Interviu cu prof. Cristinel Veniamin CONSTANTIN

– Domnule director, aţi condus 3 şcoli în comuna Borleşti, ca atare, ce a rămas în urma dvs.?

În 2006, luna aprilie, am participat la un concurs pentru ocuparea postului de director la Şcoala Gimnazială Mastacăn, pentru că aşa se numea atunci. În acea unitate erau foarte multe cadre didactice necalificate şi de aceea am trecut imediat la măsuri speciale. În fond, atunci profesorul de psihologie preda matematică, cel de chimie cred că preda cultură civică sau altceva. E cert, profesorul de psihologie preda matematică. În aceste condiţii, am scos la titularizare posturile de profesor de matematică şi de chimie. La limba română, era o domnişoară titulară, care-şi făcea masteratul în Franţa, dar era plecată şi aveam o suplinitoare care cred că avea liceul. Am scos posturile la concurs, iar în primul an am profesionalizat echipa. A venit un titular pe matematică, o profesoară care şi astăzi e titulară acolo, la Mastacăn. Apoi, a revenit din Franţa domnişoara de română, care dorea să se transfere la Piatra Neamţ, dar am convins-o şi a rămas. Trebuia să facem ceva şi pentru satul ăla. S-a titularizat o doamnă pe chimie-fizică, deci, în mare măsură, disciplinele pentru testarea naţională, cum se numea atunci, erau acoperite de profesori titulari.

– În privinţa bazei materiale?

Nu am găsit nimic, din contră, un capăt de şcoală începea să se lase şi am făcut toate demersurile, iar după doi ani am primit bani de la minister pentru reabilitarea Şcolii Mastacăn. Au fost vreo 300.000 de lei. Nu erau toalete de interior. Mă durea, pentru că mergeam la cercuri pedagogice, la cercurile directorilor la alte şcoli şi vedeam, cel puţin în mediul urban, ce frumoase erau toaletele de interior pentru copii. Am început demersurile la Inspectoratul Şcolar, ne-au aprobat suma de reabilitare, apoi am început lucrarea. S-a săpat în fiecare clasă, repet, în fiecare clasă. S-a scos tot parchetul, s-a săpat şi s-au făcut subzidiri pentru că latura, colţul dinspre Mănăstirea Gruiu, se lăsa şi a început să crape clasa din mijloc. S-au făcut subzidiri şi, în final, am reuşit. Toate aceste lucrări au început în 2008. Erau sobe vechi, pe care le-am dărâmat pe toate, pentru că am primit bani şi pentru instalaţia termică. Astfel, în 2010, dacă nu greşesc, în luna noiembrie, înaintea cercului de limba şi literatura română, pe care l-am desfăşurat la Şcoala Mastacăn, am dat drumul şi la centrala termică. Am început în 15 iunie 2008 cu interioarele şi am terminat cu o zi înainte de a începe anul şcolar. Vreau să vă spun că acolo am avut o echipă extraordinară, toţi colegii, inclusiv eu, am făcut şmotru, am curăţat totul ca să arate foarte bine totul la începutul anului şcolar.

– Şcoala Mastacăn, în ultima vreme, a avut parte de o nouă investiţie.

A avut parte de o nouă reabilitare, dar nu comentez despre această investiţie. Atunci am terminat reabilitarea interioară, după care am început să construim un corp în spate, pentru toalete. În anul 2010, am dat în funcţiune şi corpul din faţă, unde este grădiniţa. Aveam şi o sală de clasă destinată bibliotecii, cu vreo 18.000 de volume, printre care vreo 7.000 venite printr-un proiect UNESCO, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar.

Modernizarea şcolilor

– La Şcoala Gimnazială Borleşti?

Aici, dacă sunt profesor de educaţie fizică, fireşte, mi-am propus să încep cu reabilitarea sălii de sport şi, într-adevăr, am executat o astfel de lucrare: am îndepărtat vopseaua veche de pe parchet, am revopsit toate marcajele, am introdus calorifere în interior, cu suport, am văruit tot spaţiul şi am schimbat uşile, geamurile doar parţial.

– Câţi ani aţi activat la Mastacăn, dar şi la Borleşti?

La Mastacăn, am activat din 2006 până în 2011. După, modificându-se Legea Educaţiei Naţionale, minimul elevilor pentru o şcoală cu statut juridic era 300 de elevi şi preşcolari. În 2011, Şcoala Mastacăn a fost absorbită de Şcoala Borleşti, devenind o singură unitate. La Borleşti, ca director, am activat un an.

– La Ruseni

Aici am venit pe 1 septembrie 2012. A fost  o nouă provocare pentru mine, pentru că veneam în satul meu, la şcoala unde am învăţat şi unde sunt  titular. Era ambiţia mea să demonstrez că pot şi aici. Eu pe unde merg, las urme frumoase. Nu vreau să fiu acuzat de lipsă de modestie, dar trebuie specificat şi lucrul ăsta. Despre activitatea de la Ruseni, sunt foarte multe de spus. În primul rând proiectele, care sunt foarte multe, iar cel mai reprezentativ pentru şcoala noastră este “Nestemate populare pe plaiuri nemţene – Valerica Patrichi”,  care este recunoscut la nivel internaţional. A urmat, dotarea tuturor sălilor de clasă cu table magnetice, dotarea sălilor de clasă de la învăţământul primar cu mobilier individual, cu televizoare, cu calculatoare în fiecare sală de clasă. Am refăcut tot parchetul, în afară de o singură clasă, pentru că nu am reuşit. Tot parchetul era din 1962 în sălile de clasă, când a fost dat în folosinţă corpul principal. Am muncit cam în acelaşi mod în care sunt obişnuit, ca  şi la celelelalte şcoli. Pentru copii, pentru comunitate, pentru colegi. Am accesat şi un proiect Erasmus, prin care s-au format 9 cadre didactice în străinătate, totul pe cheltuiala Uniunii Europene.

– De unde bani pentru grupul sanitar?

S-a creat o mare nebunie în jurul acestui obiectiv. Prin demersurile pe care le-am făcut, într-o bună zi am ajuns şi la domnul deputat Dan Laurenţiu Leoreanu, care ne-a ajutat să obţinem foduri printru construirea grupului. Dumnealui, ca să-l citez, a spus “această lucrare trebuie prioritizată”, aşa încât am primit bani de la guvern pentru realizarea acestui obiectiv. Astfel, printr-o hotărâre de guvern, am primit suma de 185.000 lei, iar difenţa până la 250.000 va veni din partea Consiliului Local Borleşti. Domnul deputat este un om drag inimii mele, la fel şi domnul inspector general Mihai Obreja, de la ISJ Neamţ, cărora le mulţumim din tot sufletul.  Nu peste multă vreme,  la Şcoala Ruseni va dispărea toaleta din fundul curţii.

Grădiniţa Ruseni 2, dată în folosinţă

– Cum se derulează învăţământul online la Ruseni?

Şcoala a  achiziţionat 50 de tablete, pentru care plătim abonament lunar. Au mai venit din partea primăriei  50 de tablete, dar şi 51 de la guvern, prin Inspectoratul Şcolar. Ca şi populaţie şcolară, nu ne plângem, suntem pe un platou între 315-330 de preşcolari şi elevi. La grădiniţa cu program prelungit nr. 2 Ruseni, e un spaţiu nou, într-adevăr mai sunt câteva probleme, dar suntem mulţumiţi că avem un spaţiu nou şi funcţional pentru copii. Sunt înscrişi 92 de copii la grădiniţă, dintre care 5 sunt din exterior. Ceilalţi toţi sunt din Ruseni. Vreau să le mulţumesc colegilor mei pentru aportul pe care şi l-au adus în toată această perioadă, pentru buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ fie el în mediul online. Vreau să vă spun că avem prezenţă pe platformă de 90% zilnic. Rezultate notabile s-au obţinut la concursurile şi olimpiadele şcolare în toţi aceşti ani, atât la nivel local, judeţean şi naţional la disciplinele:

Geografie-menţiune la etapa naţională; biologie, chimie, limba şi literatura română, fizică, matematică, educaţie fizică şi sport (fotbal gimnaziu băieţi)-rezultate meritorii la etapa judeţeană a olimpiadelor şi concursurilor de profil. Rezultate notabile şi la concursul de matematică, dedicat şcolilor din mediul rural, ”Şi eu pot fi bun la mate”. Aici participă şi elevii clasei a IV-a. De asemenea, Şcoala Gimnaziala ”Ioan Grigore Teodorescu” Ruseni, în ianuarie 2015, a primit avizul de funcţionare din partea ARACIP, în urma vizitei unei echipe de evaluatori.

– Aţi avut vreun eveniment, vreun moment, care v-a marcat activitatea?

La primul lectorat cu părinţii la Şcoala Mastacăn au participat vreo 11 părinţi din 240 de copii. Asta înseamnă o slabă colaborare cu părinţii, cu biserica, cu primăria, cu poliţia. Nu exişti ca şi entitate. Am prins un proiect, cred că primul în comună, pe fonduri de la Fundaţia Soroş, prin Centrul Educaţia 2000, în valoare de 14.590 de lei. A fost un proiect modest desfăşurat pe opt luni, în care am lucrat pe diferite ateliere cu 35 de copii, care proveau  din familii cu ajutor social. Era ca un fel de after-school pentru copii, dar cu activităţi şi pentru părinţi. După un timp, am convocat un nou lectorat la care au participat  87 de părinţi. Am făcut şi un parteneriat cu Mănăstirea Petru Vodă, cu părintele Iustin, prin maica Mariani, care răspundea de Centrul de copii de Paltinu. Pe lângă cei 35 de copii, veneau şi alţi copii, cu rezultate foarte bune la învăţătură. A fost un moment de la care am învăţat multe.

A consemnat Constantin NEGRU