Anul acesta, 10 februarie marchează 98 de ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu și aproape patru de la trecerea sa la cele veșnice. Tot pe 10 februarie este prăznuit Sfântul Haralambie.
În 2011, cu prilejul aniversării Părintelui Iustin, revista Atitudini consemna, pe lângă urări sincere, o mărturisire menită să arate că Părintele era iubit nu doar pe pământ, ci și în Ceruri:
«Relatăm aici o minune petrecută cu Părintele Justin la puțin timp după întoarcerea sa din închisoare
”Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile și oamenii de aici rămăseseră nealterați de arșița ateismului. Întâmpină însă o mare întristare ”mama era grav bolnavă de pelagră și nu a putut nicicum să o convingă că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăiește. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mamă, care credea că fiul ei nu mai trăiește, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulțumească. A așteptat ca mama să se stingă din viața aceasta pământească și abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp, Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reușea nicicum datorită legitimației de deținut. În cele din urmă, reușește să se angajeze ca muncitor în construcția șoselei din această zonă.
Muncind din greu, istovit de puteri, Părintele se îmbolnăvește, încât abia mai putea urca o scară. Mama îi murise, dar se întâmplă o minune, prin care această demnă mamă își arată recunoștința și dragostea către fiul ei, stingând astfel amărăciunea Părintelui.
Era în noaptea Sf. Mucenic Haralambie, ziua de naștere a Părintelui Iustin. În acea noapte, Părintele priveghează în cinstea Sf. Haralambie, împreună cu celelalte rude care mai erau în viață. Cu multă evlavie își amintește Părintele de acel moment, în care citea acatistul înaintea icoanei Sf. Haralambie și cum a simțit prezența Sfântului, care nu a întârziat să-l ajute. Astfel că, abia ațipind, o vede pe mama cum îl binecuvântează pe cap, după care Părintele se trezește și, uimit, se vede sănătos și plin de puteri noi, tămăduindu-i-se orice boală căpătată de pe urma închisorii. Îi mulțumește Sfântului Haralambie și mamei și pornește din nou spre mănăstire”.
Extras din cartea ”Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos”». (Sursa text)
Mesagerul de Neamț
