Ne‐am procopsit cu o nouă criză sistemică, oarecum asemănătoare cu cea a orfelinatelor surprinsă de Tatulici și echipa sa. Mizerie umană de concentrație apocaliptică, surprinsă și augmentată de cei ce susțin că fac presă în folosul obștii și care, acum se adresează mulțimii cu vinovații prinși de gât și scuturați zdravăn spre o ghilotină a oprobriului public, aidoma celor ce au dărâmat Bastilia. Faptele abominabile ce au vizat persoanele chinuite îngrozitor și‐au găsit un vinovat colectiv. De la cel mai mic până la vârf urmează să treacă prin tunelul groazei întrebărilor deloc comode puse de procurori, care trebuie să răspundă curentului emoțional creat.
Și cu toate astea degetele îndreptate spre familia Pandele și apoi prin ricoșeu spre protejatul doamnei Teodorovici de la Botoșani au un temei. Primul ar fi legat de poziția în lanțul trofic al domeniului de acțiune specific. Cum sunt semne foarte limpezi despre forma continuată a tratamentului inuman aplicat celor internați în presupusele instituții de ocrotire, toată lumea se întreabă de ce nu s‐a făcut nimic. Se pare că informația a ajuns până la un nivel de unde s‐a împotmolit. Fie din dorința de a nu o deranja pe doamna, sau pe domnul și de nu se porni vreun jihad. Asta înseamnă că miniștrii arătați cu degetele de toată lumea au un fel de scut în jurul lor și nu ajunge la ei decât ceea ce trebuie. O meteahnă cam prăfuită și care lasă posibilitatea simbriașilor de prin minister să mai pună de‐o combinație, existând chiar și o bursă a intrărilor. La treaba asta ar mai trebui să adăugăm și un dram de nesimțire a celor din organigrama ministerială, care funcționează după un principiu cinic și de minimă rezistență. Răspund pentru ce semnez. Punct.
Să admitem că mecanismul ar putea fi obiectul unei conferinte cu iz de Kafka. Dar, ministerele astea au corpuri de control. Inși plătiți să dea cu crucea peste abuzuri, combinații și alte manopere cu iz penal. Odată dezlegați de ministru, aceștia n‐ar trebui să aibă mamă sau tată în demersul lor, pe care cei naivi îl asociază cu acțiunile lui Cattani din “Caracatița”. În speța bătrânilor chinuiți, este lesne de priceput că acest corp de control a freacat o mentă uriașă, în vreme ce simptomele suferinței bieților oameni au ajuns și în afara zidurilor.
Un alt aspect vizează comunicarea celor doi miniștri. În mod normal, odată ce subiectul a explodat, cel din vârful piramidei, slujbașul alfa ar fi trebuit să ofere lămuriri ale situației de fapt și a rezolvării acesteia și nu să facă pe judecătorii lui pește. De cei vinovați are cine să se ocupe, că de asta este lege. Dar matale, ca ministru, ai datoria să asiguri lumea că situația este gestionată și să arăți măsurile de urgență care s‐au luat. E totuși vorba de niște oameni. Nu faci apel la colegii de partid să facă scut în jurul tău. Asta a deranjat, poate mai mult decât încadrarea politică a celor doi. Refuz să mă gândesc la efectele acestei crize înaintea trâmbițatei rotative. Miza politică ar fi fost copleșitoare și cred că un scenariu cu alegeri anticipate ar fi fost plauzibil, prezenta criză fiind lejer asimilată arsenalului confruntărilor de tip care pe care.
FOTO: Digi TV
Până la fagocitarea celor implicați în lanțul cauzal al faptelor care au tulburat naturelul mai multor contemporani, ar trebui să depolitizăm judecățile. De ce? Nu se poate încadra sub streașina vreunui partid ceea ce s‐a petrecut. Faptul că în mileniul III, secolul XXI se petrec fapte din spectrul Auschwitz este o palmă pentru întreaga societate românească, care prin reprezentați aleși, bate la ușa Schengen. Cum naiba să mai ai curajul să ceri așa ceva, când ai astfel de putregaiuri în bătătură? Cu astfel de servicii sociale nu ai ce căuta pe bătrânul continent, care încadrează o echipă întreagă, interdisciplinară pentru terapia și îngrijirea unui singur bătrân. Poți să schimbi câți miniștri vrei. Nu asta rezolvă problema, mai cu seamă că, cele petrecute nu se trec la CV. Poate mai acut decât oricând se impune să analizăm foarte serios legislația din asistența socială, măsura în care nonguvernamentalul este pregătit pentru a se ocupa chiar de orice categorie de oameni cu nevoi. Poate că o aplecare mai serioasă asupra cui sunt încredințate astfel de servicii ar fi mai de folos, pentru că un ins cu gândul doar la dame și lăutari, nu cred că are habar de paleație, asistență socială, terapie etc.
E limpede. Și Firea, și Budăi sunt în postura generică de persoane nepotrivite, în locuri nepotrivite. Dar ați auzit vreun ONG sau vreo fire caritabilă să spună că‐i preia pe oamenii ăia necăjiți pentru a‐i scăpa din Iadul terestru de care au parte pe final de evoluție pământeană? Mă tem că nu. Ei, aici e o altă problemă. Altminteri, neaoș mioritică.
Pe mai încolo. (GD Patraucean)
