Vremea toamnei este presărată cu sărbători de sezon. Țăranii de altădată au împrumutat numele Sfinte Mucenițe Tecla, pentru a denumi o sărbătoare autohtonă – Teclele sau Teclele berbecilor. Această sărbătoarea era ținută de ciobani, dar și de țărani. Majoritatea credeau că vor fi feriți de foc și de lupi, dacă vor serba ziua Sfintei Mucenițe Tecla.
Teclele între tradiții și superstiții
În această perioadă a anului, oamenii de altădată țineau o serie de zile dedicate protejării împotriva incursiunilor păgubitoare ale lupilor. Acestea se deschideau cu un ciclu de trei sau patru zile, începând cu 24 septembrie şi numit Teclele, Teclele Berbecilor sau Berbecarii, urmate de ziua Lucinului, pe 17 octombrie şi de altele două, Martinii de Toamnă şi Filipii de Toamnă sau Gădineţii, ce sunt marcate în calendarul popular de la 14 noiembrie şi au momentul culminant pe 21 noiembrie, la Filipul cel Şchiop. Femeile aveau interdicție la cusut, la tors, la prelucrarea pieilor de animale, la măturat, la aruncat cenușa afară din casă. Bărbații nu aveau voie să plece cu căruța la pădure, să nu dea nimic cu împrumut, totul până pe 26 sau 29 septembrie, în funcție de zona unde se țineau Teclele Berbecilor.
Credința vindecătoarea de boli a moldovenilor de altădată
Dimitrie Cantemir, în opera sa „Descrierea Moldovei”, scoate în evidenţă foarte frumos credința curată a moldovenilor. Cantemir scria că moldovenii cred că păcatele mici pot fi iertate și după moarte prin rugăciunile bisericii și cu multe pomeni. „Postesc, în afară de miercurea și vinerea, de patru ori pe an la vremea rânduită, dar în postul cel mare de patruzeci de zile și în postul din zilele cele de la începutul lunii lui august închinate Sfintei Fecioare Maria. În acest post se înfrânează să mănânce chiar și pește. Mai sunt unii care nu mănâncă nici lunea carne, din prea mare eres, și care își așază ei înșiși și alte zile de post la praznicele sfântului Atanasie, la Sfântul Gheorghe și la Sfântul Dumitru”. De menționat și faptul că unele femei, care nu duceau o viață monahicească, făceau jurământ de bunăvoie să nu mănânce carne toată viața lor. Deosebit de sacralizat era obiceiul practicat la aproape orice sărbătoare a Sfântului Ioan Botezătorul. Pe 25 septembrie este sărbătoarea „Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul”. Exista credința că, în ziua când se prăznuiește acest sfânt. soarele nu-și străbate drumul său drept înainte, ci într-o linie tremurată. De aceea toți țăranii moldoveni se trezeau în acea zi înaintea zorilor și priveau cu ochi mari răsăritul soarelui. Deoarece ochiul nu suferă prea mult în această lumină, dar ochii încep să tremure și să apară spasme ușoare. Țăranii credeau că aceste trăiri se datorează soarelui. Când începeau să le li se zbată pleoapele, să le tremure ochii de la privit la soare, ei se întorceau voioși acasă.
Sfânta creștină slăvită de musulmani
Sfânta Mare Muceniță Tecla, întocmai cu apostolii este prăznuită de creștinii ortodocși la 24 septembrie. Tradiția locurilor și a locuitorilor, sfințite de Sfânta Tecla, îi onorează și astăzi numele prin faptul că atât creștini, cât și musulmani îi cinstesc și îi slăvesc numele. În Siria, în munții aflați la nord de Damasc, locul unde se află peștera care și-a deschis intrarea la rugăciunile sfintei, numeroși credincioși, indiferent de religie, primesc binecuvântările sfintei. Fără ajutorul musulmanilor Mănăstirea Sfintei Tecla ar fi dispărut, deoarece se află într-o zonă extrem de săracă. Filosofia ecumenismului practicat de sfinți este lipsită de violență, dar este și dovedită de miracole. Sfânta Mare Muceniță Tecla s-a născut în secolul I d.Hr., la Iconium, astăzi Konya, în Turcia, într-o familie bogată. După ce l-a ascultat pe Sfântul Apostol Pavel, pe când acesta propovăduia în casa lui Onisifor, vorbind despre castitate, ea s-a hotărât să-l urmeze pe Iisus Hristos și a renunțat la intenția de a se mărita. Sfânta Tecla a părăsit casa părintească, pentru a-l urma pe Sfântul Apostol Pavel, care propovăduia în închisoare. Ea i-a mituit pe gardieni cu bijuteriile ei, pentru a putea intra în închisoare, pentru a se întâlni cu marele apostol. La proces, Sfântul Apostol Pavel a fost alungat din oraș, iar Sfânta Tecla a refuzat să se reîntoarcă la vechile credințe și obiceiuri în care se născuse și crescuse. Înfuriată, mama ei l-a convins pe judecător să o condamne la moarte prin ardere de vie. Credința Sfintei Tecla s-a concretizat în momentul executării pedepsei. Înflăcărată de dragostea pentru Hristos, sfânta a făcut semnul Crucii peste rugul arzând. În jurul sfintei a apărut un con de lumină protectoare, iar ea a rămas neatinsă de flăcări. Apoi s-a pornit o ploaie cu grindina ce au stins focul. Iar tunetele au dus la îndepărtarea celor care doreau să o omoare pe Sfânta Mare Muceniță Tecla. O perioadă de timp, sfânta l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel, iar apoi, luând binecuvântare de la el, Sfânta Tecla s-a retras într-o regiune pustie și aspră din Seleucia Isauriei. La vârsta de 90 de ani, vrăjitori păgâni invidioși au venit să o batjocorească. Atunci, o stâncă uriașă s-a crăpat în două, când Sfânta Mare Muceniță Tecla l-a chemat pe Mântuitorul Iisus Hristos în ajutorul ei, și acea piatră a acoperit-o, ea dându-și astfel sufletul în mâinile Domnului.
Filonul luptărilor din Carpați
Sfântul Voievod Neagoe Basarab
În calendarul creștin-ortodox, Sfântul Voievod Neagoe Basarab este prăznuit la 26 septembrie. Voievodul Neagoe Basarab (n. 1482 – d. 15 septembrie 1521 la Curtea de Argeș) a fost domnul Țării Românești între 1512 și 1521. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu l-a supranumit pe Neagoe Basarab „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof”. Nicolae Iorga l-a descris ca „domn cu apucături împărăteşti”, iar Ioan Bogdan a scris că a fost „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime”. Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a stins după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Argeş. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 9 iulie 2008, el fiind sărbătorit la 26 septembrie. Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, scria despre Sfântul Voievod: „…prin Curtea de Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe, Voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conștiința românilor”.
Fapte remarcabile
După ce a urcat pe tronul Țării Românești, la 23 ianuarie 1512, Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor. Pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A practicat o politică de echilibru, căutând să contrabalanseze suzeranitatea turcească prin legături diplomatice cu puterile creștine. A întărit și dezvoltat relațiile diplomatice cu Veneția și Roma. A îndrăznit să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. A fost unul dintre continuatorii viziunii și a obiectivelor politice inițiate de Sfântul Ștefan cel Mare. A încercat să se coalizeze cu marile imperii ale occidentului împotriva Imperiului Otoman. Sfântul Voievod Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească, din țările balcanice, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș.
Capodoperă
Sfântul Voievod Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”. Sfântul Neagoe Basarab, în „învățăturile” sale către fiul său Teodosie, a așternut pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de îmbunătățire spirituală, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, respectiv cele duhovnicești.
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 507, săptămâna 22 – 29 septembrie.
