Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 505, săptămâna 9 – 15 septembrie 2021.
Nota autorului (21 februarie 2023):
Tentativa de crea un cadru legal favorabil finalizării hidrocentralelor Bumbeşti şi Dumitra şi microhidrocentralei Livezeni a fost repede zădărnicită de Curtea Cosntituţională. În urma unei sesizări de esenţă ONG-istă. România a pierdut energie electrică ieftină şi nepoluantă, a pierdut şi constructorul, Romelectro. Tot România s-a bătut singură, lovind şi în Romelectro, la termocentrala Romgaz de la Iernut.
Romelectro este fosta întreprindere de comerț exterior a Ministerului Energiei din RSR. Pe stil vechi, a executat lucrări de profil în state precum Irak, Iran, Iordania, Egipt, Liban, Filipine sau Thailanda. Nu este deloc exagerat să spunem că a adus un prestigiu extraordinar României. Nu este reclamă gratuită dacă amintim că Grupul Romelectro înseamnă: proiectare şi inginerie complexă pentru mai mult de 15.000 MW în centralele electrice convenţionale şi nucleare, reprezentând 90% din capacitatea totală instalată în România; programe complexe de reabilitare pentru mai mult de 3.000 de MW; inginerie şi design pentru mai mult de 150 de staţii de înaltă tensiune şi aproximativ 22.000 km de LEA (linii electrice aeriene) proiectate sau executate.
Între timp, această companie de patrimoniu naţional – care pe stil nou conta drept cel mai mare antreprenor din domeniu în Europa Centrală şi de Est – a intrat în insolvenţă. La cererea lor. Creanţele acceptate sunt enorme şi se vor regăsi într-un articol viitor, care va aborda şi retehnologizarea care nu se mai termină la centrala de la Stejaru.
****************************************************************************************************
Povara facturilor la energie electrică și gaze naturale nu dă încă semne că i-ar preocupa români, de parcă ar trăi într-un consens al fatalității. Pe măsura acestei pasivități sunt și acțiunile și inacțiunile guvernanților, indiferent cum ar fi ele încadrate din punct de vedere moral, tehnic și legal.”
Pârâtele forumuri periodice de dezbateri energetice – finanțate, culmea, de jucători din Energie – și dezbaterile televizate, cu sau fără agitații de prin varii asociații, nu rezolvă nimic. Abia parcurgerea cu răbdare a materialelor de strictă specialitate, a analizelor bine traduse în limba română pentru toți de către profesorul Petrișor Peiu și a intervențiilor remarcabile susținute de avocatul și profesorul Gheorghe Piperea, cei doi în rol de ultimi apărători ai țării, sunt lămuritoare.
Subiectul este unul de siguranță națională, nu de consumator vulnerabil sau ce alte minuni rupte de realitate și bazaconii politice îndrugă în principal Raluca Turcan, Virgil Popescu și Florin Cîțu. Într-un mod vădit criminal, multe dintre discuții și dezbateri se axează numai pe facturile utilizatorului final de gaze și energie electrică, cu sau fără cele la energie termică, transformându-le în cauze ale crizei, deși în realitate sunt efecte acumulate în ani. În anii în care sectoarele de producție și exploatare au fost excluse din lista de priorități, în anii în care Autoritatea Națională de Reglementare (ANRE) și Consiliul Concurenței s-au comportat ca agenți ai jucătorilor străini din piața internă de energie și le-au permis să ne jefuiască la vedere, cu acte.
Fiindcă am menționat consumatorii vulnerabili, dacă e să vorbim la rigoare, nu îi înregistrăm exclusiv în rândul celor casnici, cu diferențe esențiale de la o zonă urbană la alta și, apoi, între acestea și diversitatea de zone rurale. Categorii importante de întreprinzători, oricare le-ar fi anvergura, sunt efectiv terminați de explozia facturilor. Definirea lor trebuia făcută înainte, nu după escrocheria administrată de ANRE și patronată de stat privind liberalizarea pieței de energie electrică din acest an. Care piață ei nu pot preciza cât e de concurențială. Care piață are și o zisă bursă de energie, în fapt încă o activitate denunțată a fi banditească de către profesioniști cu mintea acasă. Nu e nicio o bursă. OPCOM, operatorul comercial de la Transelectrica e o afacere a statului, fără legătură cu piața bursieră. N-au emoții, n-au griji, n-au frică. Furnizorii de energie sunt fericiți.
Știa el ce știa fostul deputat nemțean Iulian Iancu, care – în 2008, în proiectul cu energia ieftină pentru români – susținea desființarea ANRE, urmată imediat de înființarea pe baze corecte a unei autorități sănătoase. Inutil de amintit ce prioritate acorda Iancu depozitelor subterane de gaze naturale, cele cât de cât funcționale în prezent fiind goale din cauza guvernanților. De ce să le umple când prețul e mic ca să avem stocuri când vine prețul de iarnă? Inutil de subliniat că guvernanți pun creșterea criminală a prețului la gaze pe seama Gazprom, cu toate că România are producție internă considerabilă, neinfluențată de ruși.
Prezentarea de cifre, tabele și grafice combinate lămuritoare din Energie ar necesita un adevărat supliment de câteva pagini. Bine că datele importante sunt ușor accesibile pe internet. Dacă adăugăm și prețul la benzină, ce decurge din cel al petrolului, ne amintim cine, cum și de ce a înstrăinat Petromul. Toate acestea, revenind la pomenitele acțiuni și inacțiuni, fără a eluda însă fondul istoric, te obligă să accepți că se adună suficiente elemente constitutive ale unor activități organizate. În acest sens, figuri publice cu greutate, competente în a analiza lucrurile și faptele la nivel macro, încep să nu mai ezite și se fac auzite. Așa cum s-a întâmplat duminică, 5 septembrie.
România, o țară abandonată geopolitic
De când a terminat-o cu politica, sau de când politica l-a terminat, Adrian Severin excelează pe terenul analizelor și comentariilor. Ultimul text publicat pe ziuanews.ro, în marja de editorial, începe fulminant: „La Summitul superputerilor fostei ordini mondiale bipolare de la Geneva (2021), în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei, iar România a rămas, cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae (adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei) având statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea”. Finalul cade ca o ghilotină: „Singura șansă a României în atari condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente), căci SUA a ieșit din joc, respectiv a lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are interesul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistând nici o convergență. Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova gata sau/și capabil să o facă? Se pare că nu”.
Vor stârni rândurile sale un scandal comparabil cu cel din 1997, când și-a pierdut funcția de ministru de Externe? Severin afirma atunci că deține o listă cu șefi de ziare și ziariști, politicieni și șefi de partide care ar fi spioni. Nu a prezentat-o public niciodată, numele vehiculate n-au făcut scandal. Corneliu Vadim Tudor avea să susțină că și el deținea lista. Peste ani, prea târziu, Severin a confirmat că numele fuseseră discutate cu președintele Emil Constantinescu, ba l-a și indicat pe acesta ca fiind sursa certă a informațiilor. Ca o punte de legătură între listă și recentul editorial vine o altă declarație, ușor de găsit pe evz.ro. Spunea, în 2019, cu referire la cele întâmplate în ultimii 10-15 ani, că „liderii statului român sunt avizați sau chiar desemnați din străinătate” și ei nu ar mai fi de fapt aleși prin vot din 2009. Preocuparea din 1997, care nu fusese numai a sa, era ca acest lucru să nu se întâmple, după cum consemna regretatul gazetar Mihnea-Petru Pârvu, decedat anul trecut. Severin era încrezător că adevărul nu mai are mult și va fi spus.
În aceste condiții, cu o țară abandonată, a nimănui, pe care oricine și-o poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea, ar deveni fără obiect să vorbim despre siguranță și independență energetică. Toate acțiunile și inacțiunile guvernamentale patronate de Klaus Werner Iohannis, după impunerea primului Guvern Ludovic Orban, toate prioritățile aberante, în genul aruncării cu orice preț de acțiuni Hidroelectrica pe piață, capătă alt sens.
Un capac e pus de prețul emisiilor de CO2. Certificatele de carbon, devenite marfă, ating prețuri colosale. Anul trecut se tranzacționau la bursa specializată cu 24 de euro, prin luna mai săriseră de 55, însă în 2013 erau 3 euro. Lumea familiarizată cu sectorul spune că prețul este artificial, bine montat de fondurile de investiții odată cu, ați ghicit, deschiderea acestei piețe, în 2018. O situație previzibilă, dar forțele statului (văzute și nevăzute) aveau alte priorități, pe cele electorale din 2019 și 2020 puse pe altarul lui Iohannis.
De fapt se știa și mai dinainte ce s-ar putea întâmpla. Mecanismul e complex. Ca o scurtă și utilă introducere în subiect, am deschis consilium.europa.eu, sursă oficială a UE. Schema de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) a fost lansată în 2005 pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic. Aceasta limitează volumul de gaze cu efect de seră care poate fi emis de industria energointensivă, de producătorii de energie și de companiile aeriene. Certificatele de emisii sunt plafonate la un nivel stabilit de UE, iar întreprinderile fie primesc, fie cumpără certificate individuale. Plafonul este redus în timp astfel încât volumul emisiilor să scadă treptat.
O reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE cu cel puțin 40% până în 2030 (față de nivelurile din 1990) reprezintă unul dintre obiectivele aprobate de Consiliul European ca parte a cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030. Pentru atingerea acestuia, se arată mai departe, sectoarele care intră sub incidența EU ETS vor trebui să își reducă emisiile cu 43% față de 2005. Acest lucru înseamnă că numărul total al certificatelor de emisii va scădea într-un ritm mai rapid decât înainte: cu 2,2% pe an în loc de 1,74% începând cu 2021. Aceasta echivalează cu o reducere suplimentară a emisiilor de aproximativ 556 de milioane de tone în perioada 2020-2030 – aproximativ echivalentul emisiilor anuale ale Marii Britanii.
Suntem în 2021. Vine Green Deal-ul de la Bruxelles peste noi și guvernanții ne-au predat în viu, căci ei doar împrumută și execută fără a căsca ochii prin țară. Iar sectorul energetic, pe zona de energie electrică, nu mai primește alocări gratuite de certificate din 20013, așa cum confirma în luna mai, pentru Ziarul Financiar, Florentina Manea – director general în cadrul Carbon&Energy Management, specialist în domeniul certificatelor de emisii.
Fracturarea energetică deliberată a României
Pe partea iremediablă apasă trecutul. Abandonați și ai nimănui ne luăm gândul de la independența energetică și prețuri la facturi, acolo, în media Uniunii Europene. Fără a intra în detalii despre puteri instalate și puteri operaționale pe fiecare sector de producție al energiei electrice, contează lipsa faptelor, ceea ce echivalează cu o fracturare energetică deliberată a României din cauza renunțării la dezvoltarea de capacități noi.
Termocentralele pe cărbune sunt pe numărătoare inversă accelerată spre funeralii. Reactorul 1 de la CNE Cernavodă se îndreaptă spre cuvenita închidere pentru resuscitare, în timp ce reactoarele 3 și 4, care să funcționeze tot în regim de bază, s-au construit cum s-a construit și Autostrada Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș. Guvernanți criminali au căutat partener strategic până am ajuns la cea mai proastă combinație, cu americanii. Să nu ne trezim cu niște F16 nucleare într-o aripă.
Pe gaze naturale s-au sistat lucrările la termocentrala Iernut. E un atentat împotriva României. Amănuntele cazului sunt importante, să înțeleagă oricine dorește, dacă vrea, cum ne nenorocește statul. Stat care acum spune fraierilor cum vor crește în România exact centralele pe gaz. Centrala de 430 MW a Romgaz, în valoare de 269 milioane euro, era prima investiție majoră a statului din ultimii 30 de ani. În spatele constructorilor Romelectro (România) și Duro Felguera (Spania) lucrau 184 de companii subcontractante, din care 155 de IMM-uri locale. Lovitura finală a venit după 1 ianuarie 2019, cu prevederile OUG 114/2018 în domeniul construcțiilor legate în principal de mărirea salariului minim. Proiectele în derulare au fost afectate pe capete. Romgaz a refuzat actul adițional de majorare a valorii contractului. Centrala, fiind inclusă în Planul Național de Investiții, putea fi scutită de la aplicarea ordonanței. N-a fost cazul.
Pe hidroenergie ce să mai spunem? Altă crimă premeditată și continuată. Îmbătrânim de când proiectul de 1.000 MW ai centralei de acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpustești redevine, în fiecare an, cea mai urgentă prioritate excepțional de strategică. Un alt caz incredibil este cel de pe Jiu, cu două hidrocentrale (Bumbești și Dumitra) și o microhidrocentrală (Livezeni). În total, 65 MW. Lucrările sunt terminate în proporție de 98%. Pe urmă, după cum e obiceiul pământului, le-au terminat definitiv cei de la Mediu, cu neprecupețitul sprijin defintiv și irevocabil al instanțelor de judecată.
În acest timp, unii ne aburesc în continuare cu turbinele eoliene sau parcurile fotovoltaice, dar nu spun cât e de scumpă energia produsă pe aceste căi. Ceea ce obligă la o justă reamintire a dezmățului cu împovărătoarele certificate verzi plătite de noi ca să aibă profituri uriașe șmecherii internaționali cultivați și protejați de guverne succesive. Firește, de parcă totul ar fi fost programat pas cu pas, petrolul și gazele din Marea Neagră sunt la locul lor.
O mențiune specială, pentru a ajunge la „creații” nebăgate la timp în samă, din Programul de Guvernare, secțiunea Energie (vezi caseta Energia din Program), îi vizează pe românii ale căror inimi, vibrând de emoție, așteaptă parcul fotovoltaic de 700 MW din Oltenia. La pagina 59 din program e anunțat ca o culme tehnologică „prin care se intenționează transformarea mixului energetic din energie produsă doar pe bază cărbune, în energie produsă pe bază cărbune, gaz natural și regenerabil”. Nu știi dacă să plângi, sau să râzi în hohote.
În tristețea lui, românul refuză să accepte că viitorul fost premier Câțu ne-a altoit și o creștere economică de jaf, bazată puternic pe creșterea prețurilor la carburanți, energie, alte utilități și încasări umflate artificial ale comercianților. Fiindcă facturile la energie rânjesc înfiorător, cu de la avocatul și profesorul Piperea împrumut, poftiți de vedeți ce legi nu respectă Guvernul (vezi caseta).
Vorba maestrului, guvernul poate. Mai trebuie să și vrea. Într-o țară abandonată, a nimănui.
Viorel COSMA
Energia din Program
Câteva extrase din secțiunea Energie a Programului de guvernare 2020-2024, în vigoare, cum s-ar spune, asumat de „Coaliția Neagră”, îndeamnă la lecturarea tardivă a întregului program.
Priorități de investiții strategice ale companiilor cu capital de stat:
■ Investiții pe termen scurt
- Finalizarea centralei noi de la Romgaz-Iernut;
- Continuarea și finalizarea retehnologizării blocului nr. 5 SE Rovinari;
- Modernizarea cazanelor aferente blocului nr. 8 SE Ișalnița;
- Creșterea capacităților de înmagazinare în depozitele ROMGAZ și transformarea acestora în depozite multiciclu în vederea asigurării funcționării centralelor pe hidrocarburi, inclusiv în condiții meteorologice severe (temperaturi negative).
Notă: Iernutul e abandonat, depozitele de gaze sunt goale, etc.
■ Investiții strategice pe perioada 2021-2024
Complexul Energetic Hunedoara
Aplicarea OUG 60/2019 în așa fel încât din CEH se vor desprinde două companii, una care să cuprindă Termocentrala de la Paroșeni și minele de huilă, iar cea de-a doua va avea Termocentrala de la Mintia ce va fi dată în gestiunea adminstrației locale. În ambele companii se vor face investiții de reducere a emisiilor de CO2 prin introducerea de tehnologii noi cu respectarea standardelor de mediu.
Notă: În alineatul următor, complică lucrurile, fiindcă scriu așa:
- Realizarea de către Romgaz a unei capacități energetice noi, cu ciclu combinat cu turbine cu gaze naturale, la Sucursala Electrocentrale Mintia din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA.
Hidroelectrica
Implementarea unui plan de investiţii ambițios și complex prin dezvoltarea de proiecte noi care însumează aproximativ 26,04 miliarde de lei, prin realizarea de capacități hidroenergetice noi, 60 retehnologizări și modernizări ale centralelor existente, proiectele noi de diversificare a activității, prin realizarea de capacități din alte surse regenerabile de energie, dar și prin implementarea unor activități de cercetare-inovare la nivelul companiei.
- Proiecte hidroenergetice noi cu o valoare estimată totală de 17,933 miliarde Lei, o putere instalată totală de 713,62 MW și o producție medie anuală de 3.396,79 GWh/an, din care menționăm finalizarea investițiilor aflate în stadiu avansat de execuție, sistate în prezent: Amenajarea Hidroenergetică (AHE) a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești, AHE Răstolița, AHE Cerna Belareca, AHE a râului Olt pe sectorul Cornetu-Avrig. Treapta Câineni, Racovița și treapta Lotrioara.
Notă: Pe Jiu, am arătat, nu mai finalizează nimic.
Ce nu respectă Guvernul
- „Legea concurenței nr. 21/1996 dispune, la art. 4 alin. 2-3, următoarele:
(2) În sectoarele economice sau pe piețele unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenței unei poziții de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
(3) Pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.
- Iată ce dispune, la rândul său, art. 72 din OG nr. 99/2000 – Pentru unele categorii de produse/servicii, în scopul asigurării unui echilibru între obligațiile și drepturile părților contractante și pentru a promova un mediu concurențial normal, Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu.
Într-un astfel de contract-tip obligatoriu, „Guvernul ar putea include o plafonare a tarifelor la utilități, cel puțin temporar, până la echilibrarea pieței. Mai precis, un tarif maximal, adaptat situației fiecărei familii de consumatori.”
