Scriu cu oarecare întârziere despre substanțialul volum intitulat ”La pârâul dorului. Folclor literar nemțean”, semnat de prof. Țigău din Piatra Neamț, apărut în prima parte a acestui an la Los Angeles, la prestigioasa Editură ”Create Space”, a Companiei AMAZON, cea mai mare din lume în vânzarea pe internet a unei game variate de produse.
Cartea este destinată universităților americane și comunităților românești din SUA, Canada, Europa și Israel.
A fost un privilegiu pentru mine să fiu inclusă în acest remarcabil proiect, dată fiind limitata mea experiență în ceea ce privește literatura folclorică. Gheorghe Țigău mi-a fost profesor de limbă și literatură română în gimnaziu. Am absolvit cursurile Facultății de Producție Cinematografică la California State University Northridge, iar majoritatea vieții profesionale mi-am petrecut-o în jurul scenariilor de film și televiziune.
Prof. Țigău a petrecut decenii, urmându-și exhaustiv chemarea de dascăl, din perspectiva catedrei de limbă și literatură română, în gimnaziu și liceu. Dumnealui a fost cel care a introdus generații de elevi în lumea titanilor literaturii române. Nu s-a limitat la predarea în clasă, extinzându-și eforturile intelectuale spre oamenii din jurul său, mai ales spre lumea rurală.
Această carte reunește, în peste 400 de pagini, o culegere de texte populare provenite de la locuitorii din toate bazinele folclorice importante ale Ținutului Neamț (Valea Bistriței, Valea Ozanei, Valea Siretului, Români-Mărgineni etc.). Textele conțin înțelepciune mireană, sfaturi, remedii pentru boli sau inimi frânte, literatură pentru orice moment al vieții, de la nuntă și schimbare de an, până la strigături satirice, cântece de leagăn și cântece ale copiilor.
Mircea Eliade, istoric al religiilor și scriitor, a influențat generații de oameni prin teoria sa, intitulată ”teoria eternei întoarceri”, care susține că omul nu mai comemorează evenimentul religios, ci participă activ la acest eveniment, transformând sinele și spațiul de la profan la sacru, prin participarea sa.
Putem extrapola această teorie, aplicând-o literaturii. Așadar, omul care participă la literatură, prin redarea orală a textelor folclorice, devine creator al culturii, laolaltă cu cei care re-scriu textele. Poveștile folclorice sunt modul cel mai informal de a conserva o cultură, de a transmite idei, de a interpreta experiențe de viață. Actul de a povesti servește precum vehicul pentru etică, valori sociale, diferențe culturale. Nu numai ascultătorul învață, ci și povestitorul devine conștient de experiențele vociferate. De aceea, o culegere de texte folcloric precum cea de față conține valoroase referințe la intimitatea sufletului românesc.
Multe religii susțin că suntem făcuți din același lut, că suntem toți ai unui Întreg nemărginit. Cu siguranță, suntem toți la fel din punct de vedere biologic, membri ai aceleiași specii. Ceea ce diferă, ceea ce ne separă unul de altul, ceea ce ne face indivizi unici și de neconfundat este sufletul, împreună cu mintea. Viața pe care o trăim este unica noastră oportunitate să facem tot ce ne stă în putere pentru a ne dezvolta, contratimp, potențialul specific fiecăruia dintre noi.
Pentru majoritatea oamenilor, potențialul este destul de limitat. Apoi se naște câte un Eminescu sau un Alecsandri, vreun Kogălniceanu sau Creangă, care dezvoltă nu numai propriul potențial, dar ajută întregii populații să se dezvolte prin contribuțiile sale sociale și culturale.
Prin cartea sa, profesorul Țigău continuă o tradiție intelectuală începută în perioada pașoptistă, în care poeți și scriitori culegeau și clasificau folclor în efortul de a stabili niște parametri ai incipientei culturi române. Mai târziu, cei care aveau har rescriau poveștile culese în termeni moderni, găsindu-le corelații cu alte culturi europene, precum cea franceză și germană.
Așa au făcut Eminescu în ”Făt-Frumos-din-Lacrimă” sau Panait Istrati în ”Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”. În timpul generației pașoptiste, cultura românească a făcut saltul calitativ, de la una agrară și orală, la una industrială și scrisă.
În 2015, precum în 1848, România se află într-o stare de haos, într-o prelungită perioadă de tranziție către stabilitate socială. Împreună cu asimilarea culturilor occidentale, cu influențele lor cele mai stridente, există posibilitatea ca România să reformuleze părți ale culturii sale caracteristice, să scoată la iveală valori conservate în mod generațional, care pot face parte dintr-o identitate națională, care trebuie reafirmată cu orice preț. Primul pas în acest sens este cunoașterea specificului național, iar textele culese de Gheorghe Țigău sunt poeme, povești, zicători, ce conțin detalii ale specificului național. Cu sufletul și mintea putem crea cultura românească. Cu sufletul și mintea putem crea nemărginirea, infinitul și dragostea.
Așa cum pașoptiștii au extras cultura românească dintr-un stat arhaic și medieval, integrând-o culturii europene, cărți precum cea de față își fac datoria către spiritualitatea românească, salvând puncte importante de referință pentru cei care vor să vadă și să asculte. Sperăm ca aceste puncte de referință să ajute pe cei ce vor eleva literatura românească la universalitate.
Am trimis deja cartea mai multor universități americane. De la unele dintre acestea, deja am primit mesaje de mulțumire. Iată-l pe cel primit de la Universitatea din Texas:
«Cartea trimisă de dumneavoastră este parte a istoriei de succes în ceea ce privește studierea artelor liberale.
Cadoul primit de Centrul de Studii Est-Europene și Euro-Asiatice al universității noastre este un suport ca să devenim un lider puternic în inovații și servicii oferite comunităților noastre, studenților și în lume. Vă mulțumim și considerăm că generația dumneavoastră ne îndreptățește să-i îmbogățim pe studenți cu noi și valoroase experiențe educaționale.»
Raluca SANDERS, editor Los Angeles
