În tradiția populară exista un ciclu de zile de vineri, care purtau numele de Vinerile Scumpe. Ciclul acestor vineri speciale începea cu vinerea din Săptămâna Albă dinaintea lăsatei secului Postului Paștelui. Această vineri purta numele de Vinerea Ouălor. Vinerea Ouălor poate fi considerată o anticipare timpurie a unei sărbători specializate din Postul Mare, care avea în vedere atât bunul mers al creșterii păsărilor. Păsările din curte trebuiau să-și recapete forțele după iarna grea și să ofere cu o săptămână înainte de Paște suficiente ouă pentru vopsirea lor de Paște, pentru gătit cozonaci și pască. Vinerile Scumpe sunt 12 pe an, înaintea fiecărui praznic câte una. Se spunea că cine nu ține aceste vineri, care încep din Săptămâna Brânzei, nu are spor la nimic și tot anul este bolnav. Vinerile Scumpe trebuie ținute cu post și cu rugăciune, mâncând numai seara.
Obiceiuri de Întâia Sâmbătă a lui Lazăr sau Sâmbăta Albă
În Calendarul popular, Sâmbăta Ursului, cunoscută și ca Întâia Sâmbăta a lui Lazăr cade în Săptămâna Brânzei. Era una din sâmbetele de peste an care era serbată prin nelucru de către țărani. Aceștia credeau că se vor umple de bube dacă lucrează în sâmbăta de dinaintea începerii Postului Mare. Prin multe sate se spunea că Sf. Lazăr are darul de a tămădui de bube. Și era cunoscut că Sf. Lazăr e patron de țigani, căci pe mulți îi cheamă Lăzurică sau Lăzărică.
Obiceiuri creștinești în Sâmbăta lui Lazăr
În sâmbăta din Săptămâna brânzei, există obiceiul ca credincioșii să meargă la biserică cu colaci și colivă cu lumânărele mici. Femeile fac plăcinte și le dau de pomană, spunând că Lazăr a murit de dorul plăcintelor. În sâmbăta Lăsatului de brânză se fac plăcinte, care erau împărțite pe la vecini de pomană, ca cei ce au dat să aibă ce mânca în ceea lume. În aceeași zi, fetele de altădată aduceau câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și îl dădeau de pomană, ca să aibă izvor în cealaltă lume.
Duminica Lăsatului sec de brânză
În ultima duminică de dulce, după ce au mâncat, s-au veselit și s-au petrecut de ajuns, țăranii de altădată obișnuiau să mănânce un ou fiert sau copt. Făceau aceasta având credința că Postul Mare li se va părea mai scurt, mic și ușor ca ou. Spuneau că oul mâncat în Duminica lăsatului sec de brânză îi ajută să fie tari, sănătoși ca oul în tot decursul Postului. Una din credințele vechi spunea că sfârșitul lumii va veni într-o noapte de chef și bucurie a zilei de Lăsatul Secului de Postul Mare. În ziua Lăsatului de Sec de brânză vecinii și rudele își cereau iertare unii de la alții, ca să intre curați în Post.
Obiceiuri de Sfinții 40 de mucenici
Tradiția Sfinților 40 de mucenici are rădăcini în praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. Aceștia au fost aruncați într-un lac înghețat și lăsați să moară de frig, pentru faptul că nu au renunțat la credința lor în Iisus Hristos. În popor, femeile priveau în această zi prin sită, pentru a-și vedea copiii morți, veniți la focuri să se încălzească. 40 de sfinți au fost 40 de ficiori, și la un chef, la o veselie, s-au făcut toți 40 frați, adecă prieteni, de aceea se beau 40 de pahare de vin și se dau de pomană 40 de colaci. E bine ca fiecare să bea (sau să dea de pomană) 40 de pahare de vin sau de rachiu. Se spune că la fiecare pahar se felicită unii pe alții, de aceea acestei sărbători i se mai zice și Dragostițele. De 40 de mucenici – Cap de primăvară răsar ierburile și grânele.
