Orice așezare omenească din scumpa noastră țărișoară – municipiu, oraș, comună, sat – are două fețe, una accesibilă tuturor locuitorilor de acum și cealaltă, cu acces restrictiv, deoarece se pierde în negura vremurilor trecute. Și mândra noastră capitală de județ a cunoscut o evoluție asemănătoare. Să răsfoim împreună câteva file de istorie ale fostului târg medieval, intitulat când ”Piatra lui Crăciun”, când ”Perla Moldovei”, când ”o bucurie de oraș” (Paul Chiribuță).
* Sigiliul Medieval
Simbolul heraldic medieval al târgului Piatra a fost un țap, orientat fie spre stânga, fie spre dreapta. Acest animal al înălțimilor sugera forță, agerime și, nu în ultimă instanță, reflecta bogăția cinegetică a regiunii. Sigiliul medieval s-a aflat la dispoziția autorităților locale, șoltuzul și pârgarii, și a fost aplicat pe toate documentele emise de către acestea, de regulă acte de vânzare-cumpărare și delimitări de proprietăți.
Cel mai vechi act intern pe care se păstrează pecetea târgului Piatra datează din 18 iunie 1622 și a aparținut mănăstirii Bisericani. Pe un fond negru se poate descifra un țap în mișcare spre stânga și următoarea legendă: ”Sigiliul târgului Pietricica”. Aceeași confirmare a sigiliului o întâlnim și pe documentele din 1630 și 1633. De altfel, orientarea țapului spre stânga predomină (v. articolul ”Piatra Neamț 600”, semnat de prof. Mihai Gicoveanu, ziarul ”Ceahlăul” din 19 iulie 1994, p. 2).
Între timp, în istoria cetății noastre intervin modificări. În 1832, s-a înființat Eforia Orașului Piatra, căreia i-a revenit întreaga administrație, fiind condusă de un sfat orășenesc, constituit din membri aleși dintre locuitorii vrednici și harnici. În 1851, Eforia orașului Piatra și-a schimbat denumirea în ”Sfat Orășenesc Piatra”, iar prin Legea de organizare comunală, din 31 martie 1864, s-a numit ”Primăria orașului Piatra Neamț”.
În 1889, cărturarul pietrean V.A. Urechia a reprodus și discutat un sigiliu necunoscut al târgului Piatra, atribuit lui Ștefan cel Mare (v. ”Analele Academiei Române”, tom X, p. 235 – 244). În centrul câmpului heraldic, se află imaginea Sf. Ioan Botezătorul, patronul bisericii domnești din urbea noastră. Țapul nu lipsește, însă de abia este schițat. De asemenea, au fost stilizate și câteva stele și elemente vegetale. Această pecete a târgului Pietrii de la Ștefan voievod s-a dovedit mai târziu a fi un act apocrif.
În aprilie 1949, târgul nostru a devenit ”Comitetul Provizoriu al Orașului Piatra Neamț”. Așa cum bine știți, din 1951, s-a numit ”Sfatul Popular al Orașului Piatra Neamț”, iar din decembrie 1989 a luat vechea și tradiționala denumire ”Primăria municipiului Piatra Neamț”, orașul devenit municipiu din 1968. Că, la primăria pietreană, contribuabilii intră prin spate, după ce sunt controlați la sânge, iar intrarea din față se deschide numai pentru musafirii occidentali, asta deja e altă poveste. De respect profund. Care, atenție!, se întâlnește numai în cetatea noastră.
La începutul anului 2004, primarul de atunci al municipiului Piatra Neamț, Ion Rotaru, a invitat toți locuitorii la o dezbatere publică privind proiectul stemei localității în care trăiau. Invitația dumnealui s-a bazat pe dispozițiile art. 1 alin. (4) din HG nr. 25/2003 privind stabilirea metodologiei de elaborare, reproducere și folosire a stemelor județelor, municipiilor și comunelor.
Cum s-a dezbătut proiectul stemei municipiului Piatra Neamț? Simplu.
În săptămânalul ”Informația Primăriei”, nr. 414, din 13 februarie 2004, p. 3, au apărut trei anexe de steme municipale. Cititorii nu aveau decât să le contemple și să-și exprime opiniile privitoare la proiectul acceptat, în scris sau folosind telefonul cetățeanului de atunci – 210872.
În toate anexele pozate, s-au văzut: stema municipiului pe un scut colorat în mod diferit. Mai apăreau Sf. Ioan Botezătorul – patronul spiritual al orașului, Biserica Domnească, Turnul Clopotniță. S-au mai zărit două capre negre – să nu uităm că vocabula Cozla înseamnă capră – și o coroană murală cu șapte turnuri crenelate. Semnificația lor? Localitatea, în cazul nostru, Piatra Neamț, are rang de municipiu reședință de județ. Aspectele prezentate mai sus ar trebui să fie cunoscute mai ales de cei care se ocupă cu simbolurile sigiliare ale orașului. Fac această precizare fiindcă, din păcate, se mai confundă realitățile istorice proprii urbei noastre cu cele caracteristice județului. Mă îndoiesc că paznicul de la ușa primăriei din urbea noastră vă poate spune trei elemente de pe stema municipiului.
* Politicienii și pietrenii
Evenimentul evenimentelor din această toamnă va fi Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917, care a distrus unitatea capitalismului și a creat primul stat bolșevic din lume – Uniunea Sovietică. Lenin, genialul conducător al proletariatului rus, va apărea din nou în filmul ”Octombrie”, realizat după cartea ”Zece zile care au zguduit lumea”, a lui John Reed. Nostalgicii pietreni vor urmări cu emoție Gala filmului sovietic și vor spune cu lacrimi în ochi: ”Te vom iubi, veșnic, tovarășe Lenin!”. Care nostalgici? Ăia care plâng comunismul.
* Ce nu mai știu pietrenii?
Pe vremea când muncitorii defilau, la 23 August, în salopetă albastră, în urbea noastră de sub Cozla, pe str. Alexandru cel Bun ființa o stație de radioficare, care transmitea zilnic știri din economie, comerț, cultură, sport. Emisiunea era ascultată numai de abonați, de pietrenii care aveau montat difuzor în locuință. Difuzorul era o cutie mică pânzată, cu un buton pentru ”mai tare” și ”mai încet”. Emisiunile se transmiteau seara și sunau cam așa: ”Aici, Stația de Radioficare din Piatra Neamț. Astăzi sunt de serviciu la microfon Paul Chiribuță și Tiberiu Uță”. Asocierea numelor și rima Chiribuță – Uță ne făcea să ne hilizim. Ieșeam pe uliță toată ziua, scandam numele celor doi artiști, al căror nume se termina cu ”uță”. Abia în zilele actuale l-am văzut pe dl. Paul Chiribuță în săptămânalul nostru ”Mesagerul” și mi-am dat seama că n-am știut nimic despre dumnealui. Tare mai eram naivi și habarniști…!
V-am reamintit acest episod hazliu din copilăria mea pentru că, aproape în fiecare săptămână, la Biblioteca Județeană ”G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț, se lansează câte o carte. Lucru admirabil, asta înseamnă că lumea mai scrie și mai citește. Din păcate, nu întotdeauna lansările sunt clare pentru tot muritorul de rând. Să luăm un exemplu.
La mijlocul lunii februarie a.c., o gazetă anunța că, recent, a apărut o nouă carte: ”Mahalaua Precista” (sau Fiziologia Maidanului cu amintiri), autor – Bică Nelu Căciuleanu. Cum, din întâmplare, am trăit aproape opt decenii în această mahala și o cunosc ca pe ”patria mea”, eram foarte curios să aflu cum a tratat autorul problema. Mahalaua nu înseamnă numai crâșme, bețivi, prostituate și scandaluri interminabile ale pegrei. Atenție!, mahalaua are și o aromă, un farmec aparte, pe care nu oricine le poate surprinde. Aici, trebuie să fii fin povestitor.
Gazetarul pietrean Eugen Verman – azi băcăuan – născut în mahalaua Precista, a descris-o inegalabil în cărțile ”Destin”, ”Robu”, ”Culai”. Cum proaspăta carte, ”Mahalaua Precista”, semnată de dl. B.N.C., nu se zărește niciunde, nici la Biblioteca Județeană, nici la Casa Cărții, cititorii au rămas în suspans. Nu poți analiza o carte pe care n-ai citit-o. E drept, astăzi, cartea a devenit un lux, dar e păcat să dosești munca unui om.
Prof. Dumitru RUSU
