
Adică cum? Simplu. Un dom derector full options, cu o sută de miare leafă pă an, un adjunct care să-i țină de urât sub forma unei doamne blonde de partid și de stat, un derector economic pentru ținut socoteli și …. ținut socoteli, plus unul tehnic, de ascuțit foarfeci, greble și alte acareturi conexe în procesul tehnologic de mare aplicație al tăiatului frunzelor pentru celălalt prieten istoric al omului, respectiv câinele. Sau, ca să respectăm zicala, puneți pluralul la mamifer și-i bun așa.
Și stați că nu-i gata. Gigantul de supt prapuru primăriei mai are și un consiliu de administrație format din cinci (au zis că trei, cum era înainte, se confunda cu „numele Tatălui, Fiului și a Sfântului Duh… ), deci cinci creștini, care-i țin isonul lui dom derector supt forma aprobării unei simbri cocoșabile din care-și iau și ei partea de susținere. Și unde mai pui că la treaba asta, tot dom derector iesă bine, că la vremea ieșirii la pensie, una e să te parcheze de la minim pe economie și alta de la salar de ministru, că, deh, are balta pește. Acuma nu mai punem la socoteală că, dacă vrei un loc cu orientare spre silvă sau altu cu fengșuiul pe dreapta, trebe să dai din urechi. Și unde dai? Unde trebe. Clar?
Așa că, dom cumătru den stânga s-o apucat de recitit „Capitalul“ lui Marx ca să treacă la economia de chioșc, ăsta den dreapta face inventaru’ altor papagali cu carnet de partid, poate-i cunună ori le botează vreun pui, că să …știți ‘mneavoastră, iar eu mă uit la ei și mă minunez ce noroc am, că nu-i nici o teslă prin jur.





