Sfântul Mucenic și făcător de minuni Trifon a trăit în secolul al III-lea d.H. A primit mucenicia în perioada persecuției creștinilor ordonate de împăratul Decius, în anul 250, prin tăierea capului.
Este considerat ocrotitor al grădinilor, al livezilor și al păsărilor, fiind cel care poate îndepărta insectele dăunătoare și păzește lanurile de secetă și grindină.
Pe 1 februarie, țăranii se veseleau la sărbătoarea Gurbanul viilor. Se dădea de pomană mămăligă, ceapă și sare. Femeile făceau turte de mălai, pe care le împărțeau la mușuroiul furnicilor.
Trifon se ținea pentru că el, făcând minuni, poate scăpa oamenii de multe nenorociri care ar putea cădea asupra lor. Se spunea că Sfântul Trifon scapă ”de boale, de moarte, căci sfântul se roagă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lungește viața acestor oameni, care ajung până la adânci bătrânețe”.
”Trif nu-i îngăduitor ca alți sfinți, e nebun!”, spuneau bătrânele. ”De ziua lui să nu se lucreze, mai ales femeile, că le izbește de toți pereții!”.
În Moldova, tradițiile amintesc de comuna Costești, care a scăpat de atacul lăcustelor. Oamenii s-au dus la biserică, cu rugăciuni către Sfântul Trifon și colive, iar lăcustele au plecat. De atunci, oamenii din localitate țin minte și duc colive de ziua Sfântului Trifon.
