Povestea performanței lui Davide Christian Ploscaru, care a reușit 10 la evaluarea națională și are cea mai mare medie de admitere la liceu – 9,99 – este simplă și se bazează pe ambiție. În clasele primare a învățat la Școala Gimnazială nr. 3 Piatra-Neamț și apoi a fost admis la gimnaziu la Colegiul Național de Informatică. Se pregătește în Centrul de Excelență Neamț din clasa a IV-a la matematică, din clasa a V-a și la română și la fizică din clasa a VI-a.
„Singura mea zi liberă ar fi duminica. Dimineața mă duc cu părinții la biserică, fiindcă vreau să fiu la liturghie, dar nu stăm foarte mult. Eu cred în Dumnezeu, mă rog în fiecare seară, de mic fac asta, m-a învățat bunica. După-amiază merg la bunici sau mă plimb cu bicicleta”, relatează Davide.
Vorbește cu modestie despre faptul că este elev de 10, cu excepția notei 8 la Informatică și consideră că nota maximă la evaluare națională este ceva firesc.
„Pentru mine nu este exagerat să am nota 10. De mic copil mi-a plăcut să învăț, însă nu este doar meritul meu. M-au ajutat foarte mult și părinții, în special bunica, ea a stat cu mine de când aveam doi ani și făceam împreună tot felul de activități. Ei i-a plăcut foarte mult limba română și a zis că vrea să mă învețe și pe mine câteva lucruri, cum ar fi poezii. Am compus câteva poezii împreună cu bunica, eram în clasa a V-a. Mama și bunica m-au ajutat cel mai mult, cred că și-au distrus nervii cu mine. Eram un copil foarte agitat, dar, în timp, am reușit să înțeleg că este important să fii și agitat, dar și calm și ascultător. Eu vroiam să fac prin altă metodă, cum fac și la școală, să găsesc altă cale. Așa sunt eu, în loc să rezolv la matematică prin metoda ușoară, mă gândesc întâi la varianta cea mai grea. Poate pentru că am făcut mai multă matematică, intensiv, în clasele 1-4 și în Centrul de Excelență. Chiar și la examen am procedat așa”.
Ca oricărui copil cu mintea ageră și gândire analitică, nu i-a fost ușor să învețe la română pentru examen.
„Am avut mari emoții la română, am făcut și ceva meditații din luna februarie. La gramatică sunt foarte bun, dar nu prea mă descurcam la compuneri. Cel mai frică mi-a fost la asociere și la compunerea finală – putea să pice rezumat și eu nu sunt cel mai bun. Așa că m-am bucurat când am văzut că este text și compunere narativă. Se pare că am reușit să depășesc această problemă. La ultima compunere am scris despre relația de prietenie om-animal, ca valoare culturală și am asociat cu Chemarea străbunilor, de Jack London, o carte pe care am citit-o de câteva ori, am văzut și filmul. Cel mai probabil am luat 10, pentru că am scris destul de mult la compunere, am și frază de încheiere și pentru că am încercat să formulez mai dezvoltat propozițiile la subiectele 7, 8 și 9”.
Davide spune că nu îi place să tocească, în sensul de a învăța pe de rost la anumite materii. „În clasele I-IV am avut-o învățătoare pe doamna Anca Iorga, care m-a încurajat. Am iubit-o foarte mult, cred că toți colegii au iubit-o. Se ocupa de fiecare, nu lăsa pe nici unul în urmă, iar dacă meritai o notă mică, îți punea notă mică. Mi-este ușor să învăț, încă de la oră și apoi fac temele, ca să văd dacă am înțeles. Nu-mi ia mai mult de jumătate de oră temele la matematică și maxim o oră când am teste la română, cum a fost anul acesta. În general, am învățat cu bunica: eu citeam de două-trei ori, apoi bunica îmi punea întrebări. Am învățat la toate materiile fiindcă am considerat că fiecare este importantă, altfel n-ar fi în programă. Chiar dacă în viață nu folosim toate informațiile, unele chiar e bine să le știi – cele de fizică, de pildă.
Davide s-a născut la Roma, în 29 septembrie 2006. Părinții au muncit acolo din 1997 până în 2009, când au revenit acasă. Avea 4 ani când s-au mutat definitiv la Piatra-Neamț. Tatăl lui este inginer în domeniul construcții și mama lichidator judiciar. Crede că acest exod continuu al meseriașilor nu face bine României.
„Avem nevoie și de oameni calificați, și de oameni necalificați. Dacă pleacă oamenii buni, atunci nu mai are cine administra țara. Țara are nevoie și de muncitori. Știu că românii pleacă pentru salarii mai bune, dar dacă poți avea un trai decent aici, e bine să rămâi. Și eu aș vrea să rămân în țară. Vreau să fiu avocat sau judecător, în timpul facultății aș putea lucra împreună cu mama, ca să capăt experiență. Îmi place să fac dreptate, îmi place să vorbesc, să-mi exprim opiniile. Ca să faci dreptate trebuie să fii un om cinstit, să-i asculți pe toți și să iei decizii, echilibrat.
Citește orice fel de cărți, dar îi plac cele de aventură și istorice. Se joacă pe calculator, învață programe informatice, iar în vara asta vrea să joace tenis și să înoate. (C. IORDACHE)
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 543, săptămâna 7 – 13 iulie.