Singura cetate construită integral de Ștefan cel Mare – fără proprietar, fără cadastru și fără speranțe

Românii au un talent aparte să pozeze în patrioți, să poarte tricolorul la ocazii, să ducă mâna la piept când se intonează imnul de stat și să dea impresia că se simt mândri descendenți ai lui Cuza, ai lui Brâncoveanu, ai lui Ștefan cel Mare, în funcție de eveniment. Românii au, de asemenea, talentul să pozeze în pasionați de istorie. Sunt încântați să-și facă poze pe la biserici și mănăstiri de patrimoniu, să vadă lumea că ajung pe acolo, dar nu iau atitudine, aproape niciodată, când este demolat intenționat un monument sau este distrus prin nepăsare.

Patriotismul de ocazie este deja o boală instituțională, împământenită. La nivel de hârtii și aprobări, lucrurile se mișcă în ritm mult mai lent decât cel în care anotimpurile, plugul sau târnăcopul sapă prin zidurile moștenite de sute de ani. Speranța generală este că monumentele vor rezista tuturor agresiunilor. Realitatea demonstrează, uneori, contrariul.

În ciuda includerii lor în Lista Monumentelor Istorice, în ciuda așa zisei protecții conferite prin lege, există monumente de a căror soartă nu se îngrijește nimeni, de zeci de ani. Un exemplu dureros, despre care tot s-a vorbit în spațiul public, este Cetatea Nouă a Romanului sau Cetatea de la Gâdinți, cum îi spune lumea. Ignorată total de autorități, lăsată pradă celor care au avut nevoie de piatră pentru temelii de garduri sau pentru fântâni, Cetatea de la Gâdinți este în starea cea mai deplorabilă din toate ctitoriile lui Ștefan cel Mare din județul Neamț. Nu doar că a fost ”desfăcută” piatră cu piatră, dar a fost arată, cultivată cu porumb și ,apoi, din dorința de ”protecție” a devenit un fel de junglă, ferită de activitățile agricole dăunătoare, e adevărat. În arboretul apărut, cu bălăriile aferente, au luat ființă, previzibil, adăposturi ideale pentru vipere și bursuci, pe care nimeni nu a avut mijloacele, legislația și forța financiară să le contracareze.

Unicitate: singura cetate construită integral de Ștefan cel Mare

Fortificația ridicată de Ștefan cel Mare, în 1466, încă este o mare necunoscută și pentru arheologi. ”Cercetările arheologice desfășurate în anii ’60, sub conducerea lui Lucian Chițescu, au prilejuit descoperirea unui fort principal, rectangular, prevăzut cu turnuri circulare, o incintă exterioară și un șanț de apărare în care ar fi fost revărsată apa Siretului și a cărui lățime variază între 30 și 50 m. Astăzi, exceptând șanțul de apărare, toate celelalte elemente sunt acoperite de vegetație forestieră”, ne-a declarat Constantin Preoteasa, arheolog în cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț. ”Investigațiile interdisciplinare recente, efectuate în cadrul proiectului derulat de Complexul Muzeal Județean Neamț și Universitatea «Friedrich-Alexander», din Erlangen-Nürnberg (Germania), au constat în realizarea unor prospecțiuni geofizice, fotografii aeriene cu drona și modelarea digitală a terenului. Acestora li se adaugă datele LiDAR, obținute cu sprijinul colegilor de la Facultatea de Geografie și Geologie din cadrul Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, cărora le mulțumim pe această cale. Investigațiile desfășurate în anii 2017 și 2019 au urmărit, în principal, evoluția spațiului dintre incinta exterioară și șanțul de apărare, dat fiind faptul că distanța dintre cele două structuri este destul de mare. Prospecțiunile geomagnetice au arătat că amploarea programului constructiv este mult mai mare față de cel știut până în acest moment din literatura de specialitate, aceasta desfășurându-se până în șanțul de apărare. Așadar, istoria fortificației medievale este departe de a fi lămurită pe deplin, cercetările arheologice din anii ’60, surprinzând doar câteva secvențe din trecutul acesteia”.

”În Ministerul Culturii lucrează oameni fără cultură”

Și, dacă aspectele trecutului sunt încă nelămurite, nici cele ale prezentului nu sunt mai clare. Primăria Gâdinți, amendată de Direcția pentru Cultură pentru nepăsare, s-a justificat în fața instanței, argumentând că monumentul, fiind de clasă A, chiar situat în comuna Gâdinți, nu se află în competența primăriei locale, ci a Ministerului Culturii. Ca atare, poliția de patrimoniu a amendat Ministerul Culturii, instituție care nu s-a interesat absolut deloc de soarta monumentului, dar a reacționat, prompt, la o amendă de 8.000 de lei și a contestat-o în instanță. A pierdut, desigur, dar acest lucru nu a avut niciun efect asupra instituției care gestionează patrimoniul cultural national și susține că amenda este un fel de cale de îndreptare a ”păcătoșilor” cărora nu le pasă de obiectivele istorice pe care le au în proprietate. Ministerul Culturii este exact instituția care poate decide soarta Cetății Gâdinți și, de 17 ani, nu dă niciun semn de viață, exceptând contestarea unei amenzi. Asta în timp ce Primăria Gâdinți și Primăria Roman au făcut totuși niște demersuri, dar fără succes.

Primarul de Gâdinți: ”Noi nu putem face nimic. Cetatea apare în inventar la Ministerul Culturii. Au tot venit oameni de la diferite instituții, iar dl. Leoreanu a încercat să o preia la Roman, când era primar, dar nu a reușit. Nu se mai ară de câțiva ani acolo, dar asta nu înseamnă că s-a rezolvat problema”.

Primarul de Roman: ”Problema a fost preluată de Consiliul Județean, instituția care are șansele cele mai mari să se ocupe cu reabilitarea. Există două posibilități: ori o preia Ministerul Culturii și o predă către un UAT, ori se ocupă Ministerul Culturii de reabilitare”.

Consiliul Județean Neamț: ”Consiliul Județean Neamț a întreprins demersurile necesare pentru preluarea acestui obiectiv, la Ministerul Culturii. Din păcate, legislația actuală nu oferă posibilitatea preluării directe a cetății de către Consiliul Județean Neamț sau UAT Gâdinți, ci doar prin intermediul acestui minister. Situația a fost adusă la cunoștința Ministerul Culturii, prin mai multe adrese trimise de către Consiliul Județean Neamț și alte instituții din județ, în decursul anilor. În prezent, se caută soluția optimă pentru ca acest obiectiv de importanță națională să ajungă în proprietatea Consiliului Județean Neamț. Cetatea Nouă a Romanului este inclusă în Lista monumentelor istorice, fiind clasificată în categoria I A”.

Formularea ”se caută soluția optimă” este, de fapt paravanul elegant sub care se ascunde lipsa completă de reacție a Ministerului Culturii, care n-a răspuns la niciuna dintre adresele înaintate de Consiliul Județean. Cum n-a răspuns nici solicitărilor făcute de Mesagerul de Neamț, atât la Serviciul Comunicare, cât și la Direcția Patrimoniu Cultural.

Rocsana Josanu, directoarea Direcției Județene pentru Cultură Neamț, ne-a declarat că, deși există o a doua amendă aplicată Ministerului Culturii, lucrurile nu s-au schimbat cu nimic: ”Eu cred că funcționarii din minister nu cunosc procedurile de inițiere a unei hotărâri de guvern, prin care să preia acest obiectiv în proprietate. Legea spune clar că monumentele de clasa A sunt în proprietatea Statului, dar nu există niciun fel de documente. Felul în care arată cetatea este o rușine, atât pentru județ, cât și pentru minister! La noi a fost un reprezentant al Consiliului Județean, care mi-a cerut documente și i-am pus la dispoziție toată corespondența cu Primăria Gâdinți, cu Primăria Roman și cu Direcția Patrimoniu Cultural, care este direcția de specialitate a Ministerului Culturii. Noi le-am solicitat celor de la minister să inițieze hotărârea de guvern, iar ei ne-au întrebat cum se face intabularea și cadastrarea, așa că le-am trimis listele cu experții din domeniu. Și, de atunci, tăcere. Este tragic că nu se implică nimeni și în loc să se intervină imediat, durează atât de mult până se pun în regulă documentele de proprietate, fără de care nu se poate face nimic, niciun proiect. Cred că nu există interes, pentru că, în Ministerul Culturii, lucrează oameni fără cultură, care nu conștientizează că dispariția acestor obiective de patrimoniu este o pierdere ireversibilă și incomensurabilă pentru identitatea noastră națională”.

În 2003 a fost o încercare de renovare, dar tocmai atunci comuna Gâdinți s-a despărțit de Sagna și cetatea a rămas fără proprietar și, implicit, fără cadastru. Au trecut 17 ani de atunci și, în afară de interdicția de a cultiva terenul cu porumb, nimic nu s-a schimbat în privința ctitoriei lui Ștefan cel Mare. Și vorbim, totuși, despre unica cetate ridicată într-un spațiu accesibil, pe malul Siretului, la 5 km de Roman. O cetate care avea un nucleu de ziduri, cu 7 turnuri circulare, înconjurat de un șanț de apărare. Acum, din mândra cetate, abia se mai văd niște colțuri de ziduri, care vor dispărea, și ele, sub nepăsarea birocratică absolut «monumentală» care caracterizează Ministerul Culturii.

Cristina MIRCEA