Dincolo de multele probleme pe care le are de rezolvat un director de şcoală cu 190 de elevi în sediul propriu şi încă 120 la două şcoli din comună, şi fără medic pe deasupra, părintele Ioan Mihoc a pornit un ”război” cu Direcţia pentru Cultură Neamţ. Un ”război” subtil, cu drum la Bucureşti şi cu solicitări direct la Ministerul Culturii. Totul pentru a demonstra că paraclisul din incinta Seminarului teologic ”Veniamin Costachi” din Vânători Neamţ – instituţia pe care o conduce – nu este monument istoric.
E drept, lucrurile nu sunt clare, decât la nivelul Ministerului Culturii, de unde părintele a obţinut un document, peste ”capul” Institutului Naţional al Patrimoniului. Un document semnat de directorul Ştefan Emilian Gamureac şi de consilierul (cunoscut deja în Neamţ) Dan Kisilievici. Adresa respectivă, datată 28.09.2017 spune: «Ca urmare a adresei dumneavoastră, înregistrată la MCIN-DPC cu nr. 5343/19.09.2017 documentaţia ”Lucrări de construcţii şi instalaţii privind securitatea la incendiu la Seminarul teologic Ortodox Veniamin Costache corp D, satul Mănăstirea Neamţ com. Vânători Neamț” elaborată de SC Pro-arcl.D. s.r.l., însoţită de adresa DJC Neamţ nr. 1129/29.07.2016 a fost analizată în Secţiunea Tehnică de Arhitectură şi Inginerie din 20.09.2019, care a formulat următoarea rezoluţie
– Lucrarea ”nu este de competenţa comisiei, nu este necesar avizul comisiei”
– ”nu este necesar avizul comisiei (imobilul este în afara zonei de protecţie a monumentului istoric”».
Am reprodus întocmai adresa, cu menţiunea că merită câteva comentarii.
Aşadar, pe 19.09.2017, părintele Mihoc se duce la Ministerul Culturii, cu o cerere, iar pe 20.09.2017, adică a doua zi, onor ministerul se opreşte în loc, din tot ceea ce avea planificat, şi analizează în acea Secţiune Tehnică de Arhitectură şi Inginerie taman problema paraclisului de la Seminarul ”Venianim Costachi” din Vânători. Şi să mai spună cineva că se împiedică de birocraţie în ţara asta!
Ba, mai mult, persoana care a scris adresa a greşit data şi a notat 20.09.2019, un argument suficient pentru ca un specialist în drept să ceară a fi considerată nulă. Doar prin prisma faptului că o comisie, oricât de grăbită ar fi, nu se poate întruni cu un an jumătate înainte!
* Povestea controversată a paraclisului
Motivul pentru care un paraclis mic poate deveni o problemă mare este unul singur şi întemeiat: controlul. Când ai un monument istoric în curte şi nişte oameni care veghează asupra lui, e un pic mai dificil să încredinţezi lucrări, de oricare ar fi ele, pentru că intră şi zona de protecţie în calcul. Eşti nevoit să ceri supraveghere arheologică dacă faci săpături şi, atunci, mai apar nişte ”observatori” de care nu ai nevoie, se află ce firme lucrează şi, deseori, e mai bine să nu se ştie şi, în general, spaţiul necesar de discreţie e cumva vulnerabil.
În rest, statutul de monument nu implică decât obţinerea unui aviz de lucrări – care costă 1 leu/mp şi este necesar strict pentru suprafaţa pe care urmează să se ”umble” – şi o supraveghere arheologică, de 1.000 de lei, în medie, pentru toată lucrarea, doar dacă se impune. De exemplu, în cazul montării unor hidranţi interiori şi a unor detectoare de fum, nici nu este cazul. Seminarul, însă, are în proiectele viitoare o anvelopare termică, investiţie de un milion de euro pe puţin.
”Atâta m-am luptat să reparăm şcoala asta!”, spune părintele Mihoc, presat de faptul că împlineşte vârsta de pensionare în luna mai şi vrea să lase ceva în urma lui.
”În momentul în care noi am vrut să facem un proiect pentru reabilitarea şcolii, cei de la Direcţia pentru Cultură Piatra Neamţ nu ne-au dat avizul, că au spus că este monument istoric, dar, până acum, n-a spus nimeni vreodată că este monument istoric. Pe motiv că paraclisul nostru, deci bisericuţa mică din incintă, chiar din corpul clădirii, ar avea elementele unui monument. În ce constau elementele astea, vreau să explic puţin. Şcoala aceasta a fost bolniţă pe la 1843, după un timp scurt a devenit şcoală, iar în 1940 a ars până în temelii, total. Era numai parter. Atunci, patriarhul Nicodim repară şcoala, o supraetajează şi face paraclisul şcolii la etaj. O construcţie complet nouă. Bolniţa veche a Mănăstirii Neamţ avea pe ea o inscripţie şi stema Moldovei. În 1960, s-a făcut o mare restaurare la Mănăstirea Neamţ şi bolniţa, care încă exista la mănăstire, li s-a părut celor de la monumente că încurcă în spaţiul respectiv şi au dărâmat-o.
Bolniţa aceea era în lista monumentelor şi este până astăzi. În perioada aceea, era director la seminar părintele Ioan Ivan. El a luat inscripţia şi stema, care erau aruncate de muncitori pe jos, pe acolo, şi le-a pus pe paraclisul nostru, ca să nu se piardă măcar respectivele.
Şi aşa s-a produs confuzia”.
Prevalându-se de adresa pe care a obţinut-o de la Ministerul Culturii, părintele Mihoc face, în prezent, lucrările de montare a hidranţilor şi a detectoarelor de fum, cu o firmă din Bârlad, fără aviz. Şi plănuieşte un proiect cu finanţare europeană pentru izolarea clădirilor (8.000 mp în total) şi montarea unor panouri fotovoltaice pentru încălzire. A mai încercat şi acum câţiva ani, dar atunci n-a avut succes, pentru că nu era clar regimul de proprietate.
Acum, toate construcţiile au fost trecute în proprietatea Primăriei Vânători. Anul trecut a încercat din nou, însă s-a împiedicat de statutul de monument.
”Ne-am blocat şi am pierdut proiectul. Am făcut acte multe, tot felul de expertize, dosare întregi, am dat milioane şi milioane numai pe hârtii şi n-am reuşit să facem. Tot am vrut să facem ceva pentru şcoala asta, să nu stăm degeaba. Facem ce putem, ne luptăm ca nişte oameni cinstiţi, că Dumnezeu ştie sufletul nostru. Acuma nu mai sunt linii de finanţare, am pierdut perioada aceea, cât a fost, prin POR şi acum aşteptăm pentru când se va da din nou finanţare pentru şcoli vocaţionale săteşti. Doamna de la Piatra Neamţ a trimis, însă, o adresă la Institutul de Patrimoniu, spunând că paraclisul are elementele cutare, cutare şi aşa mai departe şi de acolo nu ştiu ce i-a răspuns, pentru că iarăşi a trimis o hârtie la Primăria Vânători, cum că ea va dovedi că este monument istoric. Dar încă nu a dovedit. Pentru Ministerul Culturii e clar că nu este”.
* ”Un precedent periculos”
În adresa înaintată Institutului Naţional al Patrimoniului, în atenţia managerului dr. arh. Ştefan Bălici, directoarea Rocsana Josanu a scris: «Având în vedere atribuţiile instituţiei pe care o coordonaţi, vă solicităm sprijinul în vederea rezolvării unei situaţii neplăcute, care dăunează imaginii Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale în teritoriu şi poate crea un precedent periculos în cadrul eforturilor comune de protejare a monumentelor istorice.
În judeţul Neamţ există un monument istoric încastrat într-o clădire neclasată, este vorba de Paraclisul ”Sf. Pantelimon” din ansamblul Mănăstirii Neamţ, cod LMI NT-II-m-A-10629.06, inclus în Seminarul Teologic Ortodox ”Veniamin Costachi”. Conducerea seminarului a întocmit un proiect de reabilitare a şcolii, care a fost trasmis pentru avizare Secţiunii Tehnice de Inginerie şi Arhitectură din cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Rezoluţia comisiei, sub semnătura domnilor consilier Dan Kisilievici şi director Ştefan Emilian Gamureac, este formulată ”Nu este necesar avizul comisiei (imobilul este în afara zonei de protecţie a monumentului istoric)”.
În calitate de conducător al instituţiei care, potrivit legii, asigură fundamentarea ştiinţifică a deciziilor şi a avizelor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice privind clasarea şi evidenţa monumentelor istorice, intervenţiile asupra acestora, precum şi în zonele lor de protecţie, vă solicit să luaţi atitudine faţă de greşeala comisă şi să cereţi reanalizarea dosarului în CNMI, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.»
La această adresă, INP n-a formulat, încă, niciun răspuns. În schimb, la câteva zile după ce părintele Mihoc a obţinut hârtia de la Ministerul Culturii, INP comunica Direcţiei pentru Cultură Neamţ următoarele: «La etajul I al Seminarului teologic ”Veniamin Costachi” al Mănăstirii Neamţ funcţionează paraclisul cu hramul Sf. mucenic Pantelimon, construit pe locul unor paraclise mai vechi cu acelaşi hram. Pe locul actualului seminar teologic exista în sec. XVlll o bolniţă cu hramul Sf. mucenic Pantelimon care, conform pisaniei, a fost refăcută la 1820, în timpul domniei lui Alexandru Scarlat Calimah şi a mitropolitului Veniamin Costachi, distrusă însă prin incendiu la 1841. Pe acelaşi loc, paraclisul Sf. mucenic Pantelimon şi clădirile bolniţei au fost refăcute la 1843 de stareţul Neonil, în timpul domniei lui Mihail vodă Sturza, conform pisaniei care se află la absida altarului. (…)
În 1938 clădirea seminarului a fost din nou distrusă de incendiu, în următorul an fiind însă refăcută de mitropolitul Nicodim al Moldovei, la initiaţiva şi cu participarea corpului profesoral.
Noua clădire a seminarului păstra planul anterior, în forma literei U, avea două etaje, pe latura din mijloc fiind paraclisul Sf. mucenic Pantelimon. Având în vedere cele expuse mai sus, paraclisul cu hramul Sf. mucenic Pantelimon, cuprins în actualul seminar teologic ”Veniamin Costachi”, este monumentul inclus în Lista Monumentelor lstorice, ca unul dintre componentele ansamblului Mănăstirii Neamţului. El păstrează substanţa originală a paraclisului fostei bolniţe din sec. XVlll-XlX şi, în acelaşi timp, conservă memoria locului, confirmată prin conţinutul pisaniilor atestând refacerile succesive.»
Părintele director ţine, însă, la povestea cu inscripţiile culese de pe jos şi puse pe paraclis şi are o opinie clară: ”Deci numai paraclisul e monument şi restul clădirii, care are aceeaşi vechime, nu e monument? Cum se poate aşa ceva? În listă este altă adresă, este bolniţa Mănăstirii Neamţ, dar la adresa de acolo, cu alt număr, este alt imobil. Ei au stricat clădirea în 1960, dar n-au mai scos-o din listă. Şi ei vor acuma să spună că asta este, aţi înţeles?
Paraclisul nostru nu are nimic monumental în el”.
Cristina MIRCEA
