Daniela Ursache n-avea decât 20 de ani când a ajuns secretarul comunei Tașca. În 1992, când a intrat pe funcție, Institutul Național de Administrație a declarat-o cel mai tânăr secretar de comună din România. Apreciată de toți locuitorii comunei, în atâția ani, Daniela Ursache a reușit să se facă plăcută și iubită, la locul de muncă, dar și în comunitatea din care face parte. Despre iubirea pe care o poartă oamenilor și, în special, celor din Tașca, în cele ce urmează.
– Cine este, de fapt, Daniela Ursache?
În primul rând, Daniela Ursache este OM, așa cum mi-aș dori să creadă atât cei care mă cunosc, cât și cei care nu mă cunosc. Dacă ar fi să răspund tehnic la această întrebare, pot spune că sunt funcționar public de conducere, ocupând funcția de secretar al comunei Tașca din anul 1992.
– Cum ați ajuns secretarul comunei?
În urma unui concurs pe care l-am susținut la Prefectura Județului Neamț în anul 1992. Cu an mai devreme, absolvisem Colegiul Național ”Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț. Cum, niciodată, nu am avut intenția de a-mi părăsi țara, m-am întors în comuna natală și am sperat că voi putea munci alături de oamenii lângă care am crescut. Bunul Dumnezeu a avut grijă de asta și mi-a dat șansa de a ajunge secretarul comunei mele, chiar înainte de a împlini vârsta de 20 de ani.
– Știu că, la acea vreme, erați cel mai tânăr secretar de comună din țară. A fost un avantaj sau un dezavantaj?
La acea vreme, am urmat un curs de specialitate, la Institutul Național de Administrație din București, și, în urma unui sondaj, am fost declarată cel mai tânăr secretar de comună din țară, lucru care, pentru mine, a fost o onoare. Am reușit, cu eforturi, să transform acest titlu într-un avantaj. Nu vorbesc despre un avantaj personal, ci despre faptul că oamenii priveau un ”copil”, dar vedeau un specialist. Nu îmi place să vorbesc despre dezavantaje.
– Ce face un secretar de primărie 8 ore pe zi la serviciu?
Pentru a putea răspunde la o astfel de întrebare și pentru a cuprinde 8 ore de muncă ale unui secretar, cred că ar fi necesar un interviu-serial. Spun asta pentru că, pe parcursul carierei mele, de 23 de ani, au fost zile în care am parcurs toate etapele vieții unui om, de la declararea nașterii până la deces. Susțin cu credință că funcția de secretar de comună este una dintre cele mai frumoase și mai complexe funcții de care se poate bucura un om. Spunând acestea , mă refer la responsabilitățile ce decurg din fișa postului unui secretar. Un secretar al unei unități administrativ-teritoriale, prin lege, asigură legalitatea tuturor documentelor din cadrul unei primării, de la hotărârile adoptate de Consiliul Local și dispozițiile emise de primar până la activitatea de registru agricol, servicii de asistență socială și stare civilă, achiziții publice, stabilirea impozitelor și taxelor locale, urbanism și amenajarea teritoriului. Nu în ultimul rând, asigură serviciul de secretariat și relații cu publicul.
”Aș face de o mie de ori același lucru, iubesc prea mult ceea ce fac”
– Cum ați colaborat în toți acești ani cu primarul Alexandru Drăgan? Ce fel de șef este?
În primăria comunei Tașca, ne-am bucurat de stabilitatea și longevitatea, atât a aleșilor locali, cât și a funcționarilor publici. Acest lucru a constituit un mare avantaj pentru comunitate și un ajutor în realizările pe care le-am avut. Am pornit la drum cu domnul primar Alexandru Drăgan, având aproximativ același start, dumnealui fiind ales ca primar al comunei tot în anul 1992. Pentru mulți dintre noi, primăria comunei Tașca a fost și este o a doua familie. Domnul primar a dat dovadă de diplomație în relația cu noi, cei din echipa dumnealui, și ne-a motivat să-i fim alături, fără a se comporta ca un șef.
– Cu ce probleme se confruntă un secretar de comună, în ceea ce privește legislația din România?
Nu este o noutate pentru nimeni că legislația României este stufoasă și că înregistrează anumite sincope în aplicarea sa. Nu de puține ori, secretarii întâmpină dificultăți în rezolavarea unor situații care nu își găsesc încadrarea legală.
– Ce calități ar trebui să aibă un secretar de comună din România, din punctul dumneavoastră de vedere?
Aceasta este o întrebare la care ar trebui să răspundă cei cu care interacționăm, reprezentanți ai instituțiilor, șefi ierarhici superiori, colegi și, nu în ultimul rând, cetățenii. Din punctul meu de vedere, un secretar trebuie să fie foarte bine pregătit profesional, dăruit activității și oamenilor.
– Dacă ar fi să o luați de la început, ați face același lucru?
Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aș face de o mie de ori același lucru! În momentul de față, credeți-mă, iubesc prea mult ceea ce fac și pe oamenii de care am fost alături atâția ani, ca să îmi doresc altceva.
”În viață, primești ceea ce dai”
– Ce satisfacții există în a fi secretar de comună?
De fiecare dată, am văzut partea plină a paharului. Am avut parte de foarte multe satisfacții, care au venit ca urmare a muncii și împlicării mele, venite din partea colegilor și a oamenilor în slujba cărora am fost.
– Cum ați reușit să vă faceți atât de iubită în comună? Întreb acest lucru și prisma faptului că, în România, funcționarii nu sunt o categorie tocmai iubită de public…
Nu știu de ce ziceți asta. Eu, este adevărat, simt dragostea oamenilor, dar sunt de părere că, în viață, primești ceea ce dai. În fiecare din noi, există ceva bun. Am căutat tot timpul această parte, din fiecare suflet pe care l-am cunoscut. Am în minte o mică enciclopedie a fiecărui om care mi-a trecut prin față. Mi-am dat silința să ofer, fără aștept nimic, tot ceea ce am avut mai bun în mine. Indiferent de starea pe care o aveam, am primit oamenii cu zâmbetul pe buze și cu o vorbă bună. A fost ușor. Astfel, am primit ca răsplată aprecierea oamenilor.
”Iubesc comuna și oamenii ei!”
– Ați ajuns pe această funcție la o vârstă la care alte femei nu se gândesc la carieră. A fost nevoie de sacrificii pentru a reuși în plan profesional?
Cea mai frumoasă etapă a vieții unui om, cea dintre 20 și 40 de ani, eu am petrecut-o în primărie. Nu e puțin lucru! Chiar dacă, astăzi, imaginea funcționarului public are de suferit, nu trebuie să uităm că și aceștia sunt oameni, care muncesc mult, care trec prin situații delicate, la care trebuie să facă față, chiar dacă nu sunt motivați pe măsură. Nu trebuie să uităm că, din păcate, în România s-a reușit învrăjbirea între categoriile socio-profesionale. În cazul meu, nu pot vorbi de sacrificii, din moment ce am considerat că mi-am făcut, pur și simplu, datoria.
– Ce fel de oameni sunt în Tașca?
Aceasta este cea mai frumoasă și mai delicată întrebare. Cum adică ce fel de oameni sunt? Sunt oamenii mei! Sunt buni, harnici, răbdători și puternici. Doar sunt oameni de la munte, nu? Sunt oameni vrednici și, cred, mândri că locuiesc în comuna Tașca. E frumos la noi. S-a vorbit – și sigur se va mai vorbi și de acum înainte – apreciativ și mi-aș dori, chiar la superlativ, despre comună și oamenii ei. Îi iubesc!
– Dacă Tașca ar fi o persoană, cum ați caracteriza-o?
Ca o sfântă. Mai mult de atât nu pot spune. Tașca este trăire, e ca o credință, nu ca o persoană. E un colț de Rai, binecuvântat, cu locuri și oameni pe măsură. Vă răspund, cu lacrimi și emoție, că doar Dumnezeu e mai sus de Tașca.
”Rămân același om, oriunde m-aș afla”
– Cum se împacă mama Daniela Ursache cu secretarul Daniela Ursache? Sunteți aceeași persoană și acasă și la serviciu?
Eu sunt același om, oriunde m-aș afla, fie la serviciu, fie acasă, fie pe stradă sau între cunoscuți. Nu sunt singura femeie și mamă care ocupă această funcție, de secretar. Știu că nu este ușor, dar, atunci când vrei, când pui suflet și te implici, reușești. Așa am reușit și eu să acumulez o vechime considerabilă în funcție și să am doi copii, de 23 de ani și, respectiv, 18 ani, de care sunt mulțumită. Poate că nu am atins perfecțiunea, dar am încercat să nu dezamăgesc pe nimeni.
Ciprian Traian STURZU
