Firma Dizing nu își închide porțile și nu pleacă din Brusturi

Firma Dizing nu își închide porțile și nu pleacă din Brusturi. Firma Dizing s-a reprofilat pe o activitate mai rentabilă și a încetat să mai fabrice pâine din cauza lipsei de personal.

Am primit la redacție punctul de vedere al Dr. Ing. Dumitru Zaharia, omul care conduce societatea Dizing SRL care explică pe larg ce se întâmplă în societate și, mai ales, de ce se întâmplă. Privit la nivel macro, acest text reprezintă o analiză a unei stări de lucruri care frânează dezvoltarea economică în zona Neamțului și nu numai. Textul trebuie citit cu atenție în special de cei care conduc județul, de oamenii politici și de ceilalți jucători de pe piața afacerilor din Neamț.

„Principala cauză a încetării activității de fabricare a pâinii a fost lipsa de personal.

Această decizie nu a fost influențată de autoritățile statului.

Principala cauză care a dus la luarea deciziei de a înceta activitatea în sectorul panificație a fost lipsa de personal în general, nu neapărat lipsa de personal calificat. Românii au plecat în masă în străinătate și continuă se plece pentru venituri salariale mai mari, iar dintre cei care au plecat foarte puțini s-au întors sau se vor mai întoarce definitiv înapoi

Deficitul de forță de muncă are cauze profunde. Cauza principală pentru care nu am putut asigura venituri salariale mai mari în vederea stabilizării forței de muncă a constituit-o imposibilitatea armonizării prețului de livrare al pâinii cu costurile de producție. Din aceeași cauză nu am mai putut face nici investiții pentru retehnologizare în vederea creșterii productivității muncii. În primăvara anului 2014 am reziliat un contract de cofinanțare din fonduri europene, care se afla în faza de implementare.

Conform unor studii recente, „România a devenit a 3-a piață din lume ca dificultate în recrutare a forței de muncă (după Japonia și Taiwan). În aceste condiții, mediul de business romanesc este expus unei situații de costuri crescute, combinată cu o disponibilitate redusă a fortei de muncă pe piața autohtonă”. Diferența este că, în timp ce Japonia și Taiwanul înregistrează deficit de forță de muncă ca urmare a dezvoltării economice excesive, România înregistrează deficit de forță de muncă din cauza migrației în masă a tinerilor apți de muncă.

Cauzele principale care au dus la crearea deficitului de forță de muncă sunt politica salarială și politica de protecție socială greșite, practicate din 1990 până astăzi, care au transformat România într-o țară de asistați sociali:

• menținerea salariului minim pe economie la un nivel foarte scăzut, cu scopul de a atrage investiții străine, a determinat forța de muncă să plece în masă în străinătate pentru venituri salariale mult mai mari decât cele din România;
• acordarea cu ușurință de ajutoare sociale consistente a determinat multe persoane apte de muncă să nu vrea să mai muncească, în timp ce mediul de afaceri se confruntă cu un deficit acut de forță de muncă.

Nu lipsa de calificare a forței de muncă este problema, ci lipsa forței de muncă în general.

Nu mai găsim nici forță de muncă necalificată. Oamenii nu mai vor să muncească. Cei care nu pleacă în străinătate preferă să trăiască din ajutoare sociale și din șomaj.

Toți salariații firmei Dizing au fost calificați. La sfârșitul anului 2015, împreună cu Federația Sindicatelor din Industria Alimentară și cu Patronatul Roman din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase, am organizat la sediul firmei Dizing trei cursuri de calificare și am calificat 48 de salatiați. Imediat după finalizarea cursului, la începutul anului 2016, salariații care au fost calificați au început să plece în străinătate. Concluzia este că, calificarea salariaților nu duce la stabilizarea forței de muncă. Stabilizarea forței de muncă poate fi realizată numai prin creșterea consistentă a veniturilor salariale.

Sectorul panificație a fost închis din cauza faptului că nu mai era rentabil

La alimente avem cele mai mici prețuri din Europa, iar la utilități (carburanți, energie electrică, gaze naturale) printre cele mai mari. Fiscalitatea muncii este mare, iar starea drumurilor este deplorabilă, fapt care ne afectează semnificativ costurile de transport și distribuție. Prețurile alimentelor sunt la minimul ultimilor ani, constituind principalul motor al deflației. Din această cauză nu mai avem profit din exploatare. Fără profit din exploatare nu mai există resurse nici pentru majorarea veniturilor salariale și nici pentru investiții. Lucrătorii din industria de panificație muncesc doar ca să își cumpere mâncare și să plătească impozite.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a remarcat faptul că România se dezvoltă polarizat, în câteva enclave. Din păcate, județul Neamț face parte din economia moartă a României. Activitatea economică este aproape inexistentă, PIB/cap de locuitor este mult sub media pe țară, rata șomajului este peste medie, salariul mediu net este mult sub media pe țară, iar populația este săracă. Această zonă se va putea dezvolta abia după ce o autostradă va trece Munții Carpați.

Din păcate, nu avem o piață liberă și funcțională reală.

Să faci afaceri în România a devenit tot mai greu. Imposibilitatea armonizării prețului de livrare al pâinii cu costurile de producție este cauzată de faptul că nu avem o piață liberă și funcțională reală. Avem o piață de cumetrie. În această situație, criteriul de bază nu este competitivitatea, ci relațiile de cumetrie. Această situație o poate rezolva doar statul, prin instituțiile sale de control și supraveghere a pieței, dar pentru aceasta trebuie să existe voință politică.

Principalele probleme cu care se confruntă mediul de afaceri

Pe lângă faptul că nu avem o piață liberă și funcțională reală (care duce la imposibilitatea armonizării prețului de livrare al pâinii cu costurile de producție), mediul de afaceri se confruntă cu deficitul de forță de muncă (inclusiv necalificată), instabilitatea legislativă (am avut ani în care Codul Fiscal a fost modificat și de 14 ori, inopinat!) și birocrația excesivă. Noi nu așteptăm ajutor de la stat, vrem doar ca statul să ne creeze condiții pentru a ne desfășura normal activitatea. Vrem stabilitate legislativă (predictibilitate). Vrem să plătim TVA în momentul încasării facturilor. Vrem reducere reală a birocrației. Vrem tratament corect și echidistant în relația cu statul și promulgarea Legii prevenției.

Privind nivelul de salarizare care duce la stabilizarea forței de muncă

Pe lângă preblemele legate de economia de piață prezentate mai sus, la întâlnirea de la CJ Neamț din toamna anului trecut am fost de părere că pentru stabilizarea forței de muncă, singura măsură eficientă este asigurarea unui salariu minim net de 500 de euro (optim 600-700 de euro), care nu poate fi asigurat din prețul actual al pâinii. Cursurile de calificare nu ajută semnificativ la stabilizarea forței de muncă. Au un rol secundar.

Unele precizări privind personalul și investițiile firmei Dizing

Firma Dizing nu a avut niciodată 43 de salariați în sectorul panificație. Firma Dizing mai are în total peste 40 de salariați. Cel mai mare număr de salariați direct productivi în sectorul panificație a fost de 21, iar dacă luăm în calcul și distribuția și comerțul 36. În momentul în care am luat decizia de a înceta activitatea de fabricare a pâinii, în sectorul panificație mai erau, în total, sub 15 salariați. Salariații care au rămas din sectorul panificație, cu acordul lor, au fost redistribuiți în alte sectoare de activitate.

Din cele câteva milioane de euro investite de firma Dizing, doar 50.000 de euro au fost de la bugetul statului, pentru echipamente de laborator. Firma Dizing nu a făcut investiții cu cofinanțare din fonduri europene. Așa cum am mai precizat, din cauza faptului că nu era sustenabil, în primăvara anului 2014 am reziliat un contract de investiții cu cofinanțare din fonduri europene, care se afla în faza de implementare”.

Dr. Ing. Dumitru Zaharia