* Sf. Prooroc Avdie; Sf. Sfințit Mc. Varlaam – 19 noiembrie
Sfântul Prooroc Avdie („robul Domnului”) a trăit cu opt sute de ani înainte de nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Cu mult înaintea miracolului cunoscut de întreaga lume – transformarea lui Saul, pe drumul Damascului, în Sf. Apostol Pavel – tradiția consemnează minunea lui Avdie. El a fost unul dintre oștenii ce primiseră ordin să-l ucidă pe Sf. Prooroc Ilie. Dar, când s-a apropiat de Sf. Ilie, a simțit a simțit măreția Adevăratului Dumnezeu, care i-a arătat Calea. Colegii lui Avdie au fost arși de focul coborât din Cer. Din acel moment, Avdie a ales Calea îndumnezeirii, alături de Sfântul llie, rămânând ucenicul acestuia.
* Înainteprăznuirea intrării în Biserică a Maicii Domnului; †) Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Proclu, Patr. Constantinopolului – 20 noiembrie
Sf. Proclu a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 434 și 446 d.H. Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi.
A fost prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Tradiția consemnează un miracol al Sfântului Proclu, Patriarhul Constantinopolului. Atunci când Sfântul Ioan Gură de Aur alcătuia tâlcuirile la epistolele pauline, Sfântul Proclu l-a văzut pe Sfântul Apostol Pavel aplecându-se peste Sfântul Ioan Gură de Aur și șoptindu-i la ureche. Șederea acelui bărbat în convorbire cu Patriarhul a durat până în zori, timp de trei nopți. Sf. Ioan Gură de Aur i-a cerut ucenicului să i-l mai descrie o dată pe acel bărbat. Sfântul Proclu a arătat atunci înspre icoana Sfântului Apostol Pavel și a zis Sfântului Ioan Hrisostom că bărbatul acela semăna întocmai cu chipul din icoană. Astfel, s-a arătat că însuși Marele Apostol a fost acela care i-a insuflat Sfântului Ioan Gură de Aur tâlcuirea Epistolelor lui.
- (†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia) – 21 noiembrie
Această sărbătoare este celebrată de creștini, pentru a-și aminti de ziua în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor, Maria, la templu, când avea trei ani.
Pr. Savatie Bastovoi – Predica la Intrarea Maicii Domnului în Biserică:
”Când a fost de trei ani, au luat-o părinții ei și au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Și, plinindu-și făgăduința, au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; și au dat-o pe ea preoților și mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta, luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Și aceasta a făcut-o după voința lui Dumnezeu Celui ce, după puțin, avea a Se naște dintr-însa spre îndreptarea și mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviință, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil.
Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat.
Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieșind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif logodnicului, ca acela să-i fie păzitor și martor al fecioriei ei și ca să slujească, atât la nașterea ei cea mai presus de fire, cât și la fuga ei cea în Egipt și la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel”.
* Sf. Ap. Filimon, Arhip și Onisim; Sf. Mc. Cecilia – 22 noiembrie
Sf. Cecilia era din Roma și provenea dintr-o familie deosebită. A trăit în sec. III-IV d.H. Familia ei a hotărât să o căsătorească, cu un bărbat pe nume Valerian. Credința Ceciliei l-a ajutat pe soțul ei să creadă în Hristos, iar Valerian a întors mintea și fapta lui Tiburtie, fratele său, către Dumnezeu. Tiburtie avea credință încât vorbea și cu Îngerii.
Printre alte fapte bune, acești frați îngropau moaștele mucenicilor lui Hristos. Dar au fost pârâți la Tuschie Almachie, prefectul cetății. Acesta a poruncit călăului Capelarie Maxim să le taie capetele. Acesta, după ce a tăiat pe sfinți, i s-au arătat îngeri petrecând și purtând, ca niște odoare, sufletele mucenicilor. Călăul de creștini a început să creadă în Hristos și a fost omorât.
Sfânta Cecilia a fost aruncată într-o baie înfierbântată și silită să stea în ea trei zile. Dar, după acest timp, ea nu avea nicio rană. La porunca prefectului, i s-a tăiat capul, acolo, în baie.
* †) Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul-Vâlcea; Sf. Ier. Amfilohie, ep. Iconiei, și Grigorie, ep. Acragandelor – 23 noiembrie
Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brîncoveanu. Din cercetările făcute, se poate susține că venea dintr-o familie de creștini din satele Olteniei. A intrat frate la schitul Iezeru, fiind impresionat de viața spirituală a călugărilor de acolo. Pentru a crește duhovnicește, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta, fiind văzător cu Duhul, l-a sfătuit să renunțe la părăsirea plaiurilor românești.
Astfel, în jurul anului 1690, s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume. Aici, și-a construit un adăpost, într-o peșteră, și un mic paraclis. Paraclisul era înzestrat cu tot ce-i trebuia pentru oficierea Sfintelor Slujbe. Sfințenia vieții sale a fost confirmată și de Episcopul Ilarion al Râmnicului, care a sfințit paraclisul slujitorului de Dumnezeu.
În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârșitul vieții. Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 de ani. Mutarea sa la Domnul s-a petrecut în 23 noiembrie 1719, după 92 de ani de la nașterea sa.
Sfintele Moaște ale Cuviosului Antonie de la Iezeru au fost așezate în Biserica Schitului Iezer. O părticică din Sfintele sale Moaște se află și la Schitul Darvari din București.
* Sf Mucenic Teodor din Antiohia; Sf. Mc. Clement, Ep. Romei și Petru, Ep. Alexandriei – 24 noiembrie
Sfântul Mc. Teodor din Antiohia a trăit pe vremea apostatului Iulian, în secolul al IV-lea d.H. Era un bun slujitor de Hristos și a fost arestat deoarece s-a opus luării, dinaintea cetății Antiohiei, a moaștelor Sfinților Mucenici Vavila și a celor trei prunci, care, împreună cu dânsul, s-au jertfit pentru Hristos (pomeniți pe 4 septembrie în Sinaxar).
La porunca lui Iulian, a fost arestat Sf. Teodor. Fiind spânzurat pe lemn, pătimitorul lui Hristos a fost rănit pe spate de bătăile vinelor de bou, i s-au jupuit coastele cu unghiile. Așa a fost chinuit sfântu,l de dimineață până seara, apoi, legat fiind cu lanțuri, a fost aruncat în închisoare.
A doua zi, aflând Iulian de miracolele petrecute în timpul chinurilor Sf. Teodor, a poruncit să libereze pe sfântul din închisoare. La ieșirea din închisoare, Teodor a fost întrebat dacă a simțit durere. Sfântul a răspuns , la început, simțea puțină oarecare durere. Apoi a povestit cum a văzut pe cineva ținând în mâini o basma moale și răcoritoare, cu care-i ștergea de pe obraz sudoarea și-l îndemna spre îndrăzneală și bărbăție. Pentru aceasta, când chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea sfântul că nu s-a bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s-a mâhnit. Căci, prin contenirea chinurilor, a contenit și cel ce se arăta (care era Înger din Lumina Necreată) și nu-i mai pricinuia lui mai mult îndrăzneală și mângâierea cerească.
- †) Sf. M. Mc. Ecaterina; Sf. M. Mc. Mercurie – 25 noiembrie
Sfânta Muceniță Ecaterina este una dintre cele mai importante sfinte din panteonul slujitorilor de Dumnezeu născuți pe această planetă. Este considerată a fi o Adevărată Fiică de Dumnezeu.
Sfânta Ecaterina s-a născut în secolul al IV-lea d.H. A studiat științele vremii, fiind cunoscătoarea limbilor greacă și latină. De asemenea, avea cunoștințe aprofundate de oratorie și astronomie.
Înainte de începerea dezbaterii în care Sf. Ecaterina a făcut de rușine 100 de filosofi atei ai vremii, ea a fost vizitată de Sf. Arhanghel Mihail, care a încurajat-o. Chiar i-a și convins pe aceștia să îmbrățișeze credința în Hristos. Împăratul a poruncit ca toți acei filosofi să fie arși de vii, ca să nu mai răspândească credința creștină. Prin rugăciunile Sfintei Ecaterina, ei au primit, prin focul cel mucenicesc, Sfântul Botez și Darul Sfântului Duh.
Pe Sf. Ecaterina, împăratul a supus-o la chinuri înfricoșătoare, după care a aruncat-o în închisoare, poruncind să nu i se dea de băut și de mâncare. Dar milostivul Dumnezeu îi purta de grija și îi trimitea zilnic hrana, printr-o porumbiță. Mai mult, Însuși Iisus Hristos a venit la ea pentru a o îmbărbăta. Împăratul a hotărât ca Ecaterina să fie trasă pe o roată cu cuie, așa încât să-i rupă în bucăți trupul. Dar un înger a venit și a sfărâmat roata, iar bucăți din ea au sărit către păgânii care erau de față atunci, omorându-i. Sfânta Ecaterina și-a înălțat mâinile și s-a rugat pentru ea și pentru întreaga lume. Apoi, și-a plecat capul și a fost decapitată. Din grumazul Sfintei, în loc de sânge, a curs lapteș spre dovada curăției și a vieții ei feciorești.
