Cântărețul și actorul american Brad Vee Johnson a venit la Piatra-Neamț, prin proiectul cultural ”Digital Stage”, realizat de Asociația Culturală Teatrul Tandem. A susținut un concert în aer liber, în Grădina publică ”Nicu Albu”, în data de 19 septembrie, cu intrare gratuită, prin finanțarea asigurată de Primăria Piatra-Neamț – care și-a dorit să dăruiască acest concert pietrenilor. Anterior concertului, cântărețul american a vizitat Liceul de Artă ”Victor Brauner”, împreună cu actrița Maria Hibovski și cu Dragoș Popa, președintele asociației. A susținut un workshop, cu ajutorul pianistului Daniel Radichi, pentru elevii care studiază canto. Grupul de liceeni a cântat o melodie gospel, la concertul de sâmbătă, alături de Brad Vee Johnson – cunoscut în România mai mult prin prisma proiectelor sale cu solista trupei Boney M, Sheyla Bonnik.

Solistul face parte din cea de-a doua generație de artiști, cea care a dus mai departe hiturile îndrăgitei trupe din anii ’70. Celebra formație germană de muzică disco și reggae, înființată în 1975 de către producătorul Frank Farian, formată din Liz Mitchell, Marcia Barrett, Maizie Williams și Bobby Farrell, s-a destrămat după moartea celui din urmă. Dar, fenomenul Boney M și hiturile celebre ”Daddy Cool” (1976), ”Rivers of Babylon” (1978), ”Rasputin”, ”Ma Baker” sau ”Sunny” au fost duse mai departe, printr-o nouă generație de 5 grupuri muzicale. Brad Vee Johnson a avut amabilitatea să povestească, în exclusivitate pentru ”Mesagerul de Neamț” despre venirea sa la Piatra-Neamț, dar și despre proiectele pe care și le propune în viitor în acest oraș.

Întâlnirea de la Palace

– Cum ați ajuns în acest proiect, prin intermediul lui Dragoș?

Da, l-am cunoscut pe Dragoș, ne-am întâlnit la mare. Eu cântam la un hotel numit Palace, administrat de un prieten de-al meu. Cânt acolo în fiecare vară, de vreo 3-4 ani încoace. Am fost acolo și vara aceasta, ne-am întâlnit și s-a creat imediat o conexiune frumoasă. El a venit cu propunerea, iar mie mi s-a părut o idee excelentă. Dar determinarea lui, alături de cea a Mariei, a făcut ca totul să prindă contur. Ei au decis, el și-a dorit asta și iată că se întâmplă. E minunat. Sunt foarte impresionat de el, de energia lui, e o adevărată forță a naturii.

– Ați susținut un atelier de muzică în oraș, ne puteți detalia despre ce a fost vorba?

Copiii vor cânta împreună cu mine o piesă pe care i-am învățat astăzi. I-am întrebat: „Vă învăț cântecul acesta cu gândul că îl veți cânta alături de mine mâine. Vreți să facem asta?” Iar ei au fost… copleșiți, entuziasmați. Au fost extraordinar de entuziasmați. Au ascultat, au fost atenți și au învățat cântecul. De fapt, nu era un cântec ușor. Am făcut să pară simplu, iar entuziasmul lor a fost atât de mare, încât au reușit să-l învețe. Piesa are 3 părți distincte, destul de grele, dar s-au descurcat de minune. Am fost uimit, chiar foarte impresionat! Iar, ulterior, mi-au spus: „Am simțit energia”. I-am învățat un cântec gospel, așa că au simțit acea forță. ”Se auzea că ați simțit forța!”… A fost foarte frumos.

– Ce dorești să faci în România după concert?

Mi-ar plăcea să lucrez mai mult cu copiii din România. Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii, pentru că, dincolo de faptul că ei reprezintă viitorul, este vorba despre energia pe care o transmit, te fac să te simți cu adevărat apreciat! Când te plac copiii, se asigură că știi asta. Nu există nimic comparabil cu iubirea copiilor, este foarte pură, nealterată, nu este încă afectată de nimic. Și vreau să fac mai multe lucruri de acest gen. Am mai făcut asta înainte, când am fost aici. Am lucrat cu Leslie Hawk. Ea avea o organizație numită Video Rom. Predam copiilor din București, la Școala din Rahova. Predam muzică. A fost o experiență foarte împlinitoare. Vreau să fac asta din nou!

– Să predați la liceul de muzică din Piatra Neamț?

Da, mi-ar plăcea să revin aici. Aș vrea să mă întorc aici, pentru că îmi plac oamenii de aici. Și cred că aș putea să-mi extind activitatea, să călătoresc, în timpul săptămânii, două sau trei zile, mergând în fiecare zi la o altă școală, să lucrez cu copiii, cred că ar fi minunat și mi-ar plăcea mult. Uitasem cât de mult îmi plăcea să lucrez cu copiii, până astăzi când am fost în fața acelor adolescenți, mi-au înseninat ziua. Au fost pur și simplu extraordinari!

Orchestra umană

– Ce fel de muzică o să cântați mâine împreună cu ei?

Cântecul gospel pe care l-am studiat astăzi, pentru că a fost ușor să le predau, sunt foarte receptivi! Pe viitor, aș vrea să-i învăț și cântece corale. Am niște aranjamente muzicale realizate de un prieten foarte bun din Suedia, compozitor. În viziunea lui, lucra cu orchestre. Așa că i-am spus: „Vreau să iei piesa asta și să faci un aranjament coral pentru ea”. El concepea corul ca pe o orchestră, e foarte greu.

– Sună foarte greu, să transformi un cor într-o orchestră!

Și chiar e foarte greu. Iar aranjamentele pe care mi le-a dat erau extrem de dificile. Împărțea secțiunea de soprane în 3: prima soprană, a doua soprană, a treia soprană. Apoi aveam alto-urile. Erau atât de multe armonii suprapuse. Dar, când cântau piesa finalizată, suna ca o simfonie. Am fost foarte impresionat de aranjamentele lui. A fost o experiență grozavă și aș vrea să mai fac asta. Ar fi frumos să lucrez cu niște copii dornici să participe. ”Sunteți dispuși să deveniți o orchestră umană?” Nu știu.

– Vreau să le povestești cititorilor noștri, câte ceva despre experiența ta cu Boney M.

Ei bine, am început cu Boney M, în 1989, sunt unul dintre cei mai vechi membri din a doua generație Boney M. Grupul original Boney M se destrămase în 1985. Totul se încheiase. Cântărețele s-au separat, iar fiecare dintre ele a decis să-și formeze propriul grup. Lucrez cu două dintre membrele originale de aproape 40 de ani. Și am fost foarte recunoscător că am putut lucra cu ele, că am putut fi „Daddy Cool” pentru ele. Pentru că a fost foarte distractiv. M-au învățat multe. Am călătorit în toată lumea, a fost o experiență memorabilă și mă bucur foarte mult să fac parte din acea istorie, să contribui la succesul acelei istorii în întreaga lume, cântând în fața unui public divers, să fiu „Daddy Cool” și să cânt „Rasputin”, să fiu vocea din „Ma Baker”.

Licitația de pe scenă

– Încă mai colaborezi cu solista Sheyla Bonnik.

Ținem legătura permanent. Ea își susține propriul show, nu mai lucrăm împreună ca înainte, pentru că sunt obosit. Vreau să fac și alte lucruri, nu vreau doar să cânt. Mi-a ajuns. Dar dacă apare ceva cu adevărat important și are nevoie de mine, bineînțeles că voi fi acolo, e partenera mea. Mă gândesc să o aduc în România de Revelion. Încerc să văd dacă o putem aduce aici pentru a susține împreună spectacolul Boney M de Revelion. Ar fi minunat. Îmi place la nebunie spectacolul cu Sheyla. Ne distrăm de minune. Îți spun o poveste. Eram în Norvegia. Cred că era 1998. Eram în Norvegia pentru un concert. Era un festival mare. Îmi amintesc că aveam pantaloni negri de piele și aveam codițe împletite, lungi, în păr. Purtam o bluză foarte transparentă, aproape ca ciorapii de nylon, tot neagră. Aveam și cizme negre. Și uite-așa, eram pe scenă și cântam, iar Sheyla vorbea cu publicul. Ea obișnuia să-mi spună… avea un nume foarte special pentru mine: ”Chippy”. Spunea că arăt ca o veveriță mică. Eu îi ziceam: „Nu arăt ca o veveriță, Sheyla!”. Iar ea era: „Bine, fie! Chippy, da?” Și așa îmi spunea. Și, la concertul acela, ea a început să spună: ”Ce părere aveți de Chippy? Nu-i așa că Chippy arată minunat?”… Iar un tip a strigat: „Îmi place bluza”. Ea a zis: „Îți place bluza lui Chippy?” Iar eu mă gândeam: „Ce pune la cale? Ce-o să facă?” Aici e partea cea mai tare!

– Voia să-i dai bluza acelui tip?

Da, asta e partea cea mai tare. „Cât îmi dai pe bluză?” Eu ziceam: „Sheyla…” „Taci, Chippy. Negociez aici. Cât? Cât dai pe bluză?” El i-a răspuns: „Îți dau 200”. „Nu e destul! Cât mai dai?” „Îți dau 300”. Am zis: „Serios?” – chiar așa am spus. Mi-a vândut bluza. A obținut 600.

– 600 de dolari? A vândut-o?

Ea a zis: „Chippy, dă jos bluza!”. Așa că a trebuit să cânt tot restul concertului fără bluză, pentru că o vânduse. Asta e cea mai bună amintire a mea legată de negociere. Mi-a vândut bluza chiar pe scenă.

– Cred că voia să-ți vadă bustul!

Cred că voia să mă vadă stând acolo aproape dezbrăcat, în pantaloni de piele și cu părul lung și aveam pe piept lanțul acela mare. Aveam un lanț de aur cu adevărat superb, cu un pandativ ce reprezenta o mână cu un microfon, era elementul meu definitoriu. Era cadou de la ea… Și asta era tot ce trebuia să port, așa că stăteam acolo, la bustul gol, fără cămașă, draga mea, Sheyla Bonnik. O ador!

Boney M – spiritul unei epoci în muzică

– În România, Boney M a fost spiritul unei epoci în muzică. Mulți dintre cei trecuți de prima tinerețe încă le mai ascultă hiturile.

Da, așa este și este foarte frumos, îmi place asta! Dar, oamenii trebuie să înțeleagă un lucru, există 5 grupuri care s-au desprins din Boney M, grupuri de cântăreți diferite care călătoresc prin lume. Cei care formau grupul pe vremea aceea, originalii, s-au despărțit. Când oamenii mă întreabă: ”Boney M urmează să cânte?…”, eu le spun: ”Da, dar nu este vorba despre mine!”. Pentru că există grupuri diferite: e Sheyla, e Madeline, e Maisie, e Liz… fiecare din ele au grupuri diferite. Deci, asta este povestea mea despre Boney M. Și, uite, e foarte bine și frumos că s-a întâmplat așa, pentru că spiritul acestei formații trebuie să continue, să meargă prin lume.

”Un tramvai numit dorință”

– Ați fost vocea lui Mufasa, din ”The Lion King”, dar și alte personaje Disney. Cum a fost să fiți una dintre vocile Disney?

Eu am jucat în musicaluri, peste tot, în toată Europa, am fost pe West End, pe Broadway, am fost în Suedia, Germania, Olanda, Danemarca. Am jucat în piese de teatru, în spectacole foarte intense. Am apărut în filme, ador să joc, iubesc scena! Scena este casa mea, mă simt acasă pe scenă.

– Se vede asta, se simte…

Și Maria este la fel, eu o simt. Este o femeie și o actriță foarte puternică, îi pot simți puterea.

– Poate că voi doi ar trebui să faceți ceva împreună, un proiect teatral, poate un musical?

Ar fi interesant, pentru că există multe proiecte în care ne-am putea implica. Există niște piese grozave… Piesele mele preferate de Tennessee Williams sunt ”Pisica pe acoperișul fierbinte” și ”Un tramvai numit dorință”. O, da, Stella! Și ”Orfeu în Infern”. Da. ”Deodată, vara trecută”. O știi pe asta? Au făcut un film cu Katharine Hepburn și Elizabeth Taylor: ”Un tramvai numit dorință”… Maria, ai fi o Blanche Dubois excelentă. Dar eu n-aș vrea să-l joc pe Stanley Kowalski, pentru că ar trebui să fiu rău cu tine! Și mi-ar fi greu să fac asta. Pentru că Stanley… el o torturează. O torturează. O împinge spre nebunie. Și o face intenționat, pentru că e rău. Vrea să o distrugă. Și nu pot… N-aș putea să-i fac asta ei pe scenă. Știu că e o piesă. Revenind la întrebarea ta, a fost în regulă. Pur și simplu le-am jucat. Dar, ca să zic așa, uneori există piese în care, ca să le faci convingătoare, trebuie să intri în ele. Da. Am jucat într-o piesă în Suedia. Se numea ”The West Pier” (Cheiul de Vest), de Bernard-Marie Coltes, un scriitor francez. Iar personajul pe care îl interpretam nu avea replici. Nu vorbeam. Doar mă plimbam pe scenă, priveam, simțeam, iar expresiile feței și limbajul corpului meu țineau loc de dialog. Eu și personajul principal eram cei mai buni prieteni. El mă trădează. Îmi fură banii. Apoi mă umilește chiar la finalul primului act. Și fiecare reprezentație era diferită, pentru că el… eu nu aveam replici. Așa că trebuia să-și ia indiciile din privirea mea și din tot ce transmiteam. În unele seri, felul în care îmi vorbea mă înfuria teribil. Eram complet intrat în rol. Într-o seară, privirea mea chiar l-a speriat rău. După ce am coborât de pe scenă, mi-a zis: „Am crezut că o să mă omori acolo, pe scenă”. „Ah, deci ai simțit asta, nu? Te-am speriat. Îmi pare rău.” „Nu, a fost bine. Dar chiar m-ai speriat.” „Da.” Dar, ai dreptate. E actorie. Te poți detașa de ea. Cred că, dacă am face vreodată asta, aș interpreta bine personajul, dar, apoi, ar trebui să cobor de pe scenă și să încep să râd cu tine, ca să mă eliberez de acea stare. Dar te văd ca pe o… pur și simplu simt că ești o actriță foarte puternică. O actriță extrem de puternică.

– Ai dreptate. E o energie care vine de la ea.

E foarte puternică. Nu, serios. Toată lumea spune asta. Toată lumea spune asta despre tine. Cred asta. Asta înseamnă că trebuie neapărat să găsești un proiect pentru noi. Și voi învăța româna doar ca să facem asta. Pur și simplu pentru că pot. Pentru că pot.

– Va fi interesant. Îți mulțumesc mult pentru acest interviu.

Vom putea vorbi în română pe viitor. Îți fac această promisiune!

A consemnat Angela Croitoru