Sfântul Mare Mucenic Mina este prăznuit de creștinii ortodocși pe 11 noiembrie, iar de romano-catolici pe 24 noiembrie. Este sfântul care îi ocrotește pe păgubiți, se arată grabnic ajutător celor nedreptățiți în procese și celor ce au pierdut ceva sau au fost înșelați.
Nu este târziu nici acum, în prag de alegeri naționale, să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Mina ca România să fie dată înapoi românilor, fondul de pensii să apară, precum și cei care l-u furat, să fie aduși în țară banii din offshore-uri și toate cele care aparțin poporului român.
Deh, la timpuri noi, tradiții noi și rugăciuni noi!
Sfântul Mare Mucenic Mina a fost de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor în secolul al III-lea d.H. Nesuferind să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte și s-a curățit pe sine, cu postiri și cu rugăciuni. Și, întărindu-se de ajuns și aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte și, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea, a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini și a fost ars de foc și târât fără milă peste ciulini, de i s-a spart trupul. Și-a primit sfârșitul prin sabie.
În tradițiile poporului român, Sf. Mina este protectorul celor cărora le sunt furate diverse lucruri.
În multe sate din țară, în această zi, fetele și femeile se duceau la biserică și aprindeau lumânările la celălalt capăt, pentru ca, în acest fel, să se întoarcă lucrurile pierdute. Acest procedeu se făcea și dacă unora le plecase iubitul. În acest fel, fetele credeau că vor întoarce dragostea flăcăilor.
În unele zone, se serbează Ziua Tâlharilor. Sărbătoarea Tâlharilor s-a suprapus peste cea a Sfântului Mina din calendarul ortodox, așa că aceia păgubiți se rugau lui pentru aflarea răufăcătorilor. Printr-o ironie a sorții, se pare că, în unele zone, până și hoții au ajuns să se închine la Sfântul Mina și să-l roage să li se îndeplinească anumite dorințe.
Și, dacă tot vorbim despre o zi a hoților în calendarul popular, să nu uităm de furturile ”ritualice”. Ne amintim de furatul miresei, furatul busuiocului de la popă, pentru a-l pune sub pernă sau sub prag, furatul legăturilor de la mort, bune la farmece și la vrăji.
Cât despre hoție, aceasta era considerată o boală în comunitatea tradițională: ”Tâlhar. E o boală a unor oameni, care nu-s sătui și nu-s liniștiți până ce nu fură ceva ori de unde și de la oricine. El, când intră într-o casă, umblă cu ochii numai după furat și, după ce a ochit ceva, caută toate chipurile să puie mâna și să șterpelească”. (George Bujorean – ”Boli, leacuri și plante de leac”).
-
Din Sinaxar
Sf. Mina este de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor, în secolul al III-lea d.H. După ce a luat cununa muceniciei pentru Hristos, trupul sfântului a fost luat de sora sa. Ea a pornit către Alexandria, pentru a-l pune într-o biserică. În momentul când persecuția împotriva creștinilor a încetat, un înger i s-a arătat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ducă trupul Sf. Mina în Deșertul de Vest. În apropiere de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, cămila care ducea trupul sfântului nu a mai vrut să se miște. Creștinii care însoțeau moaștele au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu și le-au îngropat în acel loc.
Multă vreme nu s-a știut nimic de trupul Sfântului Mina, până când, în locul unde a fost înmormântat, s-au vindecat miraculos un păstor și turma lui de oi bolnave. Locul a devenit cunoscut și datorită faptului că fiica împăratului Constantin cel Mare s-a vindecat aici de lepră. În urma acestui miracol, Sf. Mina i-a apărut în vis împăratului și i-a descoperit că, în acel loc, se afla înmormântat trupul său. Ca mulțumire, împăratul a construit o biserică, în care a așezat racla cu moaștele sfântului. Așa s-a înființat orașul Sf. Mina, unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume.
