Deconectarea reactorului nr. 2 al CNE Cernavodă de la Sistemul Energetic Național, în condițiile actualei crize energetice și a perspectivelor reci şi întunecate, ar fi trebuit să ducă până la această oră la măsuri radicale în slujba interesului naţional. Pe lângă ocazia de eradicare urgentă a cunoscutelor combinații strategice din „piața” internă de Energie, defavorabile românilor, repunerea în funcțiune a capacităților de producție pe cărbune, în prezent scoase din sistem, este o decizie ce nu mai poate fi amânată. Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU), ca să nu mai vorbim de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), ar trebui să vadă ca România nu se reduce numai SARS-CoV-2 şi COVID.
La o anume oră de prânz, astăzi, 14 octombrie, consumul instantaneu de energie electrică era de 7.816 MW. Producţia internă asigura 5.660 MW, diferenţa de 2.156 MW fiind asigurată din import. În imaginea de mai jos găsiți „compoziția” producţiei interne.
Interesantă devine o comparaţie cu situaţia din urmă cu două zile, cam de la aceeaşi oră, când însă erau în funcţiune ambele reactoare de la Cernavodă, ceea ce însemna asigurarea a 1.358 MW. Consumul era de 7.891 MW, producţia internă de 6.020 MW, iar 1.871 MW veneau din import.În interval de câteva minute, în aceeaşi zi de 12 octombrie, importul avea să sară de 2.000 MW. De unde se vede că singura constantă exprimată în putere, cu sau fără un reactor nuclear, este „sfântul” import!
În termeni de inventar, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei prezintă o putere de 19.612,055 MW instalată în capacităţile de producţie din ţară.
Traduse în cifre absolute, procentele dau următoarea structură:
Tentaţia unor comparaţii rapide între puterile instalate şi producţia curentă din fiecare sector e recomandabil să fie la fel de rapid temperată.Asta fiindcă puterea funcţională e mult mai mică. Cât e pe real, nu se ştie cu precizie. Doar se estimează. Un articol impecabil (Câtă energie electrică poate produce România în 2020, la modul real?), publicat de Energy Center pe 21 ianuarie 2020, face trimitere la un alt articol din 2017, când se vorbea de o iluzorie putere instalată de 24.000 MW, cu circa 14.000 MW funcţionali în cele mai frumoase visuri. În acel an, România era exportator net de energie electrică, chiar şi în condiţii de iarnă, cu un consum de peste 10.000 MW. După o scuturare serioasă a capacităţilor, articolul concluziona – în 2017 – că ne vom putea baza abia pe o medie 9.000-9.500 MW, o putere care nu este uşor de întreţinut pe o perioadă mai lungă de timp, cum ar fi un sezon rece prelungit. De unde vine diferenţa pentru asigurarea consumului? Din import! Ceea ce s-a ignorat şi se ignoră este că atunci când noi avem un consum ridicat dat de condiţiile meteorologice severe, cu aceeaşi situaţie se confruntă – ghiciţi? – ţările din jurul nostru. Adică, deşi Transelectrica anunţa triumfalist că după 1 ianuarie 2021 a urcat capacitatea transfrontalieră de interconectare la import la 3.000 MW, s-ar putea să nu avem de unde importa.
Viorel COSMA
