”De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!” – zicală populară
Alegerile europarlamentare de primăvară bat la ușă. Acușica e 26 mai, mintenaș mergeți la urne. Tabloul politic actual arată cam amestecat, iar alegătorii încă nu știu pe cine să aplaude și pe cine să huiduie. Iată mai clar situația prezentată de analiștii și comentatorii politici: ”E agitație mare în agora, nervi, anticamere la șefii superiori. Se fac promisiuni spectaculoase, au loc mari răsturnări de situații. Apar nume noi pe arena politică deși nu aduc nici cea mai mică plusvaloare. Numele vechi nu doresc decât să-și desăvârșească operațiunea de îmbogățire care a fost principala lor ocupație din 1990 încoace” (Sursa: articolul ”Alegerile europarlamentare mai importante ca niciodată”, ziarul Adevărul, 27 ianuarie 2019).
Poate trezirea politicienilor noștri din hibernarea de iarnă se datorează ”enteresului”. De la 1 ianuarie, anul acesta, România a luat președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, fapt fără de precendent pentru noi. România e privită cu atenție de întreaga Europă. N-am zis că ne admiră. Coana Europa e caustică și atentă. Atunci, la ceremonia oficială de lansare a Președinției, de la Ateneul Român, a râs de politicienii noștri care, în majoritate, au greșit rostirea funcției pe care țara noastră o va îndeplini 6 luni. Mai exact 5, că una deja s-a dus.
Lăsând la o parte glumele făcute la adresa celor care mutilează limba română, trebuie să recunoaștem un adevăr: partidele politice existente au început să se încălzească în vederea luptei celei mare, pentru fotoliile de la Bruxelles. Știm din modificările apărute în mediul înconjurător. La alegeri noi, apar partide noi, e drept fără pedigree, fără programe, dar cu pretenții. Un exemplu e Partidul Libertății Unității și Solidarității (PLUS), condus de dl. Cioloș. Un partid nou cu politicieni vechi. Liderul partidului e o persoană cunoscută. S-a dovedit un competent ministru al agriculturii în guvernul Tăriceanu. A fost un bun comisar european, tot pe probleme de agricultură. Asta ar cam trebui să-i sperie pe adversari. În 2015, a fost premier, după demisia lui Ponta. N-a strălucit în fruntea tehnocraților, de aceea dușmanii nedeclarați îi recomandă retragerea din competiție, c-ar fi soluția cea mai înțeleaptă. Așa o fi, dar partidul lui Cioloș nu are baroni. Oare?
* Sondaje lipsite de credibilitate
Nu trebuie să fii nu știu ce specialist în sociologie ca să-ți dai seama că fiecare lider de partid actual se vede deja pe cai mari. În consecință, comandă imediat un sondaj de opinie cu care speră să rupă gura târgului. De obicei, sondajul comandat se realizează în favoare celui care l-a solicitat, după principiul ”Clientul nostru, stăpânul nostru!”. Deci, sunt lipsite de credibilitate și se schimbă de la zi la zi. Luni, 28 ianuarie a.c., se prezenta la tv un sondaj în care PSD-ul avea 32,2%, PNL – 27% iar PMP-ul era în coada cozii. Astăzi, când citiți aceste date, în mod sigur nu mai corespund realității, date fiind conjuncturile de moment, alianțe, demisii, abandon, traseism…
Ne mai despart câteva luni de alegerile europarlamentare, un scrutin care n-a avut niciodată o miză internă atât de puternică, așa ca acum. Iată de ce!
Pentru dl. Dragnea, europarlamentarele se anunță un test mai important decât prezidențialele programate la sfârșitul anului. Un scor de peste 30% i-ar asigura, pentru o vreme, supraviețuirea la cârma PSD-ului, cu toate protestele stradale. O victorie la limită în fața opoziției i-ar șubrezi statutul și ar încuraja hemoragia în partid. Un PSD sub 30% ar însemna clar, pentru mulți social-democrați, că trebuie să-și facă bagajele (”șnel-șnel”, după dorința lui Iohannis). Să se reorienteze în perspectiva alegerilor locale și parlamentare din 2020. Dl. Dragnea forțează o alianță cu ALDE pentru europarlamentare, dar dl. Tăriceanu e mofturos, nevoie mare! Cel puțin așa ne informează Cosmin Pasca, în articolul ”Alegerile din luna mai, mult mai importante decât parlamentarele”, apărut în Ziarul de Iași din 20 ianuarie 2019.
* Tensiuni între partenerii de coaliție
”Este frumos la Bruxelles”, zicea, mai zilele trecute, la Piatra Neamț, dl. Victor Ponta, liderul partidului Pro România. Și a mai folosit în discursul său și alte cuvinte ”tari”, precum marionete, ticăloși, proști, bufoni, reșapați. Cel mai frumos a fost când ni s-a adresat părintește, cu ”Dragii mei nemțeni!”. A mers la inimă, zău!
”La Bruxelles salariile sunt mai mari și mâncarea mai ieftină”, a completat un candidat gata de ducă. Nu mi-ar displace 20.000 de euro pe lună și plimbări dese pe Corso-ul din Strasbourg. Nici ciolanul de la Bruxelles nu-i de lepădat, nici varza, nici, nici…
Destui europarlamentari români actuali mai vor o tură la Bruxelles, dar sunt trimiși la coadă. Până și numele – Corina Crețu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Monica Macovei – inflamează electoratul peste poate. Motivul? Ne-am sastisit de basmele lor.
Ce partid va câștiga după competiția europarlamentară de la sfârșitul lunii mai? Orice partid matur, hârșit în lupte electorale, care știe să-i seducă pe votanți, să-i motiveze în momentele esențiale. Cheia succesului în alegeri se află la liderul partidului. Cum arată liderul, așa arată și votanții. Nu dăm exemple, pentru a nu fi acuzați de partizanat politic.
România trebuie să trimită în capitala Belgiei parlamentari exegeți, doxați, stilați, cunoscători de limbi străine. Vremea lui Gigi Becali ca parlamentar european a trecut. Parlamentarii ce vor fi aleși în această primăvară trebuie să zbârnâie. Să înțeleagă la perfecție atribuțiunile Uniunii Europene și mecanismele subtile. Noi, românii, primim fonduri de la UE, dar cotizăm pentru ele. Nimeni nu știe cu acribie la cât se ridică diferența dintre cotizație și împrumut. Le-am dat resursele economice și ei ne vând servicii. Noi le oferim la discreție pământ ieftin și fertil, ei ne vând alimente de proastă calitate. Străinii puternici din UE nu sunt mai inteligenți decât românii, nici mai instruiți, ci mai antrenați pentru a trăi într-o lume convențională. Atât!
Întocmirea listei pentru Bruxelles provoacă reacții contradictorii în sânul partidelor cu pretenții. În timp ce candidații din fruntea listei își freacă mâinile de fericire, restul ”lumii”, dezamăgită, pălăvrăgește pe la colțuri. E una să figurezi pe locul 2 pe listă și alta e să te găsești pe 12. Cum reacționează membrii de partid fără de speranțe? Se mută la un alt partid care promite și garantează biletul pentru Belgia.
Încă ceva: nu am pomenit nimic despre prezența cetățenilor la urne la 26 mai a.c. Dacă absenteismul va fi nimicitor, ca la ultimul referendum, europarlamentarele vor fi afectate serios. Nu uitați, absenteismul este ”o corecție” pe care mulți o dau, din când în când, politicienilor pentru a-i aduce pe drumul cel bun. Vă supărați sau nu, suntem ca într-o gară, în care așteptăm un tren care nu mai vine. Oare va sosi?
Prof. Dumitru RUSU
