„La nivel mondial, în 1991 existau 118 state cu regim republican și 44 cu dinastii (împărat, rege, sultan, emir, duce, prinț) ” „Monarhia în România 1866 – 1947”, I. Scurtu
De ce poluați istoria?
E 8 noiembrie, e sărbătoare, muzică și distracție… Îl cinstim pe Mihai. Care Mihai? Asta o stabilești tu, cititorule! În anii studenției mele, ”Mihai” se traducea „primul”, „cel dintâi”.
Mihai Viteazul, simbolul unității naționale, a fost primul voievod care a unit tustrei țările române – Muntenia, Moldova și Ardealul – sub un singur sceptru. Conul Mihalache Kogălniceanu, ”priveghetoarea Moldovei”, era considerat cel mai iubit ministru din epoca Unirii. Atât de iubit și prețuit încât a trezit gelozia primului domn al României moderne, Cuza Vodă. Literații l-au botezat pe Mihail Sadoveanu ”Ceahlăul literaturii românești”, spre mândria noastră, a moldovenilor. Mihai Eminescu a fost un geniu. O știe tot românul. Ce se uită? Geniile sunt unice, nu pot fi imitate, nici copiate. Luceafărul „arde mai tare decât razele celui mai apropiat soare”. De ce vă explic acest lucru? Pentru că există, în societatea în care trăim, și ipochimeni, care pretind că „poetul nepereche” e un simplu model ce poate fi depășit. De cine? De Luceafărul Huilei, Miron Cozma, poetul cu plete vopsite?
Ex-regele Mihai I al României este singurul suveran în viață care a supraviețuit ultimei conflagrații mondiale. Atenție, ca martor ocular și participant! La 25 octombrie a.c., a împlinit frumoasa vârstă de 94 de ani. Majestate, la mulți ani!
Și, evident, lista Mihailor noștri poate continua, cu bune și rele.
Nu vă jucați cu vorbele
Toate pe lumea asta îmbătrânesc și, încetul cu încetul, dispar din peisaj. Chiar și atotputernicii suverani. De aceea e bine să le scriem istoria, pentru posteriate. Am în față o carte din secolul trecut. E veche, ostenită dar valoroasă. A supraviețuit prigoanei comuniste, când cărțile erau arse sau trimise la „Mucava”, la maculatură. Titlul ei? „Din viața unui fiu de rege”, semnată de maiorul adjutant Teofil G. Siderovici. Are 242 de pagimi și multe poze de epocă. A apărut în editura Casei Școalelor și Culturii Poporului, în anul 1937.
Importanța cărții? Mare, ne oferă date, ”secrete”, total necunoscute, despre Măria Sa voievodul de Alba Iulia, Mihai, pe atunci doar ”vlăstar de domn”. Să detaliem.
Studiile, primare și secundare le-a făcut în țară, nu în opulentul Occident, evident, cu profesori distinși. A urmat un liceu în miniatură, în care clasa lui Mihai avea 12 elevi, proveniți din toate păturile sociale. Tabloul colegilor de clasă arăta cam așa: Ioanițiu Mircea, copilul directorului unei mari întreprinderi de tipar și carte românească din București (Cartea Românească); Cernavodeanu Ion – copil de ofițer din București; Popescu Ștefan – fiul unui avocat din capitală; Jurchescu Ion – băiat de învățător din Banat; Heltman Walter – plodul unui dascăl sas din Brașov; Mavrus Dan (decedat) – copilul unui avocat din București; Chiaburul Radion – copil de plugar din Basarabia; Kovaci Ivan Pal – copilul unui profesor ungur din Târgul Neamț… Per total, 3 erau fii de săteni agricultori, 2 fii de cadre didactice, 2 copii de avocați și… tot așa. Nimeni nu putea spune că au fost privilegiați numai ”burjuii”. Prezența unui sas și a unui ungur în clasa lui Mihai dovedește că naționalitățile conlocuitoare din România s-au bucurat dintotdeauna de drepturi.
Să adunăm fotografiile autorului, un convins dinastic, ofițer superior în slujba Curții Regale, om care susținea peste tot că Regele înseamnă Țara, iar Patria înseamnă Popor. De aici a izvorât dragostea țăranilor pentru Regele lor. În timpul războiului de reîntregire a neamului, regele Ferdinand a mers pe front și a promis pământ țăranilor îmbrăcați în uniforme kaki. Și, culmea, după război, le-a dat! ”Talpa țării” nu l-a uitat niciodată pe regele Unificator încoronat la Alba-Iulia. Atunci a înflorit cultul dinastiei în România. În mintea țăranului român, locul Regelui urma imediat după Cel de Sus.
În fiecare an, la 8 noiembrie, de onomastica regelui Mihai, monarhiștii din România scot cărțile vechi de istorie din locurile tainice și le adună ca pe sfintele moaște. Privesc admirativ cum străjerul Mihai ară cu plugul tras de boi, cum prășește cu sapa păpușoiul sub soarele nemilos, cum sădește pomi pe dealuri, cum drege cu pricepere bordeiul bătrânei Tudora. E dreptul lor să-și iubească suveranul. Pot cânta și ”Trăiască Regele, în pace și onor! De țară iubitor…”.
Regele Mihai e român. S-a născut la Sinaia, în Castelul Foișor, în ziua de 25 octombrie 1921. La 22 ianuarie 1922, în Palatul Regal din București, Măria Sa a fost botezat în religia creștină ortodoxă, devenind astfel Fiu al Bisericei Autocefale Ortodoxe Române. Rolul creștinesc de „naș” a fost îndeplinit de ofițerii diviziei de Vânători de Munte.
În perioada interbelică, românii erau gospodari pricepuți, stăpâni pe ograda lor. Nu le dijmuiau străinii pădurile, petrolul, viile, pământurile… ca astăzi. Producem prea multe vorbe de clacă, fără valoare. Clămpănim toată ziua. Și în Parlament, și la televizor, și în piața agro-alimentară. România nu produce decât vorbe. Atât!
Din nou pe meleagurile neamului
8 noiembrie 1996, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Regele și-a serbat onomastica la Mănăstirea Agapia, slujba religioasă fiind oficializată de Mitropolitul Daniel. A mai vizitat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Târgu Neamț. Când fostul suveran a ajuns și la Piatra Neamț, la volanul unui elegant BMW, regaliștii au rămas ca la dentist, au uitat să scandeze: ”Monarhia salvează România”.
La Bicaz, monarhul a fost așteptat de aproximativ 2000 de oameni. Se împlineau deja 60 de ani de la abdicare. La granița județului, la Bicaz Chei, Mihai I al României a fost întâmpinat cu pâine, sare și un fagure de miere, lucru care l-a emoționat. Numai că lumea e așa cum este… Monarhiștii vor să o schimbe, dar ea nu-i ascultă. Merge înainte, după legile ei. La Piatra Neamț, există Bulevardul Republicii, dar nu și str. Regele Mihai I sau Carol I. De ce? Probabil monarhiștii din cetatea noastră sunt puțini, se consideră marginalizați. Curios sau nu, de câte ori ținutul Neamțului a fost vizitat de membrii Curții Regale, mai-marii timpului s-au ascuns. S-au temut să dea binețe Regelui și sfetnicilor săi credincioși. Le era frică să nu-și strice dosarul. Au știut, în schimb, să conteste dreptul Principesei Margareta la tronul României.
Constituția României, evident, din perioada regalității, menționează că moștenirea la tron se transmite doar pe linie bărbătească, excluzând-o prin urmare, din start, pe Principesa Margareta de pe lista cu pretenții.
Regele Mihai nu și-a desemnat niciodată fiica mai mare drept moștenitoare la tron, acest lucru fiind neconstituțional, însă Majestatea Sa și-a exprimat mereu dorința ca Principesa Margareta să fie moștenitoare la tron dacă s-ar modifica Constituția. Dacă…
Însă nici Constituția, nici Familia Regală nu interzice prin lege moștenitorului tronului sau altor membri ai Familiei Regale (Mihai I al României are 5 fete) să încheie căsătorii cu cetățeni român. Tradiția, însă, prevede ca succesorul la tron să se căsătorească cu o persoană străină de rang nobil, tradiție inaplicabilă unei prințese care nu va moșteni tronul.
În privința căsătoriei membrilor Familiei Regale Române, legea prevede ca obligatoriu consimțământul Regelui. Fără acest consimțământ, căsătoria este considerată nulă și neavenită, pierzându-și toate drepturile și prerogativele. Alteța Sa Regală, Principesa Margareta a României, s-a căsătorit cu consimțământul Regelui și, prin urmare, nu și-a pierdut statutul sau titlul regal. Această constatare finală a fost făcută de Gh. Antoniade, reprezentant al Casei Regale de România. Ce-ar mai fi de adăugat?
Hai să terminăm mai vesel! Cică la o Cupă Davis, jucată în State, învingătorilor Țiriac și Năstase trebuia să li se cânte Imnul României. Yankeii au încurcat borcanele și le-au pus Imnul Regal, ăla cu ”Trăiască Regele…”. Aoleuuu, scandal cât casa! Cel mai revoltat era Țiriac. A și declarat: „Nu am nimic împotriva Regelui. Îi doresc la mulți ani, dar mie să-mi cânte imnul țării mele!”. Just, tovarășe Țiriac, ești patriot! Nici eu nu am nimic cu ex-regele Mihai, de aceea îi urez vecinului de palier, tot un Mihai, un veritabil „Sănătate și… pensie lungă”. (Prof. Dumitru RUSU)