Caracter, forță și patriotism cu o Doamnă de succes, Lucia Matasă

Prima dorință ca perspectivă profesională a Luciei Matasă, administratorul de forță al afacerii Augsburg din Piatra-Neamț, nu avea nici cea mai firavă urmă de legătură cu industria textilă. Mărturisea în martie 2018 că voia să devină jurnalistă. Pentru asta a vrut să se înscrie la Facultatea de Filosofie, la Universitatea din Iași. Descurajarea a venit de la un verișor care i-a spus că nu va reuşi în presă deoarece nu există libertate de expresie! Se întâmpla cu peste 50 de ani în urmă.

***

Îți place libertatea de expresie de astăzi?

În comunism, știi, n-a fost să ajung jurnalistă și sunt textilistă. În loc de răspuns, ca să te verific la libertatea de expresie, îți propun acum să începem discuția noastră cu o abordare total altfel. Întreb eu în context despre femeie, ca și cum aș fi jurnalistă și tu îmi răspunzi.

Perfect, nu am emoții. Și eu pot să pun pe urmă numai întrebări legate de filosofie?

Începem discuția ca și cum am schimba rolurile. Uite, cum este percepută o femeie de succes dintr-o perspectivă masculină? Consideră bărbatul secolului XXI că succesul este doar atributul masculinității?

Niciodată! Feminitatea, care nu are nicio legătură cu feminismul, a dovedit că poate asigura performanță. Apropo, ca să îmi reiau repede rolul, cum te simți ca un brand, ca o marcă?

Împlinirea este câteodată un sentiment copleșitor și înălțător. De ce? Pentru că împlinirea este o sumă a insucceselor. Fiecare insucces te-a adus în față și te-a dus la succes. Rezultatul unui succes este format din mai multe eșecuri care te ambiționează, care te creează, care te determină să avansezi. Acest brand cunoscut, identificat prin Augsburg și nu numai îmi creează două sentimente când sunt în compania brandului. Dacă sunt în afara României, îmi creează sentimentul unei nații care este recunoscută, pe care eu, cu puțina mea pricepere o reprezint acolo în discuții și în atitudini și în ceea ce se întâmplă. Iar dacă sunt în țara mea, bucuria este și mai mare…

…În țara noastră?

Da, pentru că fac ceva care se întoarce la țara asta care m-a crescut, care m-a educat. Este bucuria că eu întorc țării.

Și țara ce-ți întoarce?

Nu trebuie. Țara mi-a dat, bucuria e că acum eu întorc țării.

Am o declarație din martie 2018. Spuneai așa. „Nu există ziua când mă voi opri, Nu există ziua când nu voi veni la muncă. Am stabilit clar că nu mă retrag!”

Așa este, așa rămâne.

Au meritat, merită toate eforturile și sacrificiile?

A meritat, a meritat, a meritat!

Bun, și cine recunoaște eforturile și sacrificiile?

Eu nu le-am făcut pentru a fi recunoscute de alții. Este suficient că în interiorul meu este liniște și armonie. Pentru mine, ce e în interiorul meu este mai valoros decât ce spune lumea dinafară. Eu cu mine știu că acest efort a fost împlinit. Cum bine ai spus, e un brand. E o firmă împlinită economic, sunt oameni care trăiesc din această firmă. Sunt impozitele de peste un milion de euro la stat pe an.

Apropo de oamenii care trăiesc din firmă, pe lângă firmă, cu ochii pe firmă: de ceva vreme a dispărut din centrul orașului un magazin de referință care asigura și o resursă de cadouri rafinate, consacrate în toată țara. Lumea chiar vrea să știe ce-i cu „Nadia și Julia” de Piatra-Neamț.

Magazinul l-am închis ca să-l deschidem într-o altă variantă. L-am închis și din motive economice, și din motive estetice. Cel economic era reprezentat de o chirie. Cel estetic este că nu mai corespundea nivelului la care brandul „Nadia și Julia” urcase. Nu se mai potrivea ca decor, ca spațiu. Calitatea unui produs de cașmir, de mohair în amestec cu alpaca și alte fibre nobile nu mai încăpea acolo. Vreau ca prin noul magazin de pe Bulevardul Republicii 11, care va fi deschis cu o săptămână înainte de Paște, să le arăt oamenilor cât respect ar putea să datoreze unei fibre textile pe care ei nu o știu. Poate e exagerat spus că vreau să fac educație, nu-mi permit eu să educ oamenii care sunt deja educați, dar oamenii vor găsi acolo sfaturi, vor găsi descrieri, vor găsi tipuri de fibre, le vor putea atinge. Este un omagiu adus textilelor, plecând de la firul transformat în produs.

Ne aducem aminte de casa părintească?

Da, ce ai de acasă, când ajungi adult, vrei să faci cunoscut. Dacă a fost amintire de textile, faci cunoscute textilele. După atâția ani – peste 30 de ani pe care îi are Augsburg, de când nici nu exista Registrul Comerțului, eu înregistrându-mă la Ministerul Finanțelor, la București – magazinul care s-a mutat vrea să arate că s-a lucrat în echipă pentru creșterea acestui brand, acestei povești…

…Acestei identități.

Da, la identitatea ei s-a lucrat. S-a lucrat și cu inima. De acolo, din inimă, a izvorât tot ce vedeți. Nu e poezie de femeie, este realitate fără de care nu se face nimic material, dar care iese dintr-un vis, dintr-o fantezie.

Mai spuneai așa, în urmă cu 5 ani: „Femeia este o creatoare. În afară de creaţia de bază, care sunt copiii, şi a primit menirea asta de la Dumnezeu, ea este şi creatoarea echilibrului, a frumosului şi a armoniei”. Ții minte?

Sigur că țin minte.

Dincolo de bucuria de a întoarce țării, cum spuneai mai devreme, mai crede creatoarea Lucia Matasă în România de azi, Românie care arată cum arată?

Eu nu înțeleg de ce România arată cum arată. Mie mi-i dragă România asta și o iubesc. Și sunt foarte fericită să muncesc pentru ea. Ce fac nou acum cu magazinul și cu casa de pe Republicii 11 este tot o manifestare a iubirii mele pentru România. Acea clădire va fi o clădire emblematică pentru oraș, emblematică pentru Augsburg. Este o întoarcere pentru tot ce a făcut țara pentru mine. Eu pot să întorc acum ceva și pentru orașul acesta.

Dar orașul cum recepționează gesturile astea? Orașul spune bună ziua?

E suficient că oameni îmi spun bună ziua pe stradă. Salutul e o formă de iubire și de respect. Eu nu fac ca să vadă lumea, ca să mă aplaude lumea. Fac ca eu când mă uit în oglindă să îmi placă ce am făcut. Ca să plac lumii e imposibil. Nu mi-am propus asta.

Mă întorc – au meritat eforturile și sacrificiile?

Da. Și dacă ar trebui s-o fac din nou, aș face și mai multe eforturi și mai multe sacrificii pentru că acum știu cum să le fac de pe un alt nivel.

Interviu realizat de Viorel COSMA

■ O călăuză egipteană pentru Republicii 11

Împărtășești aceeași zi de naștere, în ani diferiți, cu un mare scriitor – James Clavell și un mare dramaturg – Harold Pinter. Drept cugetare, cu sau fără ghilimele, a zilei de 10 octombrie am găsit undeva niște vorbe ciudate, atribuite lui Oscar Levant, compozitor, pianist și actor american dintr-o familie de evrei ortodocși ruși. Îl știi sigur din filmul-capodoperă „Un american la Paris”. Era prietenul și vecinul pianist al lui Gene Kelly. Ar fi zis că nu mai citește cărți deoarece a descoperit că îl scot din minți, îi zboară mintea din minte. Comentezi?

Îi zboară mintea din minte? Citind cărți? E un punct de vedere. Însă eu continui să citesc. Mie îmi place foarte mult să citesc.

Și filosofie?

Și filosofie. Reprezintă în continuare cărțile mele de bază pe care le citesc. Dar acum, de exemplu, citesc o carte de Mika Waltari care se chemă Romanul. Am citit Egipteanul, am citit Etruscul. El începe cu o frescă a Egiptului antic, de la Tutankhamon, de la 1300 î.e.n. După aceea vin etruscii, cu toată cultura și zeitățile lor, cu zona lor de bază unde astăzi se găsește Florența. Acum sunt la Romanul. Aceste 3 cărți reprezintă 3 etape de dezvoltare filosofică, artistică, umană – Egipt, Etruscia, Roma. La fiecare pas aproape, în special în Egipteanul, este o frază care concluzionează din punct de vedere filosofic, cultural, religios esența societății de atunci. Pe alocuri îți dai seama că la fel este și astăzi. E cutremurător. Să te duci la 1300 î.e.n., la faraonul-copil și să vezi că obiceiurile, cultura se potrivesc cu ce trăim… Spunea cineva, care se referea la o construcție, că n-a fost bine făcută, dar de vină nu este constructorul. De vină este proprietarul că nu a urmărit-o! Asta m-a călăuzit în ce am făcut pe Republicii 11.

■ Gânduri de colecție. Din 2018

Condiţia femeii

”Femeia este o creatoare. În afară de creaţia de bază, care sunt copiii, şi a primit menirea asta de la Dumnezeu, ea este şi creatoarea echilibrului, a frumosului şi a armoniei. Femeia ar merita mult mai mult decât se vorbeşte. Ar trebui, în zilele acestea grele pentru ea, să rămână şi să păstreze cât mai mult din esenţa divină care i-a fost destinată când a venit pe pământ. Misiunea noastră este de mare nobleţe şi am fost dotate s-o putem îndeplini la cote foarte înalte. Avem această dotare şi nu trebuie s-o pierdem, trebuie s-o răspândim peste tot. Această forţă ne-a fost dată nouă.”

Ghinion şi noroc pentru femei

”Sistemul de azi cere în faţă non-valoarea, dar eu, dacă mă cunosc, dacă sunt valoare, nu mă duc acolo. Ce să caut acolo?… Acolo nu mai pot să fiu eu, acolo trebuie să fac ce spune partidul. Dar, mare noroc, în România sunt şi femei capabile, multe din ele anonime, discrete şi supervaloroase, cât un munte de valoroase, şi cu atât mai frumoase.”

Nota redacţiei: Povestea cu Lucia Matasă de la Augsburg SRL, publicată de Mesagerul de Neamţ în martie 2018, poate fi citită aici.