Cutremurător: Mărturii din lumea drogurilor din Neamț

De la începutul anului, aproape că nu este zi în care să nu ajungă o persoană sub influența drogurilor la Unitatea de Primiri Urgențe din Piatra Neamț. Tineri, cu tot viitorul în față, unii la școală, alții trecuți bine de 30 de ani, toți au în comun un viciu care spulberă vieți: drogurile. Sub orice formă. De la marijuana la etnobotanice, de la „ciocolată” la heroină injectabilă e un drum tare scurt. Fenomenul, chiar dacă mulți preferă să ignore acest lucru, ia amploare. Tinerii, cu vârste din ce în ce mai fragede, cad în cel mai distrugător mod, într-o lume imaginară, ruptă de realitate care, în scurt timp, nu le mai aparține.

O să îi numim Iulian și Pavel pe cei doi tineri care au acceptat să-și spună povestea prin intermediul ziarului nostru. Internați la secția de Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean, din cauza consumului de droguri, și-au dat acordul, în scris, pentru a li se publica mărturiile, în speranța că, poate, din experiența lor, alți tineri vor avea de învățat. Iulian a ajuns la UPU în urma unei sângerări stomacale cauzată de droguri, Pavel a venit de bună voie, pentru că nu mai suporta stările sevrajului.

„Drogurile se vând ca pâinea caldă pe stradă”

Într-o liniște deplină, Pavel își ridică ochii din pământ și spune, de la bun început, că el nu se mai droghează. Mărturisirile sale vin ca o victorie după ani de fantasme. Are două luni de când a pus punct oricărui viciu, inclusiv alcool și țigări. Proaspăt tătic, are 24 de ani, părul tuns creastă, iar de sub mânecile de la tricou ies la iveală o multitudine de tatuaje. Își freacă mâinile des și pare că nu mai are răbdare. De fapt, acea stare de agitație era cauzată de starea de sevraj. „Am venit aici, la Psihiatrie, pentru că simțeam cum mă înțeapă capul. Nu e prima oară când ajung la spital. Consum droguri de 7 ani și e a patra oară când sunt aici. Am fost dependent de metamfetamină, apoi le-am luat la rând pe toate, până am ajuns la etnobotanice”. Întrebat care a fost motivul pentru care a pus mâna pe droguri pentru prima dată, acesta dă vina pe anturaj. „Părinții mei au murit și am început să consum droguri din cauza anturajului. Mi s-a părut cel mai bun prieten, neavând pe nimeni și așa am dat de «plăcerea» etnobotanicelor, a drogurilor în general. Regret enorm, vă dați seama. Nu fac bine bine nimănui. Prin consumul de droguri îți îndepărtezi prietenii, familia, te îndepărtezi chiar și de tine. Te îndepărtezi de tot ce îți face bine, până și de religie”.

De unde își lua drogurile? Este o întrebare care i s-a părut ilară lui Pavel: „Sunt peste tot. Nu trebuie decât să întrebi. Le luam de la băieții de pe stradă, se vând ca pâinea caldă. Cu 10-20 lei, îți iei niște porcării stropite care te aduc aici, la psihiatrie, în cel mai bun caz. Am spus de multe ori că nu mă mai apuc, că o să-mi fie bine, că mi-a trecut. Veneam aici, stăteam câteva zile și spuneam că nu o să mai pățesc. Și uitați că am pățit și de data aceasta. Am și un copil de 3 săptămâni acasă. Dar am decis să pun punct, să mă ocup de copil, să mă închin, să mă ocup de mine. Nu mai vreau să mai pun în gură droguri. Am două luni de zile de când nu mai consum nici alcool, nici țigări și nici droguri. Acum sunt în spital din cauza sevrajului. Îmi transpiră mâinile, am o stare de rău, palpitații, atacuri de panică, mă uit în oglindă și nu mă recunosc, stări de vomă, agitație. Mi-e rău fizic”, spune, arătându-și palmele transpirate. „Îndemn pe toată lumea să se lase de droguri, sunt atâtea lucruri mult mai bune de făcut. Am 24 de ani și nu am realizat nimic. Am un copil, stau cu chirie, am o femeie care mă iubește și mă suportă, chiar dacă știu că nu a fost ușor. În rest, nu am nimic. Nu am făcut nimic pentru a-mi întreține familia, pentru a-mi crește copilul”.

Drumul drogurilor se încheie la pușcărie sau în mormânt

„Am consumat metamfetamină, cocaină, heroină, iarbă, marijuana, hașiș. Apoi, am ajuns la etnobotanice, pentru că sunt mai ieftine și nu mai există niciun alt fel de drog care să-ți dea asemenea stări. Adică te transformă complet, nu știi ce e cu tine, nu știi cum te cheamă. Sunt mult mai puternice. Te fac să delirezi. Dacă fumezi o țigară de 10 lei, delirezi o jumătate de oră, o oră, la început chiar două ore. În timpul ăsta eram conștient de ce fac, dar sunt persoane care nu sunt. Dar eram într-o lume paralelă. În capul meu era o ceață totală, eram zăpăcit de cap. După ce trecea efectul, intervenea o stare de oboseală, de plictiseală amestecată cu agitație și trebuia să fac rost de bani neapărat să mai consum, să mă simt din nou bine. Ai dureri de oase, stări de nervi dacă nu consumi. Dar am scăpat, mulțumesc bunului Dumnezeu! Niciodată n-am rezistat două luni fără, e un început bun. Copilul meu are o influență foarte mare asupra mea. Datorită lui mă las. Nu mă consider un om prost sau nebun, dar părerea mea e că Dumnezeu mi-a dat soția care nu a reușit să mă liniștească în totalitate și apoi mi-a dat îngerul meu, care m-a liniștit. Când îl văd, uit de toate. De 10 lei ăia care i-aș fi dat pe etnobotanice, mă duc să-i cumpăr ceva lui. Îi cumpăr lui și uit. E obligatoriu să îi cumpăr lui”.

Drogurile și jocul cu valiza

Ca să își ia gândul de la dorința de etnobotanice, Pavel și-a inventat jocuri de distragere a atenției. „Încep să număr până la 100 și înapoi. Sau am inventat un joc, jocul cu valiza. Îmi imaginez o valiză mică, de mărimea unui telefon, de exemplu, și încep să mă gândesc la lucruri care ar încăpea în ea. De la litere din alfabet până la… orice. Trebuie să încapă o sută de lucruri. Dacă mă încurc sau nu găsesc o sută de lucruri, măresc dimensiunea valizei și o iau de la capăt. Asta făceam în prima lună fără etnobotanice. Acum, îmi spun pur și simplu: frate, îți faci rău! Punct!”. Cu ochii pe ceas, pentru că i se pregătea externarea, Pavel mai vrea să spună câteva lucruri, câteva sfaturi pentru cei care pot să cadă în acest cerc vicios al drogurilor. „Am făcut 4 ani și jumătate de lupte de stradă, mi-am îndepărtat prieteni care acum sunt campioni pe la Iași, Târgu Mureș, merg la competiții și și-au văzut de viață. Puteam să fiu și eu printre ei, să câștig medalii, să fiu cineva. Dar sunt hotărât să mă schimb. Pentru copilul meu. M-am apucat de sală, de gantere, mi-am făcut program de somn, de vitamine. Am venit un pic aici (la psihiatrie) să-mi curăț creierul, că mă înțepa capul. Dar merg înainte. Sportul e sănătos. Dacă începi să consumi droguri ajungi ori la pușcărie, ori în mormânt, ori ajungi un boschetar nenorocit pe stradă care cerșește 10 lei pentru o doză. E o fericire de 5 minute care îți ia un de an din viață”.

„Am fumat pentru că am vrut”

În tot acest timp, colegul lui de „suferință”, Iulian, îl asculta și-l mai aproba din când în când. În schimb, el, cu un an de „droguri naturale”, cum le-a numit, nu se vede ajungând în situația lui Pavel. Pentru că el este stăpân pe viața lui și nu se consideră dependent. „Eu acum mă simt prost, pe lângă ce a spus colegul meu. Eu am consumat doar narcotice. Marijuana și hașiș. Nu sunt dependent. Drogurile îngroașă vasele sangvine, iar eu având o problemă cu stomacul, am făcut o hemoragie digestivă. De asta am ajuns aici”. Adică, în viziunea lui, problema lui stomacală e de vină pentru că se simte rău de la droguri. „Consum de la 18 ani. Le-am procurat tot prin prieteni, din diferite județe. Din curiozitate a început. Eu sunt foarte încăpățânat, nu mă poate convinge cineva de ceva ce nu vreau să fac. Am fumat pentru că am vrut. Am călătorit în mai multe țări și așa am dat de acești prieteni care vindeau marijuana și hașiș. Altceva n-am consumat. În afară de alcool. Uneori, combinate. Singurul lucru pentru care vreau să mă las de aceste droguri este pentru că înainte făceam sală, aveam 70 de kilograme, de când consum am slabit foarte mult, în rest nu am probleme de sevraj. Nu s-a întâmplat niciodată să am halucinații”. La cei 19 ani ai lui și la apariția sa inocentă, firavă, cu ochi mari, negri, i-au dat lacrimile când a fost întrebat de părinți și cum au acceptat ei ideea când au aflat că a consumat narcotice. „Mama știe, tatăl… știe și el. La mine nu se ia bătaie, se merge pe conceptul modern. Nu am nevoie de consiliere psihologică, mă consiliez singur. Părerea mea e că scapi de vicii prin alte vicii. Înlocuiesc marijuana cu mersul la sală, ies cu prietena mea. Bob Marley a fumat 50 de ani și n-a pățit nimic”. Această ultimă frază a creat discuții între cei doi, Pavel neînțelegând modul superficial de a trata problema drogurilor al lui Iulian. „Uită-te la mine, dacă nu te lași, așa vei ajunge și tu sau mai rău. Nu e de joacă!”. Pavel a fost externat în acea zi, Iulian a mai rămas acolo…

Statistic vorbind, prevenirea…

„În ceea ce privește acordarea de servicii de asistență pentru consumatorii de droguri și aparținătorii acestora, pe parcursul anului 2014 au fost acordate astfel de servicii pentru 17 beneficiari ai centrului, toți fiind evaluați pe cele 3 arii (medicală, psihologică și socială), în cadrul a 51 de ședințe de evaluare. 11 dintre aceștia sunt referiți de către DIICOT (Neamț, Suceava și Bacău), 5 beneficiari de Serviciul de Probațiune Neamț și unul a solicitat servicii din proprie inițiativă. În total au fost acordate 85 de ședințe individuale, din care 17 ședințe de consiliere și management de caz pentru 3 beneficiari care au fost incluși într-un program integrat de asistență.

Cei 17 beneficiari sunt toți de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 18 – 39 ani. Toți sunt consumatori de canabis, ca drog principal, 11 dintre ei fiind și consumatori de SNPP („produse etnobotanice“). În urma evaluării realizate de echipa terapeutică, 6 din cei 17 beneficiari nu au trecut la următoarea etapă, de includere într-un program de asistență, ci au fost doar informați despre serviciile oferite și posibilitatea de accesare a lor.

Se observă că serviciile oferite în anul 2014, au fost preponderent de evaluare, ca urmare a dispozițiilor primite de la DIICOT Neamț și județele învecinate (SV și BC)” – Raportul pe anul 2014 al Agenției Naționale Antidrog – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Neamț

Oana IOSUB-TOMA