Ce mai înseamnă tragedia de la Colectiv, care a îngenuncheat o întreagă națiune, în 2026? Pentru cei implicați direct – familiile celor 65 de tineri morți și ale celor 185 de răniți – durerea nu are termen de expirare, oricâți ani ar trece. Din punct de vedere social, evenimentul din 2015 a scos la iveală, pentru o perioadă, problemele societății românești și a creat premisele unei conștientizări colective. A adus în prim-plan nu doar solidaritatea, ci și revolta adânc îngropată în sufletul multor oameni, împreună cu întrebarea simplă, dar incomodă: cum sunt tratați românii de autorități, de conducători și de sistemul de sănătate.

Seara de 30 octombrie 2015, ora 22:32, va rămâne momentul care a marcat cea mai mare tragedie postdecembristă din România: bilanțul final a fost de 65 de morți și 185 de răniți. Dincolo de cifre, povestea din spatele Colectiv a pus în lumină nepăsarea din sistem și diferența dintre realitate și raportări. Metoda învățată din comunism – de a ascunde adevărul „sub preș” și de a-l îmbrăca în cifre „fantastice” pe hârtie – a fost din nou contestată de tragedie. În special, în contextul în care zeci de tineri au murit „cu zile”, pe paturi de spital, din cauza infecțiilor provocate de bacterii, fungi și virusuri existente deja în spitale. În alte state, astfel de clădiri sunt dărâmate pentru că nu se mai poate face nimic. Dincolo de instituții și proceduri, rămâne întrebarea despre umanitate.

Concertul Goodbye to Gravity: „The day we die”

În acea vineri seară, în clubul situat în fosta fabrică „Pionierul” din București, strada Tăbăcarilor nr. 7, trupa de metal alternativ Goodbye to Gravity își lansa noul album, „Mantras for War”. Intrarea a fost liberă, iar înăuntru se aflau aproximativ 400 de persoane – majoritatea tineri, studenți, artiști, jurnaliști și fotografi. Paradoxal, prima piesă din concert s-a numit chiar „The day we die” („Ziua în care murim” – n.r.). Unii aveau să spună, după incendiu, că muzica ar fi fost „vinovată” pentru seria de evenimente care avea să ducă la o finalitate demnă de un scenariu horror. La ora 22:32, în timpul concertului, au fost declanșate artificii de scenă care nu erau concepute pentru interior. Scânteile au atins un stâlp de susținere îmbrăcat în burete poliuretanic, folosit impropriu pentru izolare fonică și netratat ignifug. Într-un timp foarte scurt, focul s-a extins la tavan, producându-se efectul de „flashover” (igniție generalizată). Spațiul s-a umplut rapid cu un fum extrem de toxic, ce conținea monoxid de carbon și alte substanțe periculoase. Atunci a început panica. Oamenii s-au străduit să ajungă afară, culcând la pământ persoanele din fața lor și călcându-le în goană. Clubul avea o singură ușă de evacuare practicabilă; a doua era blocată, ceea ce a provocat o busculadă de proporții la ieșire.

Prieteni și în moarte

Din județul Neamț, doi tineri sunt menționați oficial printre cele 65 de victime de la Colectiv (30 octombrie 2015): Adrian Rugină (38 de ani, din Piatra Neamț) și Constantin Marian Ignat (40 de ani, tot din Piatra Neamț). Primul și cel mai cunoscut dintre cei doi era producător muzical și toboșar la mai multe trupe, de-a lungul timpului: Bucovina, Bucium și Teuton. În seara incendiului a fost printre cei care au reușit să iasă din club, însă s-a întors înapoi să salveze alți oameni. A murit în interior. Pentru curajul său, președintele Klaus Iohannis l-a decorat post-mortem cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler. Constantin Marian Ignat (Costi Ignat, cum îl știau prietenii) era tot toboșar și prieten bun cu Adrian Rugină. Potrivit anchetei, Costi ar fi murit pe loc, în interiorul clubului Colectiv, în urma intoxicației acute cu monoxid de carbon și gaze toxice, dar și a arsurilor grave suferite în timpul incendiului.

Fenomenul Colectiv - Ce s-a schimbat la 11 ani de la tragedie? — Adrian Rugină și Constantin Marian Ignat

Originar din Piatra Neamț, Costi avea 40 de ani și era un muzician respectat: toboșar la trupa Monarchy Band și fost membru al trupei Teuton. În acea seară fatidică, el a mers în club alături de prietenul său din copilărie, Adrian Rugină, pentru a asista la concertul trupei Goodbye to Gravity. Cei doi și-au pierdut viața în interiorul clubului în primele momente ale tragediei. Trupurile lor au fost ulterior identificate la Institutul Național de Medicină Legală (INML), pe pozițiile 17 și 18 ale primei liste oficiale a deceselor. Împreună cu ei a murit și Mihaela Vieru (31 de ani) din Onești, Bacău, ingineră medicală, prietena toboșarului Constantin Ignat. Pe 5 noiembrie 2015, cei doi tineri au fost înmormântați împreună, uniți în moarte prin aceeași tragedie. Presa a consemnat atunci că își făceau planuri de căsătorie, dar viața și visele lor s-au încheiat în seara zilei de 30 octombrie, la Clubul Colectiv. A fost o tragedie care a marcat întreaga zonă a Moldovei.

Eficiența sistemului medical și infecțiile nosocomiale

Dintre cele 65 de victime, 26 au murit pe loc sau în drum spre spital, însă restul au decedat în săptămânile următoare în spitalele din țară și din străinătate, ca urmare a infecțiilor nosocomiale.

În timp ce ministrul Sănătății de atunci, Nicolae Bănicioiu, declara că spitalele în care fuseseră internați răniții „au de toate” și că sistemul medical românesc poate gestiona criza, realitatea din spitale s-a dovedit dramatică, potrivit mărturiilor familiilor.

Mulți dintre răniții cu arsuri grave au murit din cauza infecțiilor contractate în mediul spitalicesc – bacterii, inclusiv din secțiile neconforme. Un alt scandal legat de modul în care au fost tratate victimele a scos la iveală și dezinfectanții diluați ai companiei Hexi Pharma. Ancheta a adus noi dezvăluiri despre o criză amplă în sistemul de sănătate: de materiale, de proceduri și, mai ales, de umanitate.

Consecințele politice și sociale: „Corupția ucide”

Tragedia a provocat un val uriaș de indignare publică. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă, în București și în marile orașe, sub sloganul „Corupția ucide”. Manifestațiile de amploare au dus, pe 4 noiembrie 2015, la demisia premierului Victor Ponta, a întregului său guvern și a primarului sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. Ancheta de lungă durată a scos la iveală nereguli grave: clubul ar fi funcționat fără autorizație de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU), artificiile ar fi fost montate ilegal, iar materialele folosite la amenajarea interioară ar fi fost ieftine și inflamabile.

După ani de procese, pe 12 mai 2022, Curtea de Apel București a pronunțat condamnările definitive, cu executare, pentru patronii clubului Colectiv: Alin Anastasescu, Paul Gancea și Costin Mincu – pedepse între 6 și 11 ani de închisoare. Cristian Popescu Piedone, condamnat inițial la 4 ani, a fost ulterior achitat în 2023 de Înalta Curte, în urma unui recurs în casație. Pompierii militari care au verificat clubul și care ar fi închis ochii la nereguli au primit pedepse cu executare, la fel cum au primit și pirotehniștii, precum și patronii firmei de artificii.

Solidaritate vs. Nepăsare

Românii au cerut imediat după tragedie „zero toleranță” față de „corupția care ucide” și au primit baloane de săpun. În spatele paravanului creat de autorități, cu meticulozitate, în anii care au precedat tragedia, în fața nepăsării generalizate – de la nivel înalt până la autoritățile locale din capitală și la unele cadre medicale din spitalele de arși – nu s-a schimbat, de fapt, nimic substanțial în acești 11 ani. Au existat controale, mici modificări legislative și procese penale. Unii dintre cei considerați vinovați pentru nepăsarea care a dus la moartea tinerilor au plătit mai mult prin căderea în dizgrație. Schimbări profunde, care să poată fi considerate o justificare „divină” sau socială pentru sacrificarea acelor tineri, nu au existat. Au fost doar tatonări pe toate palierele: social, administrativ, economic și politic – așa cum se întâmplă, de altfel, din 1989 încoace. „Nimic important nu se mai întâmplă”, într-o Românie care se identifică, de 37 de ani, cu „locul în care nu s-a întâmplat nimic”.

O mare de oameni, români din toate categoriile sociale, au simțit durerea familiilor care și-au pierdut fiii și fiicele în acel incendiu. Scoaterea în relief a problemelor care au constituit scânteia ce a inițiat focul a stat la baza fenomenului Colectiv în România. O întrebare rămâne pe buzele tuturor celor afectați: „Ce s-a schimbat în societatea românească în acești 11 ani?” Câteva paturi create în secții special echipate pentru mari arși (pacienți critici), nicidecum posibilitatea de a gestiona o criză similară. Colectiv rămâne o rană deschisă în istoria recentă a României – un simbol al luptei societății civile împotriva nepăsării și a disfuncționalităților din instituțiile statului.

Angela CROITORU

Parteneri

Mesagerul Bacău