Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit sunt prăznuiți în calendarul creștin-ortodox pe 12 august. Acești luptători ai lui Hristos au pătimit în timpul împăratului Diocleţian.
Anichit era slujbaş împărătesc, iar Fotie era nepotul său. În perioada prigoanei creștinilor, când mii de creștini erau arestați și chinuiți, Anichit s-a predat autorităților, mărturisindu-și credinţa în Iisus Hristos. Când Sfântul Mucenic Anichit a fost supus chinurilor, Fotie, mișcat de puterea credinţei unchiului său, a mărturisit că şi el este creștin. Astfel, unchiul şi nepotul, Anichit şi Fotie, au primit cununa muceniciei.
În calendarul popular, ziua praznicului acestor doi mucenici este marcată de diferite predicții ale timpului. Se credea că, dacă de ziua Sfântului Mucenic Fotie va fi frumos, atunci și toamna va fi frumoasă.
Prin unele zone, exista credința conform căreia, dacă de Fotie se ciopleau lemne, ”se ardeau așchiile pe piept și pe ochi”. Iar copilul născut în ziua Sfântului Mucenic Fotie era predestinat a fi ”om mare”.
Sărbătoarea era zi ”aleasă”, ziua lui Dumnezeu, când sufletul omului trebuie să fie mai bun și mai curat.
În afara sărbătorilor populare, biserica creștină a consacrat zilelor săptămânii câte un sfânt important. Sărbătorile religioase au format, la rândul lor, obiceiuri și tradiții specifice, legate de patronii spirituali ai zilei.
Astfel, în unele zone, lunea este consacrată Sfinților Arhangheli, marțea – Sfântului Ioan Botezătorul, miercurea – Crucii, joia – Sfinților Apostoli și Sfântului Nicolae, vinerea – Născătoarei de Dumnezeu, sâmbăta – morților și profeților, iar duminica – Învierii Domnului.
