Împlinirea a 30 de ani de la primele alegeri locale pe stil nou, organizate în România, a fost tratată nu discret, nu cu superficialitate, ci în bătaie de joc. Incertitudinile plandemice împănate cu dezvăluirile năucitoare asociate, criza internă ce continuă să ia proporţii în ritm galopant sub ochii legaţi şi nasul şi urechile înfundate ale românilor, la care se adăuga proiecţia unei confruntări militare în Ucraina, nu merg ca scuză. Rolul acelor alegeri libere, primele după 1937, a fost unul esenţial pentru democratizarea şi dezvoltarea ţării noastre.
Primul tur de scrutin s-a ţinut pe 9 februarie 1992, iar al doilea pe 23 februarie. Autoritatea Electorală Permanentă zice oficial că asigură un instrument de documentare şi analiză în domeniu. Minte, linkul oferit către o bază de date dedicată alegerilor generale şi locale care au avut loc începând din 1992 şi până-n 2009 nu duce nicăieri.
Însă, pe legislatie.just.ro se găseşte uşor un comunicat al Comisiei Electorale Centrale, preluat din Monitorul Oficial nr. 191/ 10 august 1992 (integral, aici). Şocant şi aproape neverosimil pentru cei născuţi mai încoace, în competiţia electorală au intrat 102 formaţiuni politice, alianţe şi partide, başca independenţii!
Miza consta în 39.781 consilieri locali, 2.943 primari, 1.701 consilieri judeţeni şi 41 preşedinţi de consilii judeţene. Independenţii reuniţi au făcut o figură foarte frumoasă. Cu 2.684 consilieri locali, s-au clasat pe locul 4, după Frontul Salvării Naţionale, Convenţia Democratică şi „balamaua” lui Victor Surdu, Partidul Democrat Agrar din România, înaintea UDMR. La primari, au urcat pe locul 2, cu 659 mandate, după FSN (1.405) şi de peste 2,5 ori mai multe decât Convenţia. Dată fiind misiunea mai dificilă, din cauza coeficientului electoral mare, au scos doar 25 de mandate la consiliile judeţene.
În dreptul judeţului Neamţ au fost aleşi 1.034 consilieri locali:
Cu o subliniere pentru dezastrul Convenţiei, cei 74 de primari ai vremii s-au împărţit între jucătorii electorali după cum urmează:
Momentul aniversar este depăşit în cazul lor, nu şi pentru consiliul judeţean. O prticularitate a primelor alegeri locale ţine de alegerea indirectă a consiliului judeţean prin votul consilierilor locali reuniţi într-un corp de electori.
O mărturie suplimentară de peste timp vine din colecţia ziarului Ceahlăul.
Duminică, 5 aprilie 1992, în Sala mică a Casei de Cultură din Piatra-Neamţ a fost organizată secţia de vot deschisă celor 1.034 consilieri locali. Votul s-a desfăşurat de la 8 dimineaţă la 8 seara. Vreo 50 de aleşi distraţi, neglijenţi ori duşi cu capul de-a binelea de pe Valea Muntelui, aşa cum consemna regretatul gazetar Martin Leibovici, au venit fără buletin de identitate, mlţumindu-se în consecinţă cu un miniprogram turistic judeţean. După deschiderea urnelor la ora 20:30, s-au numărat 825 de voturi, din care 818 voturi valabil exprimate. Iată compoziţia politică a primului consiliu judeţean:
Cum numai mâine nu-i poimâine, iar pârâtul Facebook – ca principal instrument de „informare” utilizat de CJ Neamţ şi conducătorul său – tace, timpul e scurt ca Ionel Arsene să anunţe ceva, să organizeze ceva serios. În altă parte, se poate. La Bistriţa Năsăud, de pildă, sub conducerea preşedintelui Radu Moldovan (tot de la PSD), consiliul judeţean a anunţat deja Ziua Porţilor Deschise pe 11 aprilie, drept „primul eveniment din șirul celor pregătite pentru a marca împlinirea a 30 de ani de la înființare”, potrivit decisiv.ro (amănunte, aici).
Timpul nu-i încă pierdut pentru a face proba „respectului şi consideraţiei” prin fapte. Pe 11 aprilie se împlinesc 30 de ani de la prima şedinţă a CJ Neamţ. Era într-o sâmbătă când la Sala mică (veche) a Palatului Administrativ s-a desfăşurat şedinţa de constituire, condusă în prima parte de decanul de vârstă, profesorul Ioan Zenembisi. Preşedinte a fost ales Ioan Onisei (FSN), iar Florin Vasile Adăscăliţei (FSN) şi Adrian Carabeţ (PDAR), vicepreşedinţi. Pe atunci, consiliul avea şi o Delegaţie permanentă, votarea acesteia nefiind afectată de turbulenţele produse de Convenţie. Mărturie la îndemână că lumea a fost informată întocmai stă încă o dată cotidianul Ceahlăul, singurul al vremii.
Întrucât Consiliul local Piatra-Neamţ i-a acordat lui Ioan Onisei, zilele trecute, titlul de Cetăţean de onoare (post-mortem) al oraşului, frumos şi civilizat ar fi organizarea unei ceremonii comune pentru a-i invita familia şi înmâna diploma care atestă titlul. Provocare serioasă se cheamă. Astfel, am mai uita de ceremonia ruşinoasă cu Moartea din Carpaţi şi chiloţii cu tricolor din ajunul Centenarului Marii Uniri.
Viorel COSMA
