Carmen Cărăușu nu a apărut peste noapte în lumea artelor plastice. La rigoare, colegii de liceu și facultate dețin lucrări timpurii. Expoziția fără nume, deschisă la Sala Cupola a Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“ Neamț între 18 și 28 iulie, pe care am prezentat-o anterior pe mesagerulneamt.ro și zch.ro, s-a potrivit de minune ca o dedicație în avans pentru Ziua Energeticianului. Nu întâmplător un lot semnificativ de profesioniști patronați de Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul a participat la vernisaj. S-au încadrat și au evoluat perfect în peisajul viu amfitrionul Mihael Balint și cei doi vorbitori anunțați, prof. dr. Lucian Strochi (scriitor și critic de artă) și Vasile Baghiu (scriitor).
În spatele acestei expoziții există un palmares sensibil:
- Expoziție de grup – Pictură, Grafică, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Neamț în colaborare cu Hidroelectrica SA, sucursala Hidrocentrale Bistrița, Piatra-Neamț, decembrie 2003;
- Expoziție de grup – Pictură, Grafică, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Neamț în colaborare cu Hidroelectrica SA, sucursala Hidrocentrale Bistrița, Piatra-Neamț, decembrie 2004;
- Expoziție personală – „Exercițiu de culoare”, Biblioteca „G.T. Kirileanu Neamț”, mai 2008;
- Expoziție personală – „Printre vise și culori”, Casa de ajutor reciproc a pensionarilor Piatra-Neamț, aprilie 2013;
- Expoziție de grup – Pictură, Grafică din colecția Bibliotecii „G.T. Kirileanu Neamț”, mai 2020;
- Expoziție de grup – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, în spațiul Facultății de Arte Plastice și Vizuale, 2022;
- Expoziție de grup – „FLORI-AUTOPORTRETE”, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Salonul „Dr. Ștefan Possa”, 2023.
Carmen Cărăușu s-a născut la Piatra-Neamț, pe 8 martie 1964, având Energia, cum ar veni, în moștenirea ADN de la părinți. A absolvit Licceul de matematică-fizică „Petru Rareș” în puternica promoție 1982 și Facultatea de Electrotehnică Iași, secția Energetică, specializarea Electroenergetică în 1988. Firesc, cariera profesională a săvârșit-o sub semnul S.H. Bistrița. În 2016 și-a completat profilul profesional cu un masterat în Managementul afacerilor obținut la Academia de Studii Economice București. Din 2022 urmează alte studii masterale la facultatea de Arte Vizuale și Design, secția Pictură, la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași.
În expoziția fără nume dedicat, autoarea ne-a propus un dialog despre pictură, marea ei pasiune, cu lucrări într-o diversitate de tehnici și stiluri, rod al explorărilor din ultimii ani. Am fost martorii unei adevărate unități în diversitate, acest factor de coagulare fiind și clopoțelul care ne anunță să ne așteptăm și la alte varietăți de unitate. Mărturisirea făcută în ajunul vernisajului e una ce excede hotarele unui autoportret de rutină. Merită reluată, pentru a rămâne și în arhivele de presă tipărită:
„Într-o lume în care materialul pune o amprenta plină de angoase peste existența umană, spiritul își construiește sieși o lume în care aduce frumosul și armonia, echilibrul și întrebările, zeii și amintirile, idealurile și contradicțiile. Spațiul artistic se suprapune peste toate acțiunile trecătoare în năzuința perfecțiunii, a eternității, dar și a găsirii propriei identități.
Tentația culorii, a creionului sau a penelului care reformulează sau creează o realitatea nouă este specifică aproape oricărui copil care descoperă cât e de ușor să creezi un spațiu propriu, asemănător sau nu, asociat sau nu lumii reale, cu o bucată de cărbune sau o pată de culoare pe o bucată de hârtie. Uneori se transformă în pasiune, rareori în profesie, dar întotdeauna rămâne dorința evadării într-un spațiu pe care îl poți crea, în care te poți exprima, la început mai stângaci și, pe măsură ce îi înveți regulile, tot mai coerent și mai cursiv.
De multe ori, parcursul artistic nu are un traseu liniar și atunci pasiunea rămâne latentă, poate cu scurte evadări, dar mereu cu speranța că, într-o zi, poate, va veni acel timp.
După o carieră în inginerie, cu scurte experiențe în spațiul picturii, pentru care nu a fost momentul, nu a fost spațiul, a venit timpul în care drumul se rescrie.
Am descoperit în pictură o lume în care zgomotul încetează și culorile încep să cânte. O lume în care un punct poate să însemne o declarație de dragoste sau o declarație de război.
Această expoziție s-ar fi putut chema «Despre măști» sau «Despre flori», sau, sau…
Este, în fapt, o sumă de căutări și descoperirea unor sensuri și discursuri noi, este încercarea de a găsi punctul de intersecție dintre forma imaginară și parametrii săi intrinseci și extrinseci care să exprime cât mai fidel o idee, un concept sau o clipă.“
Dintre toate cele ce se pot înțelege și spune despre expoziție, Lucian Strochi a aprofundat Lecția despre mască, acolo, preț de o sinteză:
„Ca orice artist autentic, Carmen Cărăușu descoperă mereu câte ceva interesant, pe care ține să ni-l comunice imediat, prin limbaj artistic, nouă și lumii.
Acum a descoperit masca, devenită o amprentă a Universului, un filtru pentru senzațiile, credințele și gândurile noastre, o engramă.
Masca este expresia frumosului și a urâtului, a inocenței și a perversiunii, ascunzând și relevând înțelesuri și eresuri noi.
Masca devine un etalon al sufletului și ea poate lua forma unei flori, a timpului, a măștii de carnaval. Este catalizatorul emoțiilor, a senzațiilor și a arhetipurilor pe care le construim prin imagine. E sensul prim și ultim al acestei expoziții cu adevărat cuvânt inițiatice.”
Un alt preț-prețuitor îl punem noi, martorii lui Carmen încă de la acele lucrări timpurii. La vernisaj s-a văzut că nu suferim de singurătate. Și fiindcă un rol de fotograf insistent l-a jucat un alt inginer în rezervă, marca S.H. Bistrița, pe nume Dan Popescu, tatăl, bunicul și străbunicul fenomenului Science Fiction la Piatra-Neamț, parcă-parcă am invita-o puțin pe Carmen să adapteze măștile la alte lumi, să și le imagineze. Poate iese ceva mai frumos decât lumea în care trăim.
Viorel COSMA
