Mare parte a lunii octombrie sau Brumărel, cum era numită în calendarul popular, stă sub semnul Balanței. Această lună era considerată propice pentru nunți și călătorii. Bătrânii spuneau că, dacă nu cad frunzele de pe copaci, înseamnă că iarna va fi tare și iute. Iar dacă vor fi omizi, este semn că vor fi și mulți alți viermi.
Cunoscătorii spuneau că, de plouă cu piatră (grindină) în această lună, înseamnă că rodul semănăturilor nu va fi nici prea rău, dar nici prea bun.Oamenii erau atenți în ce zi a lunii Brumărel cădea prima zăpadă. Ei calculau câte zile mai erau până la începutul lui Brumar și spuneau că tot atâtea zile vor fi cu ploaie și zăpadă, peste toată iarna.
În decretul dat de Mihail Comneanul, la 1166, erau menționate trei sărbători în care se interziceau ”orice muncă”. Erau menționate ziua de 6 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Toma, 9 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, și 18 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Despre cele mari sărbători creștine, una pe 23 octombrie, când este praznicul Sfântului Iacob, ruda Domnului, și pe 26 octombrie, când este praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, erau permise ”unele munci”, fără a se specifica, însă, felul acestora.
După mai bine de cinci veacuri, prin 1786, în circulara emisă de episcopul ortodox de la Sibiu, Ghedeon Nichitici, se recomanda ținerea zilei de 26 octombrie, în care este prăznuit ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Gavril”. Circulara mai adăuga și un ”sfânt național român”, pe Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, prăznuită pe 14 octombrie.
* Superstiţiile moldovenilor
Moldovenii nu se întorceau niciodată din drum. Indiferent ce s-ar întâmpla. Se spunea că, dacă te întorci din drum, nu îţi merge bine. Să nu le meargă bine moldovenilor era culmea! Atât de mândri erau!
Dacă vedeau o pisică neagră ce le-a tăiat calea, strigau ”ghinion!”, pentru a îndepărta răul, stucheau de trei ori în stânga şi în dreapta sau făceau cruce de trei ori, apoi trei paşi înapoi.
Superstiţiile legate de sărbători sunt foarte actuale, mai ales pe la sate. De exemplu, de Sfântul Foca – şi sunt vreo trei sărbători pe an -, moldovenii nu spălau, nu călcau şi nu găteau. Că aducea nenoroc, ziceau ei. De Sfântul Ioan Botezătorul, nu se spăla nimic în casă, ca să fie feriți de inundații. În noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie, fetele aveau obiceiul să îşi ghicească ursitul. Tot în această seară, multe fete de pe la sate își făceau șirag de usturoi, pe care îl legau la gât, pentru a fi ferite de strigoi. Iar dacă doreau să se mărite, fetele erau grijulii să nu mănânce în colțul mesei. Se spunea că te ocolește ursitul dacă șezi în fața colțului mesei.
* Gromovnicul lui Brumar
În această lună, bătrânii satelor deschideau Gromovnicul, priveau cu atenţie cerul şi pământul. ”Citirea mersului timpului”, făcută de cunoscători, era recunoscută de întreaga comunitate. Străbunicii aflau că va fi iarnă timpurie, dacă frunzele copacilor cădeau în prima parte a lunii. Se spunea că, dacă plouă mocăneşte, vor fi viscole năpraznice în decembrie. În schimb, dacă bruma poleia câmpul şi mai fulguia din când în când, prima lună a anului avea să fie însorită, întocmai ca primăvara.
Cerul nopții lui Brumărel avea și el semnele lui. În serile senine și mai călduțe, cu mic cu mare, oamenii căutau pe cer stelele ce se numesc ”Cloşca”. Cei mici aflau unde o pot găsi: ”în jurul stelei mari cu foc roşu e alcătuirea Taurului, în cap cu îngrămădirea de steluţe; aceasta-i Cloşca cu pui”. Astfel, dacă înainte de apusul acestei constelaţii era vreme bună, însemna că vara viitoare va fi timpurie, va începe mai repede şi va fi plină de rod.
Se mai spunea că va fi iarnă grea dacă în, noaptea de Sâmedru, oile se culcau grămadă, şoarecii de câmp se retrăgeau spre sat sau nucii şi gutuii erau prea încărcaţi de rod.
Dacă tună în octombrie, e semn de iarnă blândă, iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belşug la sfârşit de an.
