Oncologia din Piatra Neamț a primit, în sfârșit, o hotă mult așteptată, care ar ajuta munca specifică secției. Singura problemă: ea e în parcare, iar secția e la etajul patru.
Povestea începe frumos, cu un proiect cu bani europeni, de peste 24 de milioane de lei, pentru echipamente care să depisteze și să trateze mai bine cancerul (amănunte aici și aici). Printre ele se numără și o hotă de mari dimensiuni, livrată deja. A ajuns la timp, bine ambalată și înfoliată, și așteaptă în parcarea pavilionului vechi, ca un oaspete care a venit la nuntă, dar nu știe pe unde se intră.
Eroul de 300 de kilograme
Managerul Spitalului Județean, dr. Alexandru Patrașcu, a spus că echipamentul trebuia instalat pe 19 noiembrie, adică azi. Doar că, în dimineața aceea, hota era tot afară. Problema, spune managerul, ține de greutate, pentru că aparatul cântărește în jur de 300 de kilograme. Adică destul cât să facă din fiecare treaptă un examen și din fiecare cotitură de scară o negociere. Noi spunem că ține și de dimensiuni, fiind greu de crezut că ar putea intra într-un lift sau pe o ușă normală.
Furnizorul urma să sosească tot azi, ca să caute soluții. Pentru că, între noi fie vorba, nu e deloc simplu să convingi trei sute de kilograme de aparat să urce patru etaje, dacă n-au nici loc să se desfășoare.
Două variante, ambele cu suspans
Varianta 1: pe geam. Un dispozitiv de ridicare ar urma să ducă echipamentul până la etajul patru, de unde ar intra în secție direct pe fereastră. Un fel de „Romeo și Julieta”, doar că în loc de balcon e etajul patru, în loc de iubit e o hotă, iar Julieta e secția de Oncologie, care, spre deosebire de cea din piesă, chiar are nevoie de el.
Varianta 2: pe bucăți. Hota ar fi dezasamblată, iar piesele duse cu liftul, una câte una. După care, probabil, cineva ar trebui să le pună la loc, fără piese rămase pe jos, ceea ce, orice manual de mobilă din comerț ne spune, nu e deloc un detaliu minor.
Nu se știe încă dacă echipamentul ar trece și prin ușă, și prin geam, dacă ar încăpea doar pe una dintre ele sau dacă n-ar încăpea pe niciuna. Un lucru e însă sigur: cineva a măsurat acum, iar rezultatele par să-i fi dat de gândit. Cei care au „gândit” proiectul probabil nu aveau ruleta la ei ori nu știau la vremea aceea că secția va fi la etajul patru.
Iarna nu așteaptă, finanțarea nici ea
Dincolo de zâmbet, există un calendar care nu iartă. Echipamentul nu ar trebui să mai stea mult sub cerul liber, în prag de iarnă. Iar termenul de finalizare a proiectului e foarte aproape, iar până atunci toate echipamentele primite de fiecare secție trebuie să fie instalate și funcționale. Altfel, finanțarea se pierde.
Așa că, dacă din parcarea spitalului vechi vedeți în zilele următoare un macara, o echipă de montatori sau o hotă care urcă lent pe lângă geamurile etajului patru, nu vă speriați: nu e un film de comedie de tip nou. E doar un echipament modern, care își caută drumul spre bolnavii care îl așteaptă.
Și care speră să nu ia locul macaralei din Caracal în folclorul popular.




