea cu industria și disponibilitatea de a susține financiar și instituțional dezvoltarea unei idei până când aceasta poate deveni o soluție utilizabilă în practică. Cred că aici este încă mult de recuperat.
– Ce înseamnă pentru un inventator român să aibă astăzi acces la experiența și expertiza unei instituții europene precum EPO?
Este o oportunitate extraordinară de a privi inventica dintr-o perspectivă mult mai largă. Pentru un inventator, profesor sau cercetător, proprietatea intelectuală nu înseamnă doar obținerea unui brevet, ci și înțelegerea modului în care îți protejezi o idee, îi construiești valoarea și, în cele din urmă, o poți transforma într-o soluție care să ajungă la oameni. EPO este o instituție foarte bine organizată și cred că putem prelua și adapta bune practici pe care să le implementăm în România. Pot spune că este o misiune dificilă să îndeplinești cerințele legislative stricte, dar, în același timp, relația cu o astfel de instituție oferă un plus de credibilitate profesională și susține statutul celor care creează și promovează proprietatea intelectuală, pe baza unor principii și standarde recunoscute la nivel european și internațional. Este important de precizat că această relație nu influențează în niciun fel procesul de brevetare a propriilor mele invenții. În fața examinatorilor și a procedurilor stricte, toți inventatorii sunt egali. Fiecare soluție tehnică este analizată în funcție de criteriile de brevetabilitate, iar pentru acordarea unui brevet trebuie demonstrat, printre altele, că invenția este nouă și că nu a mai fost expusă anterior de nimeni.
– Ai făcut între timp și pasul către universitate. De ce ai ales cariera didactică și cât de bine se completează cercetarea, inventica și activitatea de profesor?
Zona academică mi s-a părut o continuare firească a parcursului meu, după finalizarea cu succes a doctoratului, sub coordonarea mentorului meu, profesorul universitar Neculai Seghedin. Experiența din mediul medical militar m-a ajutat să înțeleg mai bine problemele reale cu care se confruntă personalul medical și pacienții, cercetarea mi-a oferit instrumentele pentru a le analiza, iar inventica m-a învățat să caut soluții concrete. Activitatea didactică îmi oferă acum posibilitatea de a transmite această experiență mai departe studenților. Cred că cele 3 direcții se completează foarte bine: medicina și bioingineria oferă câmpul larg de identificare a problemelor, prin cercetare cauți soluția, iar proprietatea intelectuală îți asigură protecția propriilor idei. Pentru mine este important ca studenții să înțeleagă că ceea ce învață nu rămâne doar la nivel teoretic, ci poate sta la baza unei invenții, a unui prototip sau chiar, în anumite condiții, a unui produs care să răspundă unei nevoi reale.
– Recent ai ajuns să le vorbești copiilor din Neamț despre inventică și creativitate. Cum a fost experiența de la Școala Brusturi?
Experiența de la Școala Brusturi a fost una cu totul specială pentru mine, cu atât mai mult cu cât am fost elev al acestei școli. Ca parte a inițiativei susținute de European Patent Office, una dintre cele mai mari provocări a fost să transform ani de cercetare, invenții, brevete și chiar experiența unui doctorat într-un limbaj pe care aproximativ 180 de copii să îl poată înțelege și, mai ales, să îl găsească interesant. De aceea, am încercat să nu le vorbesc doar despre invenții, ci să le arăt prototipuri și dispozitive și să îi provoc să adreseze întrebări, să identifice probleme și să își imagineze propriile soluții. Entuziasmul și curiozitatea lor mi-au arătat că merită să aducem astfel de experiențe cât mai aproape de copii. Obiectivele EPO sunt, din acest punct de vedere, total justificate.
– Ai descoperit printre acești copii idei sau preocupări care să te facă să crezi că viitorii inventatori ai Neamțului sunt deja acolo?
Cu siguranță, da. Bineînțeles că nu toți elevii cu care am interacționat vor urma un domeniu din zona STEM – știință, tehnologie, inginerie și matematică. Am văzut însă curiozitate și imaginație la mulți dintre acești copii. Iar acestea sunt două dintre lucrurile de care ai nevoie la început. Uneori, ceea ce lipsește unui copil nu este creativitatea, ci cineva care să-i spună că ideea lui merită explorată. În propria viață am fost influențat de câțiva oameni providențiali: un profesor, un mentor și părinții. Încurajările lor m-au făcut să cred că pot crea soluții tehnice noi, cu aplicabilitate în medicină și, inițial, îmi pot pune la treabă creativitatea chiar și fără laboratoare sofisticate.
– De ce crezi că este important ca inventica și creativitatea să fie prezentate copiilor încă din școală? Și ce ar trebui să facă sistemul de educație pentru a încuraja mai mult aceste aptitudini?
Creativitatea poate fi nativă, dar chiar și atunci ea poate fi antrenată și este important să fie stimulată încă de la vârste fragede, când copiii sunt foarte receptivi la informații și experiențe noi. Există numeroase metode prin care poate fi dezvoltată creativitatea tehnică, iar o parte dintre acestea le-am prezentat și profesorilor, pentru ca activitatea începută prin proiectul EPO să poată continua și după încheierea întâlnirii noastre. Le-am arătat, de exemplu, că ideile noi pot fi inspirate chiar din natură. Un exemplu foarte cunoscut este Velcro-ul, sistemul de prindere cu scai inspirat de cârligele mici ale plantelor de brusture, care a ajuns să aibă inclusiv aplicații în domeniul medical. În ceea ce privește sistemul de educație, există deja inițiative foarte bune, inclusiv în zona roboticii, care presupune creativitate, gândire logică și dezvoltarea de soluții tehnice. Cred însă că astfel de activități nu ar trebui să existe doar în anumite școli sau în hub-uri izolate, ci ar trebui să devină o componentă firească și cât mai accesibilă a educației. Copiii nu trebuie doar să învețe despre lucrurile care există deja, ci trebuie încurajați să se întrebe ce ar putea fi făcut diferit.
– Urmează un proiect similar anul viitor, probabil la Oglinzi. Ce îți propui să transmiți copiilor și ce ai vrea să obții prin aceste întâlniri?
Îmi propun ca aceste întâlniri să îi ajute pe copii să înțeleagă că o invenție începe, de multe ori, de la o întrebare simplă sau de la o problemă a societății pe care cineva își dorește să o rezolve. Aș vrea să le arăt cum poate evolua o idee, de la imaginație la prototip și, mai departe, către o tehnologie, și să îi familiarizez cu domeniile STEM. În același timp, îmi doresc să le stimulez curiozitatea, gândirea critică și încrederea în propriile idei, dar și să înțeleagă că o idee valoroasă trebuie protejată prin instrumentele proprietății intelectuale. Dacă, după aceste întâlniri, un copil va începe să privească o problemă din jurul său întrebându-se cum ar putea să o rezolve, atunci cred că mi-am atins scopul.
– Dacă te-ai întâlni astăzi cu Cristian Fodor, cel din 2020, care tocmai câștigase Marele Premiu Euroinvent, ce i-ai spune?
I-aș spune ceea ce le transmit aproape zilnic studenților mei la seminare și laboratoare: să nu ezite să încerce ceva nou, să nu le fie teamă să greșească, pentru că se află în perioada în care au voie să o facă, iar dacă nu le reușește un obiectiv, să insiste. Lucrurile construite serios au nevoie de timp, iar pentru a construi ceva stabil este nevoie de perseverență și de foarte multă răbdare, o răbdare pe care trebuie să o exersezi. Asta i-aș spune astăzi. Dar, sincer, nu sunt convins că versiunea mea de acum 6 ani m-ar fi ascultat.
A consemnat Ciprian-Traian Sturzu
Mesagerul Bacău Jandarmi băcăuani în misiune, intervenție promptă la un accident rutier pe Autostrada A7 
ZCH Incendiu în comuna Tazlău – o locuință și două anexe s-au făcut scrum de la un scurtcircuit 
NewsEdge Pilda semănătorului, ogorul lumii și semințele speranței. Ce rodește în noi și ce se pierde pe drumul vieții 
BusinessEdge Jim Cramer despre cum va arăta piața după scăderea Nvidia și a acțiunilor AI. Ce trebuie să faci ca să nu vinzi la panică 
