După ce am scris despre chioșcul protejat cu gradene din Piața Centrală, cu sprijinul direct al altor chiriași din Piață, care încep să se teamă tot mai puțin de represalii, ni s-a sugerat să ne îndreptăm atenția spre un spațiu în care s-au vândut mult timp mici. Ce putem spune e că tot timpul igiena era la ea acasă, deși cu apa era un pic mai greu, că bonurile fiscale erau tot timpul pe primul plan, că spațiul stă și acum ocupat, deși nimeni nu mai folosește cașcarabetele. Când am întrebat cum se poate să ocupe cineva atâta loc în piață, ni s-a sugerat că întrebăm dacă nu cumva proprietarul este nepotul unui personaj care poate să influențeze aceste lucruri. Cum despre nepotisme la Urban nu poate fi vorba, probabil că discutăm doar de o omisiune, ca atâtea altele.
Dacă lăsăm deoparte bârfa, rămâne o întrebare de bun simț pentru Consiliul de Administrație al Urban: ați fost vreodată curioși să faceți o comparație între suprafețele trecute în contracte, cum ar fi și în acest caz, și suprafețele ocupate pe teren? Pentru că, domnilor și doamnelor, dumneavoastră sunteți cei care răspundeți pentru societate, nu directorul. Și semnarea statului de plată pentru indemnizație nu înseamnă leafă de la partid, înseamnă și răspunderi. Mai devreme sau mai târziu.
V.B.
