Se știe la această oră că președintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, spre reexaminare, legea ce aduce o serie de modificări și completări Codului Silvic. Lăsând la o parte intervențiile și comentariile politice, din care transpar interese și incompetență aproape în părți egale, atenția publicului a fost cât de cât captată de reprezentanții Asociației Producătorilor de Mobilă din România (APMR). O figură reprezentativă a acestei structuri patronale, la fel ca și la nivelul Camerei de Comerț și Industrie a României, este Mihai Apopii, fondatorul companiei TEHNOPROD din Piatra Neamț, totodată președinte reales al Camerei de Comerț și Industrie Neamț.
Din ce și cum s-a comentat public în viteză, nu s-au înțeles prea multe, căci nemulțumirile președintelui nu se referă doar la un articol. Însă, marele scandal pornește de la un singur articol, cel cu numărul 60.
Președintele apreciază că „dispozițiile prin care se introduc pragul maxim de 30% la achiziția sau procesarea de masă lemnoasă din fondul forestier național și dreptul de preempțiune pentru producătorii din industria mobilei la cumpărarea de masă lemnoasă sunt de natură să aducă atingere principiilor libertății economice și contractuale (…). Introducerea unei limitări arbitrare în activitatea operatorilor economici, care ar genera dezavantaje pentru unii și avantaje pentru alții, ar putea avea impact negativ asupra mediului concurențial și ar putea atrage posibilitatea de a fi invocată încălcarea obligațiilor asumate de statul român în calitate de stat membru al Uniunii Europene”. Mai departe se subliniază că „regulamentul privind valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, ce va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului (…) ar trebui să fie elaborat cu avizul autorității de concurență”. Cel puțin această precizare este perfect inutilă, din simplul motiv că nici nu se poate acționa altfel.
Din clipa în care au apărut în discuții numele unor firme precum Holzindustrie Schweighofer, situația s-a inflamat vizibil. În afară de acești austrieci, principalul producător și exportator de cherestea din România, cărora le-a fost demonstrată existența unui fir scurt spre Palatul Cotroceni, din aceeași țară vin alte două firme: Kronospan și Egger, după cum arată o investigație publicată de cotidianul.ro. Aceste firme controlează o piață disputată de peste 11.000 societăți de profil. Holzindustrie Schweighofer are păduri importante în proprietate, inclusiv în Neamț, cumpărate de beneficiari legendari de retrocedări. Societatea a fost repede prezentată, după caz, după capacitatea fiecăruia de înțelegere, ca fiind ba într-o postură nefavorabilă, ba într-una favorabilă dacă ar fi aplicat articolul contestat de președinte. Cert până acum este că operează patru fabrici de prelucrare a lemnului, la Rădăuți, Sebeș, Siret și Comănești, o a cincea unitate fiind în pregătire în județul Covasna, la Reci.
■ Uite-o industrie care refuză să moară!
La fel de cert este că Mihai Apopii are câteva lămuriri de oferit, mai ales că acea limitare de 30% se dorește a fi aplicată și la volum, și la specii, fără a mai vorbi de rolul preempțiunii. „Povestea este lungă de tot. Holzindustrie Schweighofer a venit demult în România. Ca Asociație a Producătorilor de Mobilă, dar și a Forestierilor, am avut mai multe runde de dispute cu ei. Au avut la un moment dat și un proces pentru poziția de monopol în piață, au avut și niște amenzi, dar, una peste alta, au avut o Hotărâre de Guvern care le-a asigurat masă lemnoasă la poarta fabricii. Practic, timp de 10 ani, ROMSILVA a fost obligată prin contract să ducă lemn la poarta fabricii. Mi se pare anormal, oricât ar fi investiția de mare. Cât este de mare investiția și ce nevoie a fost de ea, este de discutat. Cert este că astăzi capacitățile lor de producție pot să toace toată masa lemnoasă a României în maximum 10 ani. Vorbind despre operatorii din industria mobilei, la un moment dat se argumenta că industria mobilei din România este rămasă în urmă, nu este retehnologizată și de aceea nu este performantă. Asta nu mai e valabil astăzi. S-a investit foarte mult în tehnologie și este o industrie care, din datele statistice, a crescut foarte mult și s-a poziționat bine pe piețele europene.
Acuma, ce se întâmplă? Forma Codului Silvic, care s-a aprobat în Parlament, limita accesul unei firme dominante pe piață la o poziție de maximum 30% din masa lemnoasă a României și asta este foarte important. Am fost și mulțumiți și nemulțumiți, dar era un cod bun. Proteja și masa lemnoasă, proteja și producătorii, prin faptul că se prelua experiența de la austrieci și polonezi. Aveam acces la o primă licitație între procesatori și diferența de masă lemnoasă rămasă putea să se vândă la o altă licitație”, a povestit Mihai Apopii în deschiderea discuției purtate săptămâna trecută.
■ Subtilitatea preempțiunii și valoarea mobilei
Una dintre neînțelegerile generatoare de scântei a fost că producătorii vor să exploateze direct masă lemnoasă. „Ce nu s-a înțeles este că există un articol care spune că procesatorii interni au drept de preempțiune la asigurarea cu masă lemnoasă, dorindu-se în continuare ca, prin Regulamentul de comercializare, să se preia un model european. Adică, noi avem nevoie de 2,2 milioane mc din 18,9 milioane mc cât se taie. O firmă cu poziție dominantă, prin cei 30%, poate să aibă acces în mod direct, reglementat, la 6 milioane mc de masă lemnoasă. Ei au 5.000 de locuri de muncă, iar noi, producătorii de mobilă, 69.000. Scoțând din lege prevederea cu dreptul de preempțiune, ne scot de pe piață, fiindcă nu-i oprește nimeni să exploateze tot. Iar preemțiunea nu este anticoncurențială”, adaugă Apopii.
De ce nu se ia lemn exploatat de austrieci? Simplu, întâi e prețul uriaș, în al doilea rând ei exportă tot. Mai mult de-atât, fondatorul TEHNOPROD are încă o subliniere de făcut: „Mi se pare normal ca producătorii din România, care avem 69.000 locuri de muncă, să luăm lemnul la preț corect, stabilit la un capăt de regia statului și să-i dau valoare de 28 de ori. Eu îmi pot face cheresteaua la diverse fabrici de cherestea, că la austriac oricum nu am acces. Apoi, este o întrebare firească: de ce trebuie protejată o firmă din Austria, care face profitul în Austria, de unde a fost fugărită și care nu mai are o fabrică în Austria, în Cehia sau în Polonia? Ea s-a cantonat foarte bine în România pe bazine forestiere mari”. Dar, și cu acest rău invocat, se vede treabă că poate fi și mai rău.
■ Ieșirea în stradă, politicile naționale, politicienii locali și concurența
Dramatismul relatării lui Mihai Apopii e greu de perceput din cuvinte scrise. Intonația și furia întrec cu mult chiar și ce se poate desluși la televizor: „Din 4.000 de firme active în industria mobilei, vocale și influente sunt până în 20. De 15 ani, discutăm cu guvernele. Eu vorbesc din punctul de vedere al producătorului de mobilă. Mobila românească este încă o mobilă căutată pe piețele externe. Ce ne diferențiază de alte țări sunt politicile naționale privind lemnul. În Austria, în Codul lor, se prevede că se exploatează la nivelul de procesare internă, dacă această nevoie nu este asigurată din alte surse. Polonezii ne-au inundat piața, până la intrarea în UE, pentru că au avut subvenție de 30%, iar eu nu pot să fac mai ieftin cu 30% ca să fiu pe picior de egalitate cu el. La ei, acuma, prețul pentru lemn se face din prețul anului precedent, pe baza istoricului de consum al firmei, corectat cu rata inflației și de acolo începe licitația între procesatorii interni. Zilele trecute a plecat o scrisoare din partea asociației noastre către președintele Iohannis și președinții celor două Camere. Dacă nu se rezolvă, firmele care sunt afectate puternic, cele care prelucrează preponderent lemn masiv, vor trebui să iasă în stradă”.
Dacă unii își fac iluzii în legătură cu mobilizarea politicienilor, dezvăluirea lui Apopii este usturărtoare și pe deplin grăitoare: „Politicienii locali, cel puțin cei contactați de mine până astăzi (vineri, 20 martie – n.red.) m-au expediat repede la Consiliul Concurenței, care este tot al statului. Iarăși trebuie urmărit, căci ei pot spune că trebuie eliminate toate practicile anticoncurențiale. Ce ar însemna? Eliminând plafonul de 30%, dăm acces firmelor mari la tot volumul de masă lemnoasă, iar pe noi ne scoate de pe piață, nu ne mai apropiem de licitații și trebuie să ne ducem la prețurile pe care și le permit firmele de cherestea.
Consiliul Concurenței e, de fapt, o altă poveste. Folosindu-l, este posibil să favorizezi printr-o reglementare strict concurențială numai într-o parte, fără să luăm în calcul că la nivelul UE mai sunt și alte reglementări, care spun că trebuie protejate zonele monoindustriale și mai trebuie protejate activitățile economice care sunt cu specificitate locală. Astea-s două lucruri care trebuie explicate pe îndelete. Pentru un producător de mobilă, e imposibil să facă și exploatare. În Codul Silvic, exploatarea lemnului se face de către firme specializate de exploatare, care sunt certificate. Lucrul acesta, vedeți, rupe România în două”.
Ce ar fi de adăugat? Poate o invitație la lectura casetei din această pagină. Orice altceva în plus nu stă în puterea noastră.
Spectacol și durere din statistici
Industria mobilei, se arată în scrisoarea transmisă președintelui Iohannis sub semnătura Auricăi Sereny, președinte în exercițiu al APMR, a avut în primele 11 luni ale anului 2014 un număr de 69,1 mii salariați. A realizat o producție industrială de peste 2.035 milioane euro și un export de 1.771,2 milioane euro, valorificând tona de cherestea în mobila exportată de 9,76 ori mai bine.
Toată industria mobilei, cu cele circa 4.000 de firme active, are nevoie de 2,2 milioane mc material lemnos.
APMR reprezintă interesele producătorilor de mobilă și alte produse finite din lemn, având în componență 388 societăți comerciale. Dintre acestea, 194 sunt producătoare de mobilă, având 37.731 salariați, care realizează peste 50% din producția de mobilă și 65% din exportul de mobilă.
Viorel COSMA
