Un blog” Cronica de cinci secunde. Lumea noastră de azi pe mâine…” care amintește de o rubrică de succes din cotidianul Ceahlăul, are o postare extrem de interesantă, cu trimitere la un articol din mesagerulneamț.ro. Pentru conformitate, publicăm și noi pastila, care sintetizează o stare de fapt, semnată de scriitorul Adrian Alui Gheorghe.
”În Neamț se acordă, de mai mulți ani, Premiul Național de Proză ”Ion Creangă”. Inițiativa îmi aparține (scuzați!) și împreună cu Fundația Culturală ”Ion Creangă” din Târgu Neamț au fost premiați, în perioada 1998-2001, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Drăgan, Gellu Dorian și … Nicolae Breban (vezi imaginea decupată din revista ”Contemporanul”, anul 2000). Dacă primii s-au prezentat să ridice premiul (care se acorda pe atunci pentru o carte aparută în anul precedent!) care avea o valoare morală și vag materială, după puteri, Nicolae Breban era plecat în Franța și în anul 2001, la ediția cu numărul 5, premiul nu s-a mai acordat. Și nici după aceea, o vreme…! Din anul 2017, premiul s-a reluat, cică, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România. Devenit gubernie, Neamțul are alte norme și alte apucături de astă dată. Regulile din gubernie nu sunt aceleași cu regulile din societățile normale, civilizate, democratice. În gubernie dictează tupeul, mediocritatea agresivă, prostia și improvizația care au luat locul profesionalismului. Dacă la primele două ediții au luat trofeul (și banii) D.R.Popescu și Nicolae Breban, juriul din acest an, girat tot de Uniunea Scriitorilor din România, în frunte cu dl. Nicolae Manolescu, academician, președinte al USR, somitate a culturii și criticii naționale, a decis ca premiul să revină lui Livius Ciocârlie. Cine e Livius Ciocârlie? Dacă întrebi pe un membru al comisiei de cultură din Consiliul județean Neamț, acesta va intra pe wikipedia și va afla, ce?, că Livius Ciocârlie nu iubește partidul (partidele) de guvernământ și dă cu ele de toți pereții. Ca orice român responsabil, de altfel. De asta un alt tutudorel, local, de data asta, i-a scris domnului Nicolae Manolescu, trăgîndu-l de mînecă (și de șireturi!) spunîndu-i că la Premiul Național ”Ion Creangă” e ca la cîrciuma de cartier: cine marcă banuꞌ, comandă muzica pe care o poftește! Adică premiul nu merge spre un neafiliat politic și un neiubitor de partid aflat ”la butoane”, ci spre un alt scriitor, eventual cu trecut de turnător dovedit….! (Pauză de publicitate!) Dacă află aceste eminențe maronii că nici Ion Creangă nu a fost membru de partid, e posibil ca humuleșteanul să suporte consecințe pe termen scurt, mediu și lung, pînă la scoaterea din manuale… !
Uniunea Scriitorilor și domnul Nicolae Manolescu, plus juriul național (minus reprezentantul local, foarte local, din juriu) s-au dezis de așa atitudine și s-au retras din proiect.
Am văzut în tot felul de filmulețe cu tîmpiți un personaj contemporan românesc mult mai activ decît Bulă, românul Dorel, care lovește atunci cînd te aștepți mai puțin. La tîmpeniile lui nu știi ce să faci, să rîzi sau să plîngi? De data asta, Dorel a lovit într-un act cultural. Cu același aplomb cu care ar mînui buldozerul ca să disloce conducta de gaz, ca să pună în pericol tot cartieruꞌ …!
Lupta autorilor de sfîrîiace culturale locale împotriva culturii române continuă!
Piatra Neamț, 7 mai, 2019
Un comentariu
Eroare : la gaz nu s-ar baga, e fricos. La apa (serv) s-a bagat, acolo e mai simplu, nu miroase, nu explodeaza, asa credea dorel.
La literatura are indreptatire: e poetul tu(dorel) !