***

Tradiția spune că în ziua de 29 august, numită și Crucea Mică, creștinii trebuie să țină post negru sau aspru. În tradiția populară se amintea că de Crucea mică nu se taie nimic cu cuțitul și toate alimentele sunt rupte cu mâna. De asemenea, este interzis să se bea vin roșu, deoarece acesta reprezintă sângele Botezătorului. Nu se mănâncă varză, nuci sau un alt fruct care are miezul sub forma crucii.

***

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătoarea creștină prăznuită pe 29 august, care ne amintește de martiriul celui care a pregătit calea pentru venirea lui Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul a fost fiul preotului Zaharia și al Elisabetei. Familia sa era înrudită cu familia Sfintei Fecioare Maria. Sfântul Ioan a venit pe lume datorită rugăciunilor părinților săi. Nașterea sa a fost anunțată de un înger tatălui său, Zaharia. A fost decapitat la porunca împăratului Irod Antipa, care i-a oferit capul său pe o tavă fiicei sale vitrege, Salomeea, ca răsplată pentru dansul ei.

Tradiții de Crucea mică

În tradiția populară, această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul era cunoscută ca „Santion de toamnă”, „Crucea mică” sau „Brumariul”. Există obiceiul ca în această zi să nu se taie nimic cu cuțitul și toate alimentele să fie rupte cu mâna. De asemenea, era interzis să bei vin roșu, deoarece reprezintă sângele Botezătorului sau să mănânci varză, întrucât se spunea că Sfântului Ioan i-a fost tăiat capul de șapte ori pe o varză și de fiecare dată el a revenit la viața. Tradiția spune că în ziua de 29 august, numită și Crucea Mică, creștinii trebuie să țină post negru sau aspru. Era permis să se mănânce doar struguri și apă pentru iertarea păcatelor. Există și superstiții legate de această sărbătoare. Se crede că nu e bine să aibă loc petreceri sau alte manifestații de acest gen, fiind considerată o sărbătoare de meditație și de îndreptare a greșelilor. În Calendarul creștin-ortodox această zi are interdicție pentru nunți. Tot pe data de 29 august exista superstiția că nu este bine să dai cu mătura, deoarece zgomotul făcut de aceasta îi deranjează pe cei morți. În schimb, spiritele celor trecuți în neființă pot fi îmbunate dacă dai de pomană săracilor.

Postul negru de Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

Sărbătoarea este respectată prin post negru, dar și prin faptul că nu se taie fructe și legume ce au formă rotundă, nu se folosesc alimente ce amintesc de sângele vărsat de către Sf. Ioan Botezătorul. Din bătrâni se spune că această zi era considerată deosebit de periculoasă, fiind ținută pentru ca oamenii să nu se îmbolnăvească de friguri. Legenda Sf. Ioan menționează faptul că acestuia i s-a tăiat capul pe o varză. De aceea se postește, nu se mănâncă poamă roșie și varză, nici fiertură. Nu erau folosite farfurii sau tăvi pentru a se servi mâncarea în această zi, deoarece capul Sf. Ioan a fost oferit pe o tavă împăratului. Oamenii oferă de pomană mere, pere, castraveți. În această zi femeile chefuiesc fără bărbați, considerând că astăzi este „ziua în care sunt la fel de mari ca și ei”.

Pot fi iertate păcatele grele?

***

În tradiția creștină este amintit un post special, în afara celor patru posturi consacrate de peste an. Acest post era cunoscut drept postul „de la cruce până la cruce”. Prin acest post, toți cei care îl respectă, pot obține iertare de păcate grele de la Mântuitorul Iisus Hristos. În tradiția creștină, furturile cu ucideri, omorurile, avorturile, omorârea pruncilor micuți noaptea, în somn, fără știre și voie, sunt definite ca păcate foarte grele.

***

Debutul acestui post este data de 29 august, când este praznicul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. Acest post se încheia pe 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci. Din vechime se spune că, prin acest post, postitorii își mântuiesc sufletul de cele mai grele păcate făcute în viață, precum: furturi cu ucideri, omoruri, incendieri, omorârea pruncilor micuți noaptea, în somn, fără știre și voie, avorturi, părăsirea pruncilor. Acest post poate fi ținut și de către frați pentru surori, de surori pentru frați, de părinți pentru copii și invers ori pentru o rudă de sânge care s-a înecat ori s-a sinucis. Aceste păcate grele apăsă asupra membrilor familiei din care a făcut parte păcătosul, ele constituind cauza numeroaselor suferințe mai mici sau mai mari. Să nu uităm că Tradiția de învață că acest post se ține „de către părinți pentru blestemățiile și vorbele urâte și grele vorbite în ceasuri necurate, în mânie și furie contra copiilor (…)”, consemna etnologul Pop Reteganul.

Cum se ținea postul care poate ierta păcatele grele

Acest post se ține cu mâncare simplă. Etnologii de acum mai bine de un secol – Pop Reteganul, T. Pamfile au adunat din practica populară regulile ținerii postului „de la cruce până la cruce”. Astfel, în fiecare zi, credinciosul mânca doar o turtă de grâu sau de mălai, coaptă în spuză, adică pe cărbuni. Regula era ca păcătosul sau cel ce postește trebuie să o facă singur, să o coacă și să nu o atingă nimeni altcineva. Nu era permis ca turta să fie tăiată, ci totdeauna să o rupă cu mâna. Resturile rămase de la turtă erau păstrate sub o icoană sfântă și, dacă se poate, să fie Icoana Preacuratei Sfintei Fecioare Maria. În cazul păcatelor mai ușoare, se lăsa dezlegare și la poame. În ceea ce privește somnul, cel care postea trebuia să doarmă jos, neînvelit, chiar pe pământ. Se accepta doar o pernă umplută cu paie de grâu. La sfârșitul postului, credinciosul mergea la biserică, ducea pomană menită pentru el sau pentru cel care postea. Pomana era el mai adesea făcută din colac, struguri, untdelemn, o lumânare din ceară curată împodobită cu flori. Această lumânare era făcută doar de o femeie către s-a spovedit și împărtășit sau de către o fecioară.

Tradiții din Calendarul pastoral

În „Calendarul Pastoral”, sfârşitul lunii august înseamnă părăsirea sălașelor de la munte şi coborârea turmelor la vale. Se stinge focul ritual de la stână, se lasă în urmă viaţa sihastră a înălţimilor, austeritatea unui trai deloc uşor, poveştile aflate întotdeauna la graniţa dintre mit şi realitate. Ciobănia, în mod tradiţional, era considerată o profesie exclusiv masculină: austeră, cu norme stricte, perioade de adevărată sihăstrie, elemente culturale proprii, ritualuri specifice de iniţiere şi fortificare. Stânele care îngăduiau vizita femeilor impuneau reguli bine definite, interzicând de cele mai multe ori contactul acestora cu turma, din cauză că erau considerate impure, cu influenţe nefaste asupra oilor şi păzitorilor lor. Au existat totuşi dintotdeauna şi cazuri de ciobănit familial, la care luau parte şi femeile, îndeosebi în Mărginimea Sibiului şi Ţara Oltului. În schimb, pe latura sudică a munţilor, ciobanii nu aveau voie să se întâlnească cu femei până de Sântilie, când avea loc sărbătoarea numită „Miţuitul Mieilor” (tunsul mieilor). Tot atunci, tinerii ciobani coborau în sat ca să-şi bage drăguţele în „Hora Sântiliei”.

Hramul Mănăstirii Secu

Mănăstirea Secu este o vatra monahală de intensa trăire duhovnicească a cărei vechime se ridica la aproape 500 de ani. Un grup de sihaștri au întemeiat în 1530, sub conducerea Ieroschimonahului  Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima.

În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, au ctitorit mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit în fiecare an la data de 29 august.

Credincioșii sunt așteptați marți, 29 august, să participe la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, a hramului mănăstirii.