De cum s-o trâmbițat treaba asta cu legea defăimării sau cum îi zice, ăsta den dreapta, repede, că ce e aia? Și i-am explicat frumos, că nu ai voie să faci de cacao țări, instituții, președinți, secretari, milițieni, beizadele, șăfi că ți-o iei peste cazier. Adică taman ceea ce nu facem noi? Exact. Că dacă te mănâncă între pene și scapi adjectivele la vale, atunci n-ai decât, suporți consecinți și ciomege pe spate, față și coaste, plus șuturi aplicate manual, că ăsta-i reghimu’.
Acuma treaba asta cu defăimarea, mai trebe și demonstrată și ne-aducem aminte de un nene coleg de pe vremuri care ți-o zicea direct, fără intermediari: „Bre, dacă aș fi neam prost, te-aș face bou, lepră, dihanie, porc, nespălat, bașca nazist, minoritar jegos, negru albastru … (și tot așa), dar reține un aspect, nu sunt neam prost, deci …“ Că interlocutorul ar fi scos pestolul la auzul acestor ornamente e una, dar finalul îl făcea să scoată telecomanda de la praștie, că insul spune clar nu e cel ce-ar face așa ceva. Corect? Corect.
Și dacă tot am făcut șădință și cumătru den stânga o făcut cinste cu un rachiu de pleașcă, dar cu iz de ploșnițe pensionare, le-am luat pe rând. Că am scris de salariile cu un hârdău de cifre ale unor neni de la oarece instituții, e defăimare? Nu, cumetre, e reclamă! I-am băgat în top. Că nu i-am făcut nici maimuțe, nici oligofreni cu cabină și nici altceva de care să fie arătați cu degetu’. Acuma, că o să-i ia nevestele la puricat, că unde-s banii, e defăimarea lor, nu a noastră, da?
I-am pocnit pe liberali că-și trag le geoale și habar nu au unde-i docrina. Păi, stai așa, frate, asta e realitate, ei se defăimează singuri și zicerea noastră a fost ca atingerea unei pene de vraghie angajată cu jumătate de normă întreagă și nu i-o băgat în groapă, ei fiind acolo de ceva vreme. Și drept compensare, ăsta de-n dreapta o zis că face ce face și le îndreaptă săgeata de la partid, că acuma prea atârnă, cam ca șorțurile la o seamă ce și-o uitat compasul pe vreun colț de etajeră. Asta ca să nu zică că, suntem … cum își zic ei pe la colțuri. Da?
I-am luat pe cei de la partidoi de perciuni că-și caută noduri în dosare. Și nu-i drept? Este. Dacă asta e defăimare, atunci învățăm pe de rost programul lor de guvernare și-l vom recita la fiecare serbare, numai că în felul nostru. Că dacă o râde lumea de treaba asta, … nu am scris noi programu’, așa că … . Plus de asta, cumătru den stânga o să cânte și Internaționala și-o să se vopsească roș.
După ce am secat licoarea pomenită, am dedus că defăimarea asta nu-i treaba noastră, iar ăia ce au de gând să o facă, să pună picioru’, să cetească, în vreme ce ăia defăimați, au de făcut același lucru, pentru că dacă-i face vre’unu proști, o să trebuiască să probeze contrariul și-atunci să vezi deranj. Ce-o fi, vom vedea ș-acuma mergem să bem o cafeauă cu o cunoștință fără pene, care zice că vrea să defăimeze o damingeană, că-i prea plină.
