14 februarie 2022. Cu ochii pe facturile la energie şi preţurile parcă injectate cu hormoni de creştere, cu sănătatea obosită de abuzurile plandemice în manieră românească şi cu urechile semănând a pâlnie de patefon de la câte le e dat să audă în legătură cu înscenarea din Ucraina, naiba ştie cui îi stă mintea la Valentine’s Day. Dar Guru Ion Cristoiu veghează. El scrie pe propriu-i blog despre Contribuția presei occidentale la tâmpirea cetățenilor europeni. Preluările rostogolitoare vin în serie, ca pe bază de reţetă. Sputnik Moldova – România supralicitează – analiza se transformă în dezvăluiri.
Marele Jack nu le zice rău când demontează o parte importantă a intoxicării şi manipulării cu Războiul Mondial anunţat a începe miercuri, 16 februarie, prin atacarea Ucrainei de către Rusia. În final, umblă la o coardă sensibilă: „Manipulările ordinare ale presei occidentale în chestiunea Crizei Ucraina seamănă izbitor cu cele din perioada teroriștilor din decembrie 1989. Diversiunea cu teroriștii a avut drept obiectiv crearea unei atmosfere de frică astfel încât românii să nu bage de seamă cum Iliescu și gașca puneau mâna pe putere în România”. Cu ruşii transferaţi în rol de terorişti, se întreabă retoric: „Ce nu trebuie să bage de seamă cetățenii occidentali?” Dacă tocmai Ion Cristoiu a ajuns să combată născocirile din presă, şi mai e şi luat în seamă, ne-am ajuns. Pardon, ne-am ars.
Incurabilul SUS
Peisajul naţional rezervat fruntaşilor, vedetelor politice de toate soiurile, de toate provenienţele, perindate la putere în ultimii ani şi acum reunite, e dominat de vietăţi comparabile, dacă nu pe de-a-ntregul compatibile, evoluând ca atinse de SUS. Adică de Sindromul de Uitare Sever. N-au văzut, nu cunosc, n-au făcut nimic rău, cu precădere după ultimele alegeri pentru Parlamentul European. Sub înaltul patronaj al celui ce trebuia să rămână cu orice preţ la Cotroceni, în 2019, odată cu deturnarea scorului electoral, s-au declanşat de fapt operaţiunile ostile de preluare a puterii şi subjugare a României. În primul rând din interior. Răsturnarea guvernului Dăncilă, lucru recunoscut ulterior de Ludovic Orban, a avut ca scop principal desemnarea de către PNL a comisarului nostru european, unul pus pe altarul patronului politic continental, Partidul Popular European. PSD, victimă atunci, victimă şi a alegerilor parlamentare câştigate în 2020, saltă acum în şa la guvernare, în frunte cu cel alintat Ciolacul de salvare. Dacă îi administrau lui Iohannis cuvenita corecţie prin suspendare, la începutul lui 2020, imediat după ce făcuse zob Constituţia şi legile, ce-ar fi fost rău?
Ultima dovadă (dintr-un şir lung) ce arată că PSD e „partidul meu” de bază al lui Iohannis a venit săptămâna trecută pe cale de vot în Camera Deputaţilor. Zid, nu altceva, au făcut în jurul ministrului Virgil Popescu de la Energie, fost la Economie. Era un simplu vot moral, de respect şi solidaritate cu românii. Nu venea sarscovdoiul, nici starea de urgenţă. Au ales însă să fie împotriva românilor.
Unul dintre efectele secundare agresive ale incurabilului SUS este boala soluţiilor fără vinovaţi. Mai rău, vinovaţii reuniţi, comparabili şi compatibili între ei, s-au găsit să ofere soluţii. Românii nu au nimic împotrivă. Nu reacţionează nici în faţa aventurii cu târârea de partea Ucrainei într-un conflict politico-militar care nu ne priveşte. Şi legat de care, pe teritoriul negocierilor politice, diplomatice şi economice serioase, nu contăm.
Alexandru Rafila – între sacrificare şi sacrificiu
Până la interfaţa de reprezentare externă, supra-existăm în România. Că de supra-vieţuit e greu, vorba maestrului Pafnutie, de la Calu Iapa. Ministrul Sănătăţii nu a reuşit să intre în istorie prin eliberarea noastră de Comandantul Arafat. Era şi greu, singur contra Sistemului. Dar îşi leagă numele de relaxarea, urmată de terminarea restricţiilor plandemice.
Curentul internaţional are şi nu are legătură cu ce se va întâmpla la noi. Lumea nu e zguduită de dezvăluiri, ci de confirmări. Acestea privesc în principal crearea SARS-CoV-2 în laborator şi premeditarea crizei sanitare ca preambul al crizei globale în perspectiva resetării mondiale. Ţintesc grupurile care au orchestrat nenorocirea, expun profiturile monştrilor din industria farmaceutică şi obedienţa de neimaginat anterior a conducătorilor statelor lumii zise civilizate. Majoritatea zdrobitoare a celor încadraţi la conspiraţionişti, ce să vezi, era în slujba adevărului. Serurile experimentale, cu accent pe cele cu ARN mesager, nu sunt sigure şi eficiente, nu imunizează nimic. Asigură un grad de protecţie şi atât. Nu mai ţine cu impunerea înţepării cu orice preţ şi excluderea tratamentelor ieftine de succes. Să vedeţi, de exemplu, ce se va întâmpla în Israel, ţară fruntaşă la înţepare, unde Omicronul a intrat în plin după a patra doză de ser administrat. De-ar şti, de-ar putea, probabil că liliecii şi pangolinii din China ar plânge din solidaritate cu omenirea.
În România, Rafila a dovedit în primul rând echilibru şi înţelepciune. A încasat atacuri tăioase din toate părţile, cu accent pe izvoarele de inspiraţie arafatiană. S-a încercat înscenarea unei campanii ostile de proporţii atunci când a pus problema instituirii rapide a schemei de restricţii graduale preventive, în funcţie de creşterea gradului raportat de infectare cu noul sau noile coronavirusuri. Defectele reclamate erau pure născociri. Pe de o parte, voia ca măsurile să fie instituite constituţional, prin lege. Prin lege dezbătută în Parlament, nu trecută cu fentă prin angajarea răspunderii guvernamentale. Pe de altă parte, erau mari şanse să îşi dovedească eficienţa, ceea ce ar fi aruncat în aer tâmpeniile de decizii anterioare, compromiţând pe autorii lor, cu tot cu girantul de la Cotroceni.
Din lista lungă de ne-făcute în slujba sănătăţii de urmaşii siniştri ai providenţialului şi vizionarului ministru Victor Costache (cel împins de Ludovic Orban la demisie după ce, în martie 2020, propusese testare în masă şi măsuri corecte de limitare a răspândirii SARS-CoV-2), una e remarcabilă. Rafila s-a consultat la modul serios cu reprezentanţii… reprezentativi ai mediului de afaceri.
La zi, e cam singurul oficial înalt care vorbeşte pe şleau de eşecul pârâtei campanii de vaccinare, de lichidarea stării de alertă şi limitarea certificatelor digitale strict la ce au fost iniţial, un document avantajos de călătorie inter-ţări. Reconstruirea radicală a întregului sistem de Sănătate ar fi pasul următor. E imposibilă fără sprijin politic. Pentru moment, nu-l are. Prioritară e ascunderea vinovaţilor.
În loc de spitale, bani prăpădiţi pe seruri experimentale
La datorie ca şi în alte dăţi, pe linia frontului de apărare şi salvare naţională, se află profesorul şi avocatul Gheorghe Piperea. Cum trudeşte el la neuitarea vinovaţilor, fie ei externi, fie interni, n-o face nimeni. Pe 11 februarie dimineaţa a publicat încă un comentariu istoric pe contul său de Facebook, cu titlul „Daunele ascunse ale campaniei de vakseenare – pe scurt”. Între altele vorbeşte despre banii aruncaţi pe seruri deja distruse sau la limita expirării în echivalent spitale regionale. Iată fragmente din text:
- În România, dată fiind concentrarea pe vakseen, ca formă exclusivă de combatere a plandemiei, a fost atacată chiar și speranța la viață a omului de rând, întrucât tratamentele și medicamentele anti-virale eficiente au fost eliminate din spitale și, respectiv, din farmacii, în baza unor protocoale medicale care au interzis toate procedurile și medicațiile, cu excepția vakseenului și a brandurilor de medicamente „recomandate” prin protocoale (și, evident, extrem de scumpe).
- Efectul psihologic negativ a fost major. Populația a fost terifiată de ideea că boala este fatală și că nu există medicamente sau proceduri medicale eficace, cu excepția vakseenurilor și a brandurilor de medicamente (evident, extrem de scumpe) „recomandate” de protocoale. De asemenea, populația a văzut permanent în mass-media că spitalele sunt supra-aglomerate, ba chiar sufocate de cazuri grave (situația reală fiind cu totul alta, cu mult mai puțin terifiantă) și că secțiile de terapie intensivă (ATI) iau foc, la propriu, iar asta nu s-ar fi întâmplat din cauza improvizațiilor și a incompetenței, ci pentru că o mare parte a populației „medievale” ar fi refuzat vakseenarea imperativă (adică, pe românește, violul sanitar).
- În altă ordine de idei, România a pre-cumpărat 120 de milioane de doze de vakseen, dintre care 20 de milioane au fost efectiv recepționate. Recent, un milion de doze au fost date la distrugere ecologică, întrucât au expirat. Încă 5 milioane expiră în martie 2022. Prețul acestor doze inutil cumpărate, cu tot cu costurile logistice (depozitare în facilități criogenice, transport, manipulare și distribuție pe centre de vakseenare), depășește 90 de milioane de euro. Cu acești bani s-ar fi putut construi cel puțin trei spitale regionale noi, care nu ar mai fi avut riscul de infecție nozocomială (cu care pacienții se aleg după internarea în spital, cu consecințe uneori fatale).
Îndemnul consacrat de Piperea se subînţelege: hai liberare! Cu ochii larg deschişi, cu urechile cât pâlnia de patefon, cu minţile izbăvite de plandemie, am avea o şansă să rezistăm planului de resetare mondială. Criza din Ucraina e doar o reprezentaţie de ajustare din puzzle. Certitudini sunt criza economică şi criza alimentară, pe lângă cea a energiei. Pe-astea trei le-a descris cu anticipaţie riguroasă Remus Borza, cu ani de zile în urmă.
Viorel COSMA
