După lupte îndelungi, negocieri, pertractări, trădări, lucrături, analize (mai puțin), în acest moment, este posibilă o discuție și o analiză asupra listelor depuse pentru parlamentarele din 11 decembrie, asupra candidaților și a ce reprezintă ei pentru societate. Buletinul de vot, în simplitatea lui, va arăta doar o siglă și o listă de nume, mai lungă sau mai scurtă. Asta nu spune mare lucru alegătorilor, mai ales pentru cei care nu-și trăiesc toată viața pe Facebook. Din buletinul de vot reies doar niște nume, fără precizări de genul e tânăr sau bătrân, e la primul mandat sau nu, este din județul unde candidează, ce profesie are, e român sau de altă etnie, etc.
Dintru început se cuvine anunțată miza jocului: 8 mandate de deputat și 3 de senator. Pentru aceste demnități, s-au înscris 146 de persoane, din care 4 independenți (3 pentru Camera Deputaților și 1 pentru Senat).
* Independenții care joacă pentru partide
Candidaturile independente din Neamț par a fi mai mult niște asigurări pentru un viitor politic decât niște candidaturi cu sorți clari de izbândă, mai ales în cazul lui Andrei Carabelea, un ONG-ist de serviciu, la îndemâna tuturor celor care au fost dispuși să-i plătească serviciile prin programe finanțate mai mult sau mai puțin generos. De data aceasta, dl. Carabelea servește drept însoțitorul lui Sebastian Burduja, un tânăr cu un CV impresionant. Pe lângă studiile strălucite, Burduja jr. dă impresia unui tânăr pregătit într-o zonă ocultă pentru a prelua responsabilități importante. Și totul pare să-l ajute: stabilitatea financiară (tatăl fiind unul dintre bancherii interesanți ai României, cu decolare din Bancorex și aterizare, via Raiffeisen, într-o bancă declarat românească, pe care a părăsit-o de curând), apariția sa într-o asociație cu un limbaj destul de rebel-naționalist, apoi în PACT, unde este o figură fruntașă. El poate fi candidatul perfect anti-sistem, pregătit chiar de sistem. Oricum, gradul său de pregătire intelectuală și profesională – nu și discursul electoral – se plasează mult peste ceilalți candidați, în general. Poate face o surpriză doar în măsura în care va fi ajutat, dar, cum sunt alții care trebuie ajutați în această campanie, mai curând se va putea vorbi despre Sebastian Burduja ca despre o certitudine electorală în mandatul viitor.
Daniela Pepene, manager de succes al unui centru medical cu mii de clienți, femeie plăcută și agreabilă, cu solide cunoștințe în domeniul ei de activitate, se bazează pe un vot emoțional. Are potențial de vot, dar, cel mai probabil, va lua voturi din zona de dreapta. Este greu de crezut că va învinge mașinăriile de partid, dar are șansa ei.
Candidatura cea mai surprinzătoare este a lui Ioan Spiridon, secretarul orașului Bicaz. Într-un anonimat deplin, a strâns semnăturile necesare și este de văzut ce program va avea și cui se va adresa. Cui folosește această candidatură și cui folosesc aceste candidaturi fără prea multe șanse? În primul rând, partidelor care iau cele mai multe voturi în circumscripția electorală.
* Stranierii Neamțului
Ca la fiecare alegeri parlamentare, pe liste sunt stranieri. Partidele au apelat la ajutoare din alte părți, de multe ori ”strategice”, în sensul că sunt aduși oameni cu bani sau influență ori vin trimiși de la centru. Asta se întâmplă mai ales în cazul partidelor mici, cu lideri care încă-și caută personalitatea, care nu au reușit să adune în jur oameni de valoare sau care stau drepți în fața șefului de partid.
Tabelul de mai jos arată că, din 146 de candidați, 117 sunt din Neamț.
Din cei 29 ”de import”, 15 sunt reprezentanți ai UDMR, care a depus liste complete în Neamț, cu oameni din Harghita, Maramureș, Hunedoara și Bihor.
Ceilalți 14 sunt împărțiți între diverse partide; excepție face PSD, singurul partid care propune pentru Neamț candidați din Neamț.
PNL are doar un candidat venit din Iași și nu, nu e Mugur Cozmanciuc; acesta are domiciliul în Neamț. Este vorba de Gabriela Antipa, clar din echipa lui Cozmanciuc, aflată pe poziția 4 în lista pentru Camera Deputaților. Raportat la declarațiile oficiale, ar fi vorba de un loc eligibil. Raportat la informările oficiale către centru, eligibilitatea rămâne (doar) un deziderat.
PMP Neamț are, și el, stranierul lui. Este vorba despre un fost ministru, Cristian Petrescu, aterizat în Neamț, după ce Valeriu Steriu a fost de acord că Liviu Harbuz ar putea strica jocurile în Neamț și a trimis un reprezentant de frunte al partidului, a cărui candidatură este, pentru nemțeni, precum aspirina în cazul cancerului. Șansele lui sunt minime, pentru că ocupă poziția 2 pe listă, după Laurențiu Dulamă. Dacă mandatul va fi câștigat la vot, Dulamă poate alege între poziția de vicepreședinte la județ și Camera Deputaților. În acest moment, probabil că ar alege prima poziție. În acel moment, al rezultatelor finale, se va vedea…
La ALDE este cea mai interesantă situație. Un personaj precum Daniel Chițoiu, care are de toate – inteligență, bani, influență, notorietate, dosar la DNA, nu neapărat în această ordine -, a fost parașutat pe lista din Neamț pentru că nu a avut loc în altă parte. Fiind un apropiat al lui Tăriceanu, s-a căutat pentru el un județ cu lider de filială obedient, mulțumit că nu deschide lista, mulțumit că nu trebuie să dea bani nici în această campanie și care să nu aibă o organizație puternică, nu cât să se opună candidaturii lui Chițoiu. Șansele acestuia de a deveni parlamentar sunt direct proporționale cu ajutorul pe care-l poate primi pe modelul Elena Băsescu la europarlamentare, când organizații întregi de partid s-au mobilizat pentru un europarlamentar EBA independent. Dacă se va întâmpla asta, rămâne de văzut cine vor fi donatorii. Dacă se bazează pe capacitatea de mobilizare a lui Asaftei et Comp., Chițoiu nu are șansa decât de a bifa o candidatură care să rămână veșnic în statistici la rubrica ”eșece”.
Din acest punct, discuția se îndreaptă spre candidaturi cu șanse infime de reușită ale unor oameni din afara județului. Ieșeanul Daniel-Vasile Oajdea, care deschide lista pentru Senat a Partidului România Unită, se bazează pe faptul că a apărut de multe ori la televizor și că partidul pentru care candidează acum va avea expunere mediatică națională, cel puțin pe România TV. Dacă ar fi candidat la Camera Deputaților, ar fi avut o brumă de șanse, dar, așa, probabil că Oajdea va sta patru ani pe banca de rezerve a Parlamentului.
* Alegeri noi, o nouă clasă politică?
Aparent, da. În realitate, nu prea. Independenții care nu sunt legați oficial de un partid nu au șanse să intre în legislativ, iar primele poziții, eligibile, sunt covârșitor ocupate de foști, fie din prima linie, fie din eșalonul următor.
Dacă stă cineva să socotească, media de vârstă a candidaților este de 43,07 ani. Onorabilă. Situația pe partide reiese din tabel.
Cum stau lucrurile în privința oamenilor noi? De multe ori, din dorința de a adapta lucrurile la indicațiile de la centru, au apărut candidați surpriză, la care nimeni nu s-ar fi gândit. Este cazul lui Neculai Iftime, apărut de nicăieri, dar pe o poziție destul de bună pe lista PSD Neamț. Este și cazul avocatului George Lazăr, venit surprinzător pe turnantă pe lista PNL la Senat.
Partidele mici au cei mai mulți oameni noi pe listă, ar putea constitui viitoarea clasă politică. Îi găsim la Partidul Noua Românie (Adrian Reis), Partidul Uniunea Salvați România (Iulian Bulai, Ioan Ploscaru, Ovidiu Tofan), la independenți (Sebastian Burduj, Daniela Pepene), dar, fără posibilități materiale și fără știința de a ajunge cu mesajul la alegători, este greu să se afirme acum.
Concluzia îngrijorătoare, aproape aceeași la fiecare rundă de alegeri, este că partidele mari fac cărțile, ele impun trendul și jocul. Ele dispun de resurse, de infrastructura specifică unei activități politice. Pentru un partid micuț și cu atât mai mult pentru un independent, e foarte greu să-și găsească drumul spre Parlament.
Și peste 50% din cetățenii cu drept de vot habar nu au cine sunt cei de pe liste.
Valentin BĂLĂNESCU
