”Democrația nu este o simplă tehnică electorală. Este alegerea pasionată a unui sistem de valori care ne îngăduie să trăim cu fruntea sus” – Radu Beligan.
Se știe, pe 6 și 7 octombrie, toți cetățenii României cu drept de vot sunt așteptați la urne, la referendum pentru Familie. Suntem invitați să beneficiem de o formă a democrației directe, să punem ștampila pe ”DA” sau ”NU”, așa cum dictează conștiința.
Ce să înțelegem prin ”referendum”? Ne răspunde DEX-ul, la pagina 790: ”Consultarea întregului popor chemat să hotărască prin vot asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unei problemme de interes general”.
Referendumul are 16 definiții și poate fi de mai multe feluri, în funcție de inițiator și de obiectivul propus. De pildă, referendumul inițiat de președintele țării e reglementat de art. 90 din Constituție și are ca obiectiv ”probleme de interes național”. Referendumul de revizuire a Constituției este reglementat de art. 150 și 151. Mai există și referendumul de revocare a președintelui, care s-a aplicat la 19 mai 2007, primului matroz al țării, dl Băsescu. Referendumul nu trebuie confundat cu plebiscitul, care e altă gâscă în altă traistă.
Destule referendumuri votate de cetățeni nu s-au și pus în practică, așa că votanții au reacționat prompt, au renunțat la participare. Referendumul pentru reducerea la 300 a numărului de parlamentari e unul din cele votate și neaplicate. Nu-i de mirare că poporenii și-au cam pierdut încrederea în vot, ba chiar au început să abseteze și la alegerile electorale locale, parlamentare și prezidențiale. Absenteismul la vot este semnalat și la suratele noastre occidentale, deci problema a devenit ”spinoasă”.
Iată pentru curiozitatea dumneavoastră câteva date legate de absenteismul la vot în statele cu democrație avansată. În Anglia, cea mai scăzut prezență la vot a fost în 2001, de 59,4. În Franța, anul trecut, prezența la urne a atins 67,9%, în Spania – 61,29% în 2016, Germania – 66,1% în 2013… Și în țările cele mai fericite din lume, absenteismul a fost prezent, deși tot trece de 70 de procente: Suedia – 82.6%, Belgia – 87.2%, Norvegia – 72.8%…
În România, cea mai mare participare la vot a fost în 1990: 86,16%. Apoi a scăzut constant, până a ajuns, în 2008, la 39,2%. În 2016, a fost 39%, o situație jalnică. (sursă: ziarul de Iași, articolul ”Subdezvoltarea durabilă”, semnat de Brescan Zara). Un popor care are o prezență atât de mică la vot e un popor care nu are nimic de zis în conducerea țării și în organizarea viitorului său. Este? Și, totuși, ce popor are cel mai mare număr de emisiuni TV cu dezbateri și analize în Europa? Minunatul nostru popor român. În ce țară au loc cele mai înverșunate dispute politice oriunde te-ai afla, pe stradă, la munte, la mare, pe Facebook, în microbuzul de Ciritei sau Agârcia? Evident, în România.
Să vedem cum vom sta cu absenteismul la urne, pentru că deja se lucrează ”subteran”, se încurajează lipsa la referendum. Nu de mult, ex-premierul Dacian Cioloș, cu prilejul unei vizite făcute la Sibiu, a declarat în fața admiratorilor săi că: ”nu vede utilitatea referendumului pentru căsătorie” și, după părerea sa, banii cheltuiți pentru organizare sunt ”bani pierduți”. Se referă la cei 40 de milioane de euro. Și, ca să fie bine înțeles, a venit cu precizări: ”Problema căsătoriei între un bărbat și o femeie e deja legiferată. Există deja în Codul Familiei. Acest referendum nu aduce nimic nou… Din punctul meu de vedere, protecția familiei tradiționale ar trebui să se traducă prin măsuri sociale, prin care familiile tinere să fie ajutate să aibă locuințe și locuri de muncă, bine retribuite” (sursă: Ziarul de Iași, 23 septembrie 2018). În partea finală a discursului, a precizat clar că nu va merge la vot în octombrie. Boicotează pe față referendumul, fără nicio jenă.
Europarlamentarul Maria Grapini este mult mai generoasă cu organizatorii acestui scrutin. Îl consideră democrat, util și necesar. ”Votăm și va crește natalitatea vertiginos!”, susține dumneaei. Nu știu de ce europarlamentara este asemănată cu prim-ministrul țării, dna Dăncilă. Dumneavoastră știți?
Pe măsură ce ne apropiem de scrutin, românii devin tot mai critici, mai acizi. Unii consideră referendumul un ”recensământ al proștilor”, iar alții ”o gargară fără valoare”. Iată un exemplu publicat în presa centrală, pe pagina de gardă:
”Mi se pare o aberație să merg la acest vot. Nu merită timpul, efortul și nici măcat uzura pantofilor cu care te deplasezi la urne. De ce? Pentru că e inutil. În primul rând, pentru că bărbatul și femeia se pot căsători, e deja în Codul Civil. Organizarea acestui referendum este o rușine! De ce atâta ipocrizie?” (sursa: Adevărul, 24 octombrie 2018).
Să nu credeți cumva că acuzele la adresa referendumului s-au terminat. Nicidecum! Referendumul care apără, de gay și lesbiene, Familia tradițională e atacat din toate direcțiile. E considerat o ”falsă problemă”, pentru a abate atenția celor mulți și amărâți de la problemele grave din societatea noastră. E ”o formă fără fond”, ”o manipulare scumpă a maselor” care nu rezolvă nimic, o ”prostie crasă” care te determină să fentezi urna de vot. Dacă așa stau lucrurile, pe bune e firesc să te întrebi: cui folosește acest scrutin?
Dar dacă cele spuse sunt simple exagerări cu iz politic, gogorițe, strâmbe partinice? Să ascultăm și un om ”serios”, care nu se ascunde sub hainele anonimatului. Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici a grăit astfel: ”Vă rog să mergeți la referendum, pentru că nu este o simplă formalitate, ci o acțiune prin care interveniți spre binele poporului român”.
Că dl. Dragnea și-a lăsat soția ”tradițională” și s-a cuplat cu o tinerică, mai tânără chiar decât fiul său, proaspăt căsătorit, asta deja e altă poveste. Că dl. Tăriceanu, poreclit și ”inimă zburdalnică”, a ajuns la a cincea soție tradițională, nici asta nu deranjează. Așa sunt motocicliștii, pasionați.
Lumea cârcotește și, probabil, de aceea numește scrutinul ”o mascaradă”, ”o tâmpenie”, ”un circ”.
În așteptarea declarațiilor de după vot, când, așa cum ne-am obișnuit, învingătorii – care-or fi ei – se vor bate cu cărămida-n piept și vor urla ”I-am ciuruit”, iar învinșii – care-or fi ei – vor urla cât vor putea ”Trădare! S-a furat la vot!”, rămânem cu ce cred românii despre referendumul de sâmbătă și duminică:
- ”Eu voi vota firescul și normalitatea, nu ce vor occidentalii din Olanda”.
- ”Nu mă duc la vot!” este echivalent cu ”sunt împotriva căsătoriei dintre un bărbat și o femeie”.
- Ion Vasile din Ciritei va pune ștampila pe ”Da”, pentru că așa a auzit el la crâșmă, la privatizatul, că e bine.
- A mai fost o mascaradă de referendum, cu ceva ani în urmă, cu ale cărui rezultat politicienii s-au șters la…
- ”Votând la referendum apărăm spiritual România. Îmi fac datoria față de conștiința mea de bun creștin. Homosexualitatea este un păcat și nimeni nu o să mă convingă că nu-i așa”.
Ajunge! Hai pa!
Prof. Dumitru RUSU
