Fasolea cu cârnaţi şi chiloţii lui Moroşanu, două palme ca două steme

Informaţiile care circulă oficial anunţă că, la Piatra Neamţ, pe 1 decembrie, primăria (cu Dragoş Chitic în frunte) va ferici poporul municipal cu porţii de fasole cu cârnaţi. Nefiresc, lipsește orice aluzie la un desant de turişti. Pomana, în volum de 1.000 de unităţi comestibile, va fi săvârşită în centru, în zona unei vechi ctitorii pinaltiene, fântâna arteziană muzicală, care între timp – pe lângă faptul că nu-i nici fântână, nici arteziană – a şi amuţit. Potrivit lui Chitic, fasolea cu cârnaţi e mâncarea tradiţională a oştenilor. N-au găsit alt „simbol” călduros ca să fericească supuşii locali la aşa mare sărbătoare. S-au gândit la burtă, la sfânta burtă a românului. Dacă ofereau şi-o varză à la Cluj, măcar înţelegeam valoarea gastronomică a unui arc peste Carpaţi, pe fondul Unirii, nu doar o aluzie la cei cu stagiul militar satisfăcut în Ardeal.

Lesne de închipuit cum vor arăta pietrenii în viitoarele fotografii de album, halind din simbolul ostăşesc într-o zi cu cer senin, cu câţiva nori joşi, la o temperatură de -8ºC, însă resimţită ca -12ºC, conform prognozei anunţate de vremea.net . Dar, cine ştie, poate raţia se dă direct la pachet. S-o găsi pe undeva un furnizor de caserole în regim de sponsorizare. La 45-50 lei suta de bucăți e o cheltuială măruntă prin raportare la sporul de beneficiu estimat.

Când îi vezi pe şefii defunctei perle a Moldovei în ce derizoriu aruncă o solemnitate unică în viaţă noastră pământeană, reţii resemnarea şi renunţi să te întrebi dacă asemenea idei sunt din producţia proprie sau le furnizează cineva, vreun sfetnic contemporan. Mare minune dacă nu urcă blidul de fasole pe stema oraşului, în locul caprei ăleia prăpădite!

După păpică, o paradă ecvestră și-o evocare istorică, momentul artistic programat de la ora 13 ar trebui să se încheie cu un foc de artificii. Dacă „momentul” nu durează câteva ceasuri, socoteala arată că poporul pietrean va ridica ochii spre cer pe lumină. Pentru artificii de zi, carevasăzică. Mare emoţie. Ca la Valetta, pe 8 septembrie 2015, de Sfânta Maria, când s-au sărbătorit 450 de la încetarea Asediului Maltei (1565). Cum primăria n-are de unde plăti extravagantele artificii de zi, fiecare trage ce concluzie vrea.

Întru cinstirea Marii Uniri în acorduri dezacordate, Dragoş Chitic nu suferă defel de singurătate. Comandantul de judeţ Arsene i-a luat faţa pe 26 noiembrie, când a promovat în avans pe Facebook, ca pe un mare triumf, un simbol necomestibil, neostăşesc, dar tricolor. E sub formă de chiloţi. Chiloţii lui Cătălin Moroşanu, primţi de bună seamă în dar, extrem de probabil ca semn al recunoştinţei pentru sprijinirea circotecii-dinamită din 19 octombrie. (Detalii: aici, aici şi aici ) .

Ionel Arsene merge în continuare pe-a lui, ca-ntr-o căutare de pânze albe şi vorbeşte despre „un eveniment prin care am reuşit să atragem atenţia întregii ţări asupra frumuseţilor Neamţului şi prin intermediul căruia am pus judeţul pe harta evenimentelor sportive de amploare la nivel naţional”. Pentru concentrarea atenţiei atrase şi consolidarea atârnării evenimentelor pe hartă, se pare că lipsea o tușă de personalitate dată de nişte chiloţi. I-a primit. Şi se laudă cu trofeul. Locul pe stema judeţului pare deja predestinat, dacă nu-i foloseşte cumva (şi) ca model de insigne comemorative, să completeze oferta de suveniruri din partea primăriei.

Ar fi multe, tare multe de adăugat. Nu ştie nimeni dacă autorităţile noastre combinate şi-au propus-o, dar au reuşit, cu panaramele lor de manifestări întinse pe luni de zile, să batjocorească acest unic 2018. O întâmplare nepovestită până acum, de pe la începutul anului, anunţa dezastrul. În lista de proiecte supuse atenţiei consiliului judeţean era un sezon de conferinţe spectaculoase, cu invitaţi de patrimoniu care au făcut istorie şi rămân în istorie. Debutul era programat în martie, cu Alexandru Mironov şi Dumitru Prunariu. O minte mononeuronală din consiliu răsfoieşte proiectul şi zice: „Da, profesorul Mironov, am auzit de el. Dar cine-i Dumitru Prunariu?” Norocul primului român „urcat” în spaţiul cosmic e că-i braşovean. Altfel, la un campionat judeţean de ambasadori, ca în Neamţ, sigur se găsea un ciudat să-l bată la votul electronic multiplu. Evident, în incurabilu-i stil dominant, fudulul român din Neamț continuă să râdă de unii care cred că România e în Antarctica şi cu asta e mulţumit de nu se poate. Un blid de fasole cu cârnaţi şi-o poză cu chiloţi tricolori chiar îl fac fericit? Oare aşa rău am ajuns? (Viorel COSMA)