De când lumea și pământul, locul sălbăticiunilor este în pădure. Acum 100 de ani, nimeni nu și-ar fi putut închipui că se trezește cu ursul în sufragerie. Sau cu mistrețul pe poteca din grădină. Azi, astfel de întâmplări se înscriu deja în sfera banalului. Se mai revoltă câte un cioban, câte un gospodar care se trezește cu pământul ”arat”, după ce el a pus cartofi cu cultivatorul, sau vreun crescător de păsări, care contabilizează pierderile după vizitele repetate ale vulpilor. Dacă, pentru terenurile aflate în câmp, există soluții de despăgubire pentru distrugerile provocate de mistreți, cum există și pentru ciobanii cu mioarele sfârtecate, în cazul grădinilor aflate în intravilan nu se pune problema. Din simplul motiv că proprietarul este dator să-și facă un gard strașnic, prin care să nu pătrundă nicio sălbăticiune.
* Zăpada din primăvară a adus mistreții la ușile pietrenilor
În cartierul Valea Viei, se întâmplă un fenomen pe care unii dintre locuitori l-ar înscrie, pe drept cuvânt, în categoria ”de când sunt n-am văzut așa ceva”. La scurt timp după lăsarea întunericului, mistreții intră în curți și ajung până în apropierea caselor. Nu se tem de câinii care latră ore în șir, dar sunt legați. Le e foame. Rod tot ce prind, de la mere căzute pe jos până la porumb, cartofi sau nuci. În paralel, niște vulpi descurcărețe au descoperit câteva cotețe de găini și le-au depopulat.
Nimeni nu a făcut reclamație pe undeva. Părerile străzii Dragoș Vodă, partea dinspre Cârloman – mai expusă oarecum, deși au fost vizite de-ale sălbăticiunilor și în partea dinspre Cozla -, sunt împărțite.
Unii spun că ”ar trebui făcut ceva”, dar n-ar vrea, totuși, să vadă vânătorii cum împușcă mistreții. Alții, puțini, sunt tentați să pună lațuri, iar alții, și mai puțini, cred că trebuie să suporte situația și să se apere singuri, întărind gardurile și zăvorând adăposturile de păsări. Cei din urmă par să aibă dreptate. Oricum, nu există alte soluții.
Pădurea de pe Cârloman ține de Ocolul Silvic Vaduri. Fondul de vânătoare este gestionat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi. Oamenii de rând nu cunosc detalii organizatorice. Ei se trezesc cu mistreții în bătătură și cred că vinovați sunt cei care taie pădurile.
”Exploatări se fac, pentru că este foarte multă uscătură, dar nu prin tăieri rase”, a declarat inginerul Dumitru Munteanu, șeful Ocolului Silvic Vaduri. ”Nu poate spune nimeni că se taie la ras pădurea și de aceea pleacă animalele spre casele oamenilor. De când umblu eu prin pădurile astea, am dat de mistreț și de căprior, deci n-au apărut acum. Explicația cred că este în zăpada târzie din primăvară, care a prins fagul și stejarul când aproape înfloreau. Porcul nu găsește jir și ghindă și pleacă după mâncare. Cât despre vulpe, până în 1995-1996, se plătea împușcarea ei, era ca o măsură de combatere, susținută de stat. Apoi, nu s-a mai dat nimic și, cum nu există motive s-o vâneze cineva, pentru că nu-i bună carnea, dar nici blana n-are vreo calitate deosebită, s-a înmulțit”.
Dacă pagubele nu sunt o gaură în cer – în definitiv, în intravilan și, mai ales, pe Valea Viei, nimeni n-are suprafețe importante cultivate -, atacul animalelor asupra omului ar trebuie să fie principala preocupare. În primul rând, pentru locuitorii din zonă, care au copii care se joacă prin curte și nu știu, nici ei înșiși, prea multe despre comportamentul sălbăticiunilor.
Teoretic, omul le inspiră teamă. Practic, una din vulpile care bântuie prin zonă n-are nicio reacție de frică la întâlnirea cu omul. ”E un semn că poate fi turbată și atunci trebuie evitată”, spune Amedeo Dumbrăveanu, șeful a AJVPS Neamț. ”Noi punem vaccin în pădure, conform programului Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Neamț, dar nu prea ai cum să știi câte animale au mâncat hrana cu vaccin. Când le recoltăm – recent, am predat 22 de vulpi la DSVSA, câte două de pe fiecare fond de vânătoare -, se fac analize și se stabilește dacă sunt sănătoase. Însă vulpea turbată nu se teme de om și, dacă omul pune câinii pe ea, mai rău face, pentru că riscă să-și îmbolnăvească și câinii”.
Ceea ce nu știu foarte mulți oameni este faptul că o familie de vulpi are în ”stăpânire” un teritoriu între 10 și 50 de kilometri pătrați, iar fiecare femelă naște câte 3-4 pui, care devin independenți la vârsta de 10 luni și-și caută propriile teritorii și surse de hrană. În mod normal, vulpea ar trebui să vâneze soareci de pădure, șobolani, hârciogi, popândăi, iepuri dar și păsări, mai ales potârnichi și prepelițe. În mod concret, vulpea a devenit comodă și, dacă i se ivește ocazia, preferă o pasăre de curte uneia sălbatice, pentru că îi este mult mai ușor s-o omoare.
Din specia vulpi urbane cu pretenții, există cel puțin una, văzută de personalul Hotelului Ceahlău, care vine și se hrănește din resturile aflate în curtea interioară. A fost ”reclamată” și la AJVPS, dar în intravilan nu se poate organiza niciun fel de vânătoare. Singura ”instituție” care poate captura vulpile, dacă devin deranjante sau periculoase, este serviciul de ecarisaj. Și, dacă în spatele Hotelului Ceahlău, poate hingherii ar avea o șansă, pe terenul abrupt de pe Cârloman ar fi chiar amuzant de urmărit cam cum s-ar putea descurca. ”Nu aveam niciun fel de putere în intravilan, aici e treaba primăriei”, a conchis Amedeo Dumbrăveanu.
* ”Cine pune laț și prinde mistreț dă de belea, e braconaj”
Cu mistrețul, lucrurile sunt simple: dacă e rănit, nu are cale de retragere sau aude un pui guițând a pericol – atacă! Și atacul e violent. Au fost oameni care au ajuns în comă la spital, au fost și unii care n-au scăpat. În mod normal, evită omul. Mistrețul nu vede bine, dar are un auz extraordinar și un miros incredibil. Aleargă și înoată foarte bine. De regulă, este activ noaptea, iar ziua doarme. Mistreții urbani, însă, au fost văzuți într-o dimineață – e adevărat, devreme -, într-o ciurdă de 11 bucăți, devastând grădina unui pietrean.
Omul s-a încuiat în casă și i-a privit pe fereastră. Cu siguranță, erau femele și puii lor. Masculii sunt solitari și se alătură grupului doar în perioada de împerechere.
Zăpada căzută la sfârșitul lui aprilie a lovit specia de două ori. Nu doar hrana a fost compromisă, ci și puii. Au înghețat. ”Puiul de mistreț devine independent la vârsta de 7 luni”, a precizat Amedeo Dumbrăveanu. ”În primăvară, puii au murit, scroafele s-au împerecheat din nou și acum au pui de hrănit. În pădure, e jale! Jir nu este deloc, iar ghindă foarte puțină. Se mulțumesc cu ceea ce găsesc, mai ajung prin gospodării, asta este situația… Cine pune laț și prinde mistreț dă de belea, e braconaj! Și, în afară de dosarul penal, are de plătit și despăgubiri de 2.000 de euro pe bucată”.
Mistrețul este omnivor, dar 90% din hrana lui constă în frunze proaspete, fructe de pădure, rădăcini și tuberculi. Cartofii de Valea Viei, merele și nucile par să-i placă. Și porumbul, pentru care s-a sacrificat să sape pe sub un gard, pe traseul deja existent făcut de pisici, deși acest comportament nu-i stă în fire. Dar nu era porumb decât într-o grădină. Și acolo puțin.
Așadar, concluziile sunt clare. În mediul urban, asociațiile de vânătoare nu pot interveni decât în situații cu totul speciale. Poate nici nu e de dorit. În fond, schimbările climaterice care au afectat pădurile și, implicit, hrana animalelor sunt, în principal, efectul poluărilor produse de omul modern. Acel om modern pe care soarta animalelor îl interesează foarte puțin spre deloc. Până ce-i încalcă proprietatea…
Cristina MIRCEA
Un comentariu
Sigur “schimbarile climaterice” au afectat padurile? Nu cumva bipezii cu drujbe?