Oraș mic, cu doar câteva mii de locuitori, Bicazul are două monumente înscrise în lista oficială a Ministerului Culturii. „De interes local”, după cum se precizează în document, numai că interesul local lipsește cu desăvârșire. Începând de la site-ul primăriei, care, de ani de zile, are aceleași secțiuni în construcție, și absolut nimic la domeniul cultură și turism. Dincolo de virtual, deși lumea s-a obișnuit să se informeze de pe site-uri, pe viu situația este tristă. Povestea muzeului de istorie, devenit „ciupercărie”, grație unui burete de casă care a găsit toate condițiile să „înflorească”, este deja cunoscută. Și nerezolvată. Iar sediul primăriei, fost palat regal cu pretenții, este într-o stare de degradare vizibilă.
Muzeul a fost teatru, acum e dramă
Fostul teatru din Bicaz s-a ridicat din dorința lui Ioan Kalinderu (fost membru al Academiei Române) și la ordinul regelui Carol I, după planurile arhitectului Carol Zane. În 1884, după ce s-au înființat Domeniile Coroanei, administrator a fost numit Ioan Kalinderu. El a dat dispoziția să se ridice teatrul și tot el a organizat o bibliotecă a Domeniilor, pe care a dotat-o cu reviste și cărți.
„Muzeul de istorie și etnografie de la Bicaz a fost înființat în anul 1958 ca urmare a cercetării complexe realizate de Academia Română în zona lacului de acumulare al hidrocentralei «Dimitrie Leonida» de la Bicaz”, se arată pe un site de prezentare a județului Neamț. „Din anul 1966 muzeul funcționează în clădirea fostului Teatru sătesc «Ion Kalinderu». Construită la începutul secolului al XX-lea, clădirea muzeului este înscrisă ca monument istoric. Expoziția permanentă a muzeului de istorie și etnografie este structurată pe trei spații distincte, care ilustrează istoria monografică a Văii Bistriței, dar și cele 102 picturi donate orașului de pictorița Iulia Hălăucescu”.
În perioada în care se „punea la cale” înființarea muzeului „Foarte importante au fost demersurile și deplasările la Muzeul Tehnic din București, unde s-a discutat personal cu prof. ing. Dimitrie Leonida, pentru obținerea de materiale despre începuturile hidrocentralei și intervențiile la Ministerul Energiei Electrice, în scopul obținerii de fonduri, pentru ca istoria celei mai mari construcții hidrotehnice din țară să fie reprezentată în muzeu”, se arată pe un alt site despre istoricul muzeului.
„Deși se dorea ca muzeul să se numească «ing. Dimitrie Leonida», datorită condițiilor specifice de atunci, a primit titulatura de Muzeul Raional Bicaz, fiind subordonat Sfatului Popular al Raionului Piatra-Neamț, prin Comitetul de Cultură și Artă.
Odată cu reorganizarea administrativă a țării în 1968, a primit denumirea de Muzeul Hidroenergetic Bicaz, aparținând de Comitetul Județean de Cultură și Artă Neamț. În anul 1970, Primăria orașului Bicaz va prelua instituția, care va deveni Muzeul Orășenesc Bicaz, pentru ca din anul 1978 acesta să treacă în subordinea Complexului Muzeal Județean Neamț cu titulatura Muzeul de Istorie Bicaz”.
La sfârșitul verii 2014, personalul muzeului a început să se teamă de „dușmanul” care deja se instalase într-una din încăperi. Ciuperca de lemn – care nu se știe nici acum exact de care este, pentru că un buletin de analiză, negru pe alb, n-a văzut nimeni – a atacat lambriul și podelele. Exponatele au fost mutate. Nu în grabă, cum ar fi cerut situația, ci – spun gurile critice – lent și în altă ordine decât ar fi trebuit. În loc să fie scoase cât mai repede obiectele din lemn – ciuperca fiind de lemn – au fost „salvate” cele din ceramică și fier, iar la urmă s-au scos mobilierul țărănesc, modelul de plută – tradițional pentru vestiții plutași de pe Valea Bistriței – și țesăturile. Picturile au ajuns la Muzeul de Artă Piatra-Neamț, unde se află în depozit, iar restul obiectelor în internatul liceului din Bicaz, unde muzeografii se duc zilnic să vadă de ele.
Clădirea, însă, este închisă de jumătate de an, pentru „deratizare și dezinsecție” după cum anunță un afiș lipit pe geam. Operațiuni la care ciuperca de lemn, nefiind de felul ei gândac de bucătărie, este absolut insensibilă.
Exemplul muzeului din Bicaz este absolut tipic pentru viteza cu care se mișcă lucrurile în România contemporană. Căci, aflăm de la Dorin Nicula, directorul – acum ajdunct, dar la vremea aceea plin – al Complexului Muzeal Neamț, „problema apariției ciupercii a fost sesizată la începutul anului 2014”. Poftim?! Și exponatele au fost evacuate în august-septembrie? Fără teama de a avea spori „incluși”? Strașnică speranță! Și, tot în ianurie 2014, după ce conducerea Complexului Muzeal a aflat că nenorocita de ciupercă se hrănește esențial în mediu umed, a constatat că, de o parte și de alta a muzeului, se află două construcții „moderne”, care teoretic nu aveau ce căuta în zona de protecție a unui monument. Una este supermarket, de fapt o extindere, iar cealaltă un chioșc „elegant” de înghețată, acum plin cu deșeuri diverse, că nu-i sezon.
„Am făcut adrese către primărie”
Chiar dacă patrimoniul s-a mutat mai greu, conducerea Complexului Muzeal n-a stat cu mâinile în sân, ci le-a pus la scris și a făcut adrese către primărie. „Nu știu exact când au apărut construcțiile de pe flancurile muzeului, dar până la apariția ciupercii nu ne-au deranjat”, spune același Dorin Nicola. „Imediat ce am aflat că ciuperca de lemn se dezvoltă în mediu umed și am constatat că pereții clădirii sunt îmbibați cu apă, iar construcțiile din jur împiedică uscarea pereților ne-am adresat primăriei. Și, în paralel, am luat măsurile care se impuneau: am mutat patrimoniul, am scos lambriul, am făcut o igienizare, însă bani din fonduri proprii pentru întreaga lucrare nu avem și atunci sperăm într-o finanțare europeană, printr-un proiect pentru care ne-am propus să facem studiul de fezabilitate”.
În toate demersurile lor, autoritățile responsabile de soarta Muzeului Bicaz uită un lucru esențial: dacă este vorba despre ciuperca lacrimogenă – pe care o suspectează de altfel, specialiștii spun: „Pentru germinația sporilor ciupercii temperatura optimă a lemnului este de 22-24°C. Este prielnic dacă umiditatea lemnului nu scade sub 18-20%. Germinația pornește mai ușor, dacă nu există curenți de aer.
Aerul conține din belșug spori de ciupercă. Dacă numai unul singur ajunge acolo unde găsește condiții prielnice, pornește germinația și, odată cu ea, infecția. Ciuperca lacrimogenă descompune în timp scurt celuloza din lemnul atacat, care devine la fel de casabil ca betonul în care a fost tăiat fier betonul. Produce putrezirea roșie a lemnului, care se crapă paralel și perpendicular cu fibrele, desfăcându-se în cuburi sau prisme. Degeaba se usucă lemnul, infecția odată pornită moleculele de celuloză se descompun în apă și dioxid de carbon. Apa provenită pe parcursul descompunerii este suficientă ciupercii pentru a rămâne în viață, mai mult – după cum arată și denumirea ei – elimină prin lacrimare surplusul de apă”.
Vestea stării muzeului și, mai ales, a felului în care se mișcă lucrurile, a ajuns și la urechile subcomisarului Vitalie Josanu, singurul polițist care se ocupă cu patrimoniul județului. A trimis și el adresă către primărie și a primit răspuns. Unul relevant. Construcția de 49 mp din partea stângă a clădirii datează din 1998 și până în 2014 n-a „văzut-o” nimeni. E proprietatea SC Silky Market SRL, o firmă care merge foarte bine, pentru că este cam singurul supermarket care „mișcă” prin oraș. Conform datelor raportate la sfârșitul anului 2013, cifra de afaceri a fost de peste 11 milioane de lei. Pe 18 august 2014, Primăria Bicaz a solicitat administratorului societății să ridice construcția de pe terenul concesionat de primărie, de altfel. Suntem în februarie 2015 și construcția este tot acolo. Desigur fiecare dintre părți ar avea explicații. Ciuperca își vede de ale ei!
„Am trimis adresă și la Complexul Muzeal să mi se comunice exact despre care fel de ciupercă de lemn vorbim, conform adresei de la laboratorul care a făcut analiza”, ne-a declarat Vitalie Josanu. „Nu mi-au răspuns în niciun fel (n.r. nouă directorul Nicula ne-a spus că nu are documentul la îndemână, deși era de presupus că ar fi trebuit să știe denumirea ciupercii pe dinafară la câte probleme a produs). Cum o să arate Complexul Muzeal amendat de poliție? Iaca, exact cum merită!”.
Cristina MIRCEA
