În fiecare an, Ministerul Culturii contabilizează sec zeci de monumente incendiate, jefuite sau ruinate, dar dincolo de cifrele reci nu se face nimic. Politicile publice în materie de monumente nu există, iar oamenii continuă să se adune cu același entuziasm în jurul ideii de a ridica o biserică nouă, în vreme ce lăcașurile de cult de sute de ani, casele memoriale, conacele, picturile se degradează și dispar. Fără exagerare am putea spune că Statul român stă de ani buni tolănit în fața istoriei. Vreme de un deceniu, între 1990 și 2000, nici măcar nu am avut o lege a patrimoniului, după ce Iliescu a abrogat-o pe cea veche. A fost perioada în care s-au constituit marile colecții, când s-a furat masiv, când ne-am dus istoria peste hotare, bucată cu bucată. Abia când Europa ne-a tras de mânecă, acum 4 ani, am făcut o lege, care nici aceea nu se aplică așa cum ar trebui. Cel puțin nu în județul Neamț, unde nepăsarea este cuvântul de ordine de la nivelul instituțiilor responsabile, teoretic, cu păstrarea trecutului.
Biserică – monument deschisă doar la slujbă
În vatra satului Vânători se află Biserica de lemn ”Sf. Voievozi” și ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, foarte bine conservată și întreținută. Doar că ar avea nevoie de ceva mai mult spirit întreprinzător, în sensul atragerii de vizitatori din marele flux turistic ce trece pe lângă biserică, în drum spre Mănăstirea Neamț și Secu, sau invers spre Humulești și Cetatea Neamțului. Este lăcașul de cult care a preluat patrimoniul paraclisului din Cetatea Neamțului, inclusiv iconostasul. La Palatul Culturii se păstrează un jilț medieval ridicat de aici, despre care se spune că provine din zestrea cetății. Din păcate însă, cu excepția serviciului religios, biserica este mai mereu încuiată.
Același lucru se poate spune despre muzeul sătesc, aflat aproape de primărie și amenajat într-o clădire monument istoric, în care a funcționat vechea școală. În satul Lunca există, de asemenea, o biserică de lemn neclasată în patrimoniul cultural național, așa cum sunt multe altele în județul nostru, victimă a principiului ”nu facem lista (de clasare) mare ca să nu ne facem de lucru pe viitor”. Prin 2007, această biserică risca să fie demantelată, întrucât sătenii au început demersurile pentru a ridica alături o alta, din piatră. Parohia are un muzeu cu obiecte bisericești și cărți de cult din sec. XIX, ilustrative pentru comunitate. Prin intermediul Compartimentului de patrimoniu din cadrul IPJ Neamț, enoriașii și preotul au fost convinși să păstreze biserica de lemn și să o transforme în muzeu parohial, deși, nefiind trecută în patrimoniu, o puteau distruge fără a suporta consecințe legale.
Mănăstirea Neamț – șantier continuu în numele banului
De departe, cel mai impozant și important monument istoric din comună este Mănăstirea Neamț, care include un întreg complex de obiective, printre care se înscrie și Schitul Vovidenia cu Muzeul Memorial ”Mihail Sadoveanu și Visarion Puiu”.
„Starețul Benedict Sauciuc a transformat Mănăstirea Neamțului într-un șantier continuu și nu atât de restaurare – ceea ce ar fi benefic obiectivului – cât de noi și noi transformări mai mult sau mai puțin trebuincioase, dar în orice caz dăunătoare”, declară Vitalie Josanu, singurul polițist care se ocupă cu patrimoniul județului Neamț. „Din vechea faimă a celui mai vechi așezământ monahal din Țara Moldovei, de mare lavră de cultură și artă, Mănăstirea Neamțului este probabil cea mai neîngrijită. Mai ales după ploi, noroiul intră până în pragul chiliilor și în sfântul altar. Este un mediu eminamente refractar obiectivelor de păstrare nealterată a moștenirii strămoșești, a educației, bunei cuviințe și a culturii. Toate sunt puse de-a valma cu lemnul pădurilor, să facă bani și iar bani! Turnul de la intrare este primul care își strigă disperarea față de o armată întreagă de nepăsători. Aici se află cea mai veche frescă murală exterioară cu reprezentarea în scene a Facerii lumii, din Vechiul Testament. Pe alocuri se văd zgârieturi și o serie de însemnări în slove chirilice ale câtorva pelerini ce i-au trecut pragul în veacurile trecute. Gesturi condamnabile, dar dobândind astăzi valoare documentară. Dintre acestea, am descifrat o însemnare care atestă prezența popii Ioanichie, a popii Vasile Costache, a protopopului Mihai și a lui Ion Pădure, staroste de ciocli, din Focșani, în anul 1711. Nici unele, nici altele nu și-au găsit prețuirea în fața starețului. Suprafața frescelor este traversată adânc de câteva șanțuri orizontale, peticite apoi cu un strat de «super glet»! Totul s-a produs într-un mod demn de celebrul Pepelea: au introdus în incinta mănăstirii un camion încărcat, cu resorturile lăsate și când l-au descărcat, arcurile s-au relaxat și, deodată, mașina nu a mai încăput normal pe deschiderea turnului. N-au avut însă scrupule și s-au răzbunat pe frescă, forțând ieșirea”.
Mănăstirea are una dintre cele mai vechi biblioteci din țară, dar accesul muritorului de rând este îngrădit de binecuvântarea Preaînaltului. Mihail Sadoveanu, arhiereul Narcis Crețulescu, episcopul Melchisedec Ștefănescu sunt printre marile personalități care s-au inspirat din această prețioasă bibliotecă, dovedind că există resurse importante pentru cercetători. Soluția ar fi scanarea cărților și punerea lor la dispoziția celor interesați măcar în format electronic, chiar și contra cost. În felul acesta ar face și mănăstirea un ban, altfel decât prin taxarea credincioșilor care vin să se închine și în afara orelor de slujbă.
Acum câțiva ani s-a restaurat pictura interioară și au rămas în urmă câteva pete albe, iar pietrele de mormânt, printre care și cea a mitropolitului Teoctist al lui Ștefan cel Mare, sunt roase, deși, aflate în colț de zid, ar putea fi ușor protejate. Aspectul comercial al lăcașului de cult este întregit de o cabină din lemn, amplasată exact în pridvorul bisericii mari, deși există un magazin în Aghiazmatar și încă unul în incintă.
Mănăstirea Neamț nu are nevoie de artificii, are faima de a fi fost cea mai veche, a fost reședința primului mitropolit, Iosif I, a fost principalul focar de cultură al Moldovei medievale, adăpostește mormântul lui Ștefan al II-lea, decapitat la Cetatea Neamțului în 1447 de nepotul său, Roman al II-lea, fiul voievodului Iliaș. Are una dintre cele mai vechi și valoroase biblioteci din țară, dar și icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, de factură bizantină, parte din tezaurul dăruit de bazileul Ioan al VIII-lea Paleologul voievodului Alexandru cel Bun în anul 1424 – ce conținea coroana și sceptru – respectiv felonul Sf. Ioan Gură de Aur (exponat de mare valoare aflat în Muzeul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului) și icoana Sf. Ana (de la Mănăstirea Bistrița). Toate aceste valori nu s-au ridicat la nivelul de apreciere al experților de la CMJ Neamț sau Ministerul Culturii implicați în instituirea regimului de protecție juridică, prin înregistrarea în patrimoniul național. Ce bunuri au avut prioritate la clasare, se poate vedea pe site-ul ministerului, unde, pe prima pagină, atrag atenția câțiva taleri de la Muzeul Roman, o raclă pentru brânză, o cană din lemn și o ladă de zestre de la Muzeul de etnografie Piatra Neamț.
Muzeul Sadoveanu, „ascuns” de ochii turiștilor
Schitul Vovidenia, care, și el, aparține Mănăstirii Neamțului, are o cu totul altă față, meritul fiind al părintelui Mihail Danieliuc, cel care îngrijește și de Muzeul Memorial ”Mihail Sadoveanu și Visarion Puiu”, aflat în imediata apropiere a bisericii. Nu cu mult timp în urmă, acesta rivaliza, ca număr de vizitatori, cu Muzeul Memorial ”Ion Creangă” de la Humulești. Inaugurat în anul 1966, în casa în care scriitorul și-a petrecut ultimii ani, a avut o istorie zbuciumată, preluarea sa de către mănăstire fiind precedată de un scandal monstru, cu cunoscutul Babătă în rol principal. Atunci ministrul Pleșu și Cristian Livescu erau acuzați că cedează muzeul de la minister și Babătă le-a arătat pușca sa de vânătoare. Clădirea a fost construită în 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) pe dealul Vovidenia, la 1 km de Mănăstirea Neamț. Muzeul nu a mai beneficiat de multă mediatizare în ultima perioadă și, probabil intenționat, nu excelează nici la capitolul semnalizare. Mulțimea vizitatorilor de la M
ănăstirea Neamț nu știe că poate zăbovi jumătate de oră pentru a mai vedea un obiectiv turistic și cultural valoros. Probabil apartenența lui Sadoveanu la francmasonerie îi face pe cei de la Neamț să fie mai discreți, în ciuda evidențelor că, în ultima vreme, în zonă n-ar fi nicio jenă cu privire la acest aspect, mai ales din partea conducerii mănăstirii.
Schitul Nifon vechi, necunoscut în evidențele Ministerului Culturii
Mănăstirea Secu, ctitoria lui Nestor Ureche, de la 1602, se deosebește mult față de celelalte mănăstiri nemțene fiind cea mai apropiată de aspectul unei cetăți. La mică distanță sunt grota Sfintei Teodora de la Sihla și, în apropiere, o chilie a unui înalt ierarh rus, retras aici din cauza prigoanei bolșevice.
„În anul 2011, la aproximativ 2 km de Mănăstirea Secu, în munte, printr-o întâmplare, am descoperit ruinele vechi ale schitului Nifon, foarte bine conservate, necunoscute în evidențele Ministerului Culturii”, ne-a relatat Vitalie Josanu. „Grație inițierii cercetărilor arheologice, sub egida Complexului Muzeal Național «Moldova», Iași, echipa de cercetare, condusă de arhg. Costică Asăvoaie a mai identificat două sihăstrii: una în imediata apropiere, săpată în stâncă și alta în dreptul Mănăstirii Secu, pe partea de vest. Toate aceste obiective sunt de mare atractivitate, doar că este nevoie de o intervenție ce depășește puterea de implicare a starețului Vichentie Amariei, ori chiar a Primăriei Vânăto
ri Neamț”.
Mănăstirea Secu are depozit de icoane, adunate în anii 1970 de prin bisericile nemțene. Deși sunt vechi și valoroase, toate sunt „păstrate” pe rafturi, unele peste altele, până acum nimeni neavând inițiativa de a amenaja un spațiu de expunere.
În anul 2000, de la Secu s-au furat un chivot vechi și o steluță din argint, bunuri de mare valoare, care nu au mai fost recuperate. Doi ani mai târziu, în incinta mănăstirii a fost descoperit un tezaur de vase de cositor și cupru, probabil îngropate în preajma asediului din 1821.
De la Sihăstria a fost furată cea mai veche icoană
La Mănăstirea Sihăstria doar bisericuța veche mai păstrează aspectul autentic. Corpul de chilii, biserica mare și amenajările interioare sunt moderne și nu au nicio legătură cu linia schitului modest ridicat înainte de 1700. Cele mai importante obiective sunt mormântul și chilia părintelui Cleopa, lucru care dovedește că lăcașul este vestit mai mult pentru foștii duhovnici. Cei actuali, însă, nu par foarte emoționați de misiunea lor de a păstra neatinse bunurile de valoare. În vara anului 2011, din biserica mică a fost furată cea mai veche icoană a mănăstirii, iar starețul Victorin s-a decis să anunțe poliția o lună mai târziu, „probabil după ce s-a convins că, doar prin rugăciune, nu poate aduce icoana înapoi”, după cum spune, amar, polițistul Josanu.
Nu doar bunurile valoroase, pierdute din diverse motive, sunt răni deschise pentru comuna Vânători, ci și faptul că întreaga zonă concentrează 6 puncte în care sunt situri necercetate arheologic. În manuscrisul arhiereului Narcis Crețulescu se menționează o cetate, niște hrube vechi, o ascunzătoare pentru tezaurul țării. Nimeni nu a verificat existența lor în teren.
Primăria Vânători – în măsura disponibilităților
”Tratăm cu foarte mare atenție toate obiectivele turistice ale comunei, pentru că suntem conștienți de valoarea lor istorică, ce constituie repere istorice și culturale pentru locuitorii comunei, și nu numai. În măsura disponibilităților, alocăm fonduri pentru conservarea acestora, în funcție de natura lor, dar și de priorități. Orice apariție a unor valori arheologice culturale, constituie o plus valoare dată locului, Vânători-Neamț ocupând un loc aparte din punct de vedere al valorilor culturale, istorice și arheologice”, a declarat Adriana Petrariu, primarul comunei Vânători Neamț.
Biserica din Lunca, ridicată la 1857, dar neînregistrată ca monument istoric
”Biserica noastră de lemn nu este un monument istoric, iar acest lucru atestă și un document pe care l-am obținut de la Direcția Județeană de Patrimoniu. Ea a fost construită în anul 1857, iar o parte din ea a fost adusă de la Schitul Vovidenia. Până în anul 1859, biserica s-a terminat de construit.
După 1989, biserica a suferit o schimbare majoră, pentru că fostul preot de atunci a dublat spațiul pronaus-ului. Legat de faptul că această biserică va deveni muzeu, după construirea noii biserici – pe care ne-o dorim cât mai repede finalizată -, vor rândui mai marii prelați de la Mitropolia Moldovei”, a declarat Ioan Ștefenache, preot la biserica Sf. Nicolae din satul Lunca.
Desigur, în fotografie se vede că termenul de execuție la noua biserică este cu mult depășit.
Lista Monumentelor Istorice
Situri arheologice înscrise în Repertoriul arheologic național:
Situl arheologic de la Lunca, Poiana Slatinei (neolitic, eneolotic, epoca bronzului, epoca fierului, mileniul I, evul mediu.
Situl arheologic medieval Schitul Nifon – Mănăstirea Neamț(în prezent, Mănăstirea Secu) – evul mediu.
Ansamblul Mănăstirii Neamț – evul mediu și epoca modernă.
Necropola tumulară de la Nemțișor, punct ”Gura Secului” – epoca migrațiilor/sec. IV.
Necropola tumulară de la Nemțișor, punct ”Braniște” – epoca migrațiilor/ sec IV.
Așezare din epoca migrațiilor de la Vânători Neamț – epoca fierului, sec. III-II a. Chr., sec. VI-VII.
Monumente istorice
Mănăstirea Neamț
– Ansamblul bisericii ”Sf. Ioan Bogoslov Evanghelistul sec. XIX sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica ”Sf. Ioan Bogoslov Evanghelistul. 1834 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Clopotniță 1861 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica ”Intrarea în Biserică. 1849-1857 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Case monahale sec. XIX – XX sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica de lemn ”Acoperământul Maicii Domnului. 1714 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Turn clopotniță din lemn 1714 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Turn clopotniță de poartă cu paraclisul ” Buna Vestire” (V), Str. Arh. Chiriac Nicolae 1821 sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Paraclisul ”Adormirea Maicii Domnului” (N) Str. Arh. Chiriac Nicolae 40 1809, transformat 1843, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Paraclisul ”Sf. Pantelimon” (S) Str. Arh. Chiriac Nicolae 40 1820, refaceri 1843, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Turnul Pârgului Str. Arh. Chiriac Nicolae 40 sec. XV, modif. 1745, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Agheazmatar Str. Arh. Chiriac Nicolae 40 1836, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Casele monahale Str. Arh. Chiriac Nicolae 40 sec. XVIII – XX, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Mănăstirea Neamț Str. Arh. Chiriac Nicolau 40 sec. XIV – XIX, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica ”Înălțarea Domnului. Str. Arh. Chiriac Nicolau 40, 1497, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Vestigiile bisericilor I și II Str. Arh. Chiriac Nicolau 40 sf. sec. XIV- jumătatea sec. XV, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica ”Sf. Gheorghe” (E) Str. Arh. Chiriac Nicolau 40, 1826, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Clădiri incintă Str. Arh. Chiriac Nicolau 40, 1796, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
– Biserica – bolniță ”Sf. Ioan cel Nou” Str. Arh. Chiriac Nicolau 40, 1848;
– Muzeu – ”Casa Mihai Sadoveanu” Str. Mihail Sadoveanu 85 sf. sec. XIX, sat MĂNĂSTIREA NEAMȚ;
Mănăstirea Secu
– Mănăstirea Secu Str. Secu 1496 sec. XVI – XIX, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Biserica ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. 1602-1605, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Paraclisul ”Sf. Nicolae. (NE) sec. XVIII sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Paraclisul ”Adormirea Maicii Domnului. (SE) 1844, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Biserica ”Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. 1832, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Chilii 1825 sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Turn clopotniță sec. XVII, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Incintă fortificată sec. XVII, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
Mănăstirea Sihăstria
– Mănăstirea Sihăstria Secului Str. Secu 1510, sec. XV – XX sat VÂNĂTORI-NEAMȚ
– Biserica ”Nașterea Maicii Domnului. 1824, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ
– Biserica de lemn ”Sf. Voievozi. 1740, strămutată din satul Hlăpești, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Paraclisul ”Sf. Ioachim și Ana. 1840, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Stăreție, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Chilii sec. XIX
– Turn clopotniță 1825, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
În vatra satului Vânători Neamț
– Biserica de lemn ”Sf. Voievozi. și ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, Str. Ștefan cel Mare 113, 1740 sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Școală, azi Muzeu sătesc Str. Ștefan cel Mare 222, 1864, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
– Obelisc al Eroilor din Războiul pentru Independență, Str. Ștefan cel Mare 222, 1884, sat VÂNĂTORI-NEAMȚ;
