La doar 27 de ani, Constantin Cristian Andron este preot paroh la Biserica „Sfânta Treime” de la Mânăstirea Neamț și profesor titular de religie la Liceul Tehnologic Petricani. Biserica sa se află pe drumul care duce de la Mânăstirea Neamț spre fosta cabană a lui Nicolae Ceaușescu, undeva pe dreapta, în vecinătatea fabricii de cherestea a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
De pe 1 septembrie 2015, de când este preot paroh la biserica ”Sfânta Treime”, părintele Andron s-a lovit de două probleme. Micul locaș de lemn, în stil maramureșean, nu a avut nici curent, nici căldură, timp de mai multe luni de zile. Cele 30 de familii din parohie erau nevoite să se roage în frig și în întuneric.
Toate demersurile întreprinse de părinte la compania E-On, pentru a racorda bisericuța la energie electrică s-au împotmolit în birocrație. Deși a dus maldăre de hârtii, cei de la E-On nu s-au grăbit să… facă lumină într-un loc care, odată, a adus Lumină pe fața Maicii Domnului. Căci, pentru cei care nu știu, în spatele bisericuței, se află locul unde, într-o icoană, s-a luminat chipul Maicii Domnului. Este vorba de Icoana Făcătoare de Minuni care se află, acum, la Mănăstirea Neamțului.
Parohie nouă, dar îmbătrânită
„Este o parohie nouă înființată, cum și satul este nou, fiind înființat după anul 1930, când au început oamenii să-și construiască case aici. Eu am fost numit preot paroh, aici, cu data de 1 septembrie 2015, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Teofan. Satul numără cam 30 de familii și, chiar dacă este un sat nou, este totuși îmbătrânit, pentru că tinerii au plecat. Pentru că nu mai sunt locuri de muncă la fabrica de cherestea a mănăstirii, dar nici nu aveau o altă posibilitate să se angajeze undeva. Școala este desființată, iar copiii fac naveta la școlile din Lunca și Drehuța, din comuna Vânători. Biserica din lemn a fost construită între anii 2000-2002, la inițiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și cu ajutorul și contribuția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, sub coordonarea preacucernicului părinte Cezar Iețcu, directorul general al fabricii de cherestea de la acea vreme. Biserica este construită în stil maramureșean, iar proiectul inițial a fost luat de la o biserică de la Lacul Sărat, din Brăila. În decursul celor 15 ani de existență, biserica a mai fost parohie, dar nu de sine stătătoare, deservea părinții care lucrau la fabrică. Biserica are toată documentația necesară pentru a fi desemnată parohie. În tot acest timp, în biserică s-a slujit, chiar dacă, în ultima vreme, mai rar. Părintele care a suplinit până acum, părintele Butnaru din parohia Leghin, are o activitate bogată, numai dacă ne gândim că ridică o biserică măreață, și nu a avut timp să suplinească toate activitățile de aici, de la biserică. De aceea și părinții de la mănăstire au slujit în această biserică, la momente religioase importante din viața credincioșilor din satul Mănăstirea Neamț”, povestește părintele Constantin Cristian Andron.
Rugăciuni la lumina lumânărilor și căldura Soarelui
„Faptul că nu am avut curent în biserică nu a fost un impediment în desfășurarea activității liturgice, pentru că este doar un element auxiliar. Deși absolut necesar, pentru că noi făceam rugăciunile și Sfânta Liturghie la lumina lumânărilor și la căldura razelor soarelui. Și gândiți-vă cum este iarna! Am făcut toate demersurile la E-On, pentru a ne racorda la rețeaua de energie electrică, însă, din cauza birocrației și poate chiar și unui dezinteres din partea acestei companii, nu au venit să ne racordeze. Noi avem în biserică o centrală electrică și calorifere. Avem nădejde în Maica Domnului că de sărbători vom avea căldură și lumină pentru trup, căci pentru suflet avem Sfânta Liturghie. Enoriașii mei sunt binevoitori, iubesc biserica, dar le este greu că n-au căldură, pentru că sunt bătrâni. Deja încep să vină din ce în ce mai puțini la biserică. Dacă la început veneau 30-40 de oameni, acum mai vin 15-20 de oameni, cei mai tineri. Am apelat și la ajutorul Mitropoliei și al Primăriei Vânători, am actele, ni le-au pus rapid la dispoziție, însă birocrația e mare”, spunea părintele paroh la începutul lunii decembrie.
Câteva zile mai târziu, s-a petrecut minunea: după luni de zile de umblătură, pe 12 decembrie 2015, de Sfântul Spiridon, bisericuța a primit energie electrică. ”Sfântul Spiridon ne-a adus curent în biserică! Și avem și căldură! Luna aceasta vom primi și prima factură”, ne spune, acum, preotul paroh.
Minunea din 1822
„În anul 1821, pe 3 iunie, icoana a fost dusă pe Muntele Rusu, deoarece, atunci, turcii, venind în țară, vroiau să ia obiectele cele mai de preț, iar această icoană, de la Mănăstirea Neamțului, era foarte valoroasă, fiind dăruită domnitorului Alexandru cel Bun. Aghiazmatarul bisericii – sau cerdacul, așa cum l-au numit vechii părinți ai mănăstirii – ne amintește de minunea din anul 1822, mai exact luminarea la față a Maicii Domnului, din partea dreaptă spre partea stângă a feței. După cum se vede și din această inscripție cu litere chirilice, părinții de atunci spuneau că s-a luminat la față mai frumos decât era înainte. După ce a stat ascunsă în pământ mai multe luni, icoana era neagră și sfinții părinți au crezut că s-a deteriorat, însă Maica Domnului a fost luminată pe acest loc sfânt. Mulți dintre noi mergem și căutăm istorie și minuni prin alte locuri ale țării, dar uităm că avem istorie și lucruri sfinte chiar aici, lângă noi. Icoana a stat doar câteva ore pe acest loc, în trecere de la Muntele Rusu până la Mănăstirea Neamț. În anul 1839, părintele Leonid a pus această cruce frumoasă de marmură în amintirea acestei minuni. Piatra care fusese pusă înainte a fost dusă la Schitul Vovidenia. Părintele Leonid a fost, de altfel, și martor la acea minune. Acum, icoana se află la biserica mare de la Mănăstirea Neamț”, mai povestește preotul Constantin Cristian Andron.
Ciprian Traian STURZU