Dan Gavril, antrenorul echipei Volei Club Municipal – LPS Piatra Neamț, crede în jucătorii români. Dacă îl întrebi ce alege între un voleibalist sîrb, unul croat, un rus și un american, îți răspunde invariabil: „un român tînăr, cu perspective”. Deși a pierdut în vară cîțiva jucători redutabili, municipalul pietrean are un atu, pe care puține formații îl dețin și acela este o echipă sudată pe banca tehnică, formată din Dan Gavril și Nicu Buruș. Ambii au albit în sala Ceahlăul, unde au evoluat întîi ca jucători ai Relonului Săvinești, apoi ca antrenori. Alături de ei, s-a aflat permanent directorul Constatin Niță, cel mai vechi conducător de club din prima ligă. Îi în acest sezon politica pietrenilor a rămas aceeași: promovarea talentelor locale. Astfel au ajuns titulari tinerii Vlad Moisa și Codrin Mocanu, ca să dăm doar două exemple de tineri care au confirmat sub bagheta reputaților tehnicieni ai VCM-LPS Piatra Neamț. Cu numai un meci pierdut, 2-3 în fața ex-campioanei Tomis Constanța, tinerii jucători pietreni au ajuns pe locul II, la numai un punct de campioana Remat Zalău.
– Vă mulțumește parcursul echipei?
– Sîntem o echipă tînără și nu avem încă experiența jocurilor puternice. Trebuie să rămînem cu picioarele pe pămînt și să recunoaștem că mai e mult pînă la finalul campionatului, dar asta este dorința noastră, să ridicăm nivelul jocului pentru a ne apropia de echipele din fruntea clasamentului. Pentru asta trebuie să perfecționăm relațiile de joc.
– Sînteți un antrenor care ați cerut limitarea numărului de jucători străini în campionat, la numai doi. De ce?
– Mi-ar plăcea și mie să fiu antrenor la o echipă cu foarte mulți bani, dar nu sînt de acord să se cheltuiască mai mult pentru străini. Aceștia nu numai că au contracte foarte mari, dar sînt plătiți la timp, în vreme ce românii își așteaptă salariile și trei luni.
– Ce se întîmplă cu jucătorii români? Nu sînt valoroși?
– Ba da. Cei care alcătuiesc lotul naționalei ar trebui să fie concentrați la una-două echipe. O jumătate de an ar juca în Liga Campionilor și în cea de-a doua ar participa la acțiunile naționalei. Am dat mereu ca exemplu și insist pe exemplul Metalului Galați la fete, unde s-a pregătit aproape toată naționala Serbiei și antrenorul Zoran Terzic. Cînd s-au terminat banii, echipa română a murit, chiar dacă era campioană, iar Serbia este prezentă la turneele finale. Eu m-aș bucura să lucrez la Piatra Neamț cu toți cei plecați de la echipa noastră în ultimii ani, dar trebuie să ne limităm la resursele pe care le avem.
– Mizați și în acest sezon pe tineri. De ce?
– Prefer să lucrez cu tinerii de perspectivă. Mă bucură evoluția lui Codrin Mocanu, se vede că îi calcă pe urmele tatălui său și cele ale lui Vlad Moisa. V-am rog și pe voi, cei din media, să-i lăsați să crească în valoare, pentru că au potențial. Dorim să-i responsabilizăm pe jucătorii tineri și cred că pînă la urmă vom reuși.
– Ați lăsat în urmă sala Ceahlăul și v-ați mutat in Polivalentă. Cum e?
– Nici nu se compară condițiile. E o diferență ca de la cer la pămînt. Și spectatorii sînt mai mulți. Și jocul este altul și parcursul nostru în campionat e diferit. Toate se combină fericit pentru noi. Pînă la urmă este rezultatul muncii, pasiunii și încrederii tuturor celor implicați la echipă.
Cristi SOROCEANU
